Disperarea si angoasa divorteaza de crestinii plini de iubire. Rautatea nu ii mai incatuseaza pe marturisitorii Mirelui. Ispita este un proiect esuat: Fiul lui Dumnezeu ne inarmeaza, deci, cine e impotriva noastra? Tribalismul modern promoveaza cultura violentei: sa nu ne molipsim de ateism. Drama copiilor rusi de la Beslan ne sfasie: de ce nu ne mai rugam pentru ei? Inchisorile comuniste au devenit pline de moaste de martiri: Duhul Sfant lucreaza, sa ne rugam pentru calai. Va rugam, nu ne eutanasiati speranta, nu aveti acordul apartinatorilor (sfintii).
De ce sa mai speram? Pentru ca cerul s-a unit cu pamantul. Ne planificam un Xmas la schi sau un pelerinaj pentru suflet? Acum e la moda sa auzi in orice magazin "Jingle Bells": stiu, in fiecare decembrie repetam acelasi refren "moralist", fara sa dam tonul schimbarii. Mai bine sa ascultam colindul sarmanilor: nu putem desface cadouri la plus 21 grade sub brad, cata vreme orfanii ingheata in fata usii noastre! Si cati ne mai impartasim de Craciun? Ne desfatam (unii anticipativ) cu carnati, uitand de Steaua magilor si de urmarea ei pentru aflarea Pruncului: ne intereseaza mai mult aurul magilor, din pacate. Totusi, daca biserica e inca plina, inseamna ca mai sunt oameni vii. Speram: "Tu esti robul Meu si NU TE LEPAD! NU TE TEME, CACI EU SUNT CU TINE!" (Isaia 41, 9-10). Postul Craciunului este incununarea teologiei asteptarii: pe Cine intampinam si cum? Iata de ce avem nevoie de un duhovnic care sa ne slefuiasca, sa ne pregateasca, sa ne invete rabdarea. Sfantul Ignatie Briancianinov considera ca toti cei crescuti fara un duhovnic formeaza o generatie singuratica, pesimista, lipsita de speranta. Speranta mesianica nu este o harta imaginara, nici un vis, ci un mod de a face visele sa devina realitate. Parintele Catalin are dreptate: "Ce dor mi-e de ceruri, de Iisus Hristos!" Nu putem ramane pasivi: "Sila intre oameni, multe amanunte, nu mai stie nimeni ce a fost frumos, brazii de iubire au plecat din munte si un suflet plange, e Iisus Hristos!"
Atat de mare e dragostea lui Dumnezeu pentru noi, incat ne "sminteste". Aceasta a fost tema conferintei organizata de catre ASCOR Cluj-Napoca joi, 1 decembrie 2011. Invitatul, unul deosebit: parintele sibian Constantin Necula. Am retinut cateva idei din meditatia parintelui: "Dumnezeu nu poate fi cunoscut din manualele de filosofie, nici din carduri. Vorbind despre dezgarbovirea femeii garbove, observam ca fariseii sunt suparati ca Dumnezeu face minuni in afara programului (de Sabat). Dar programul lui Dumnezeu este "iara si iara". Dumnezeu incalca legea batuta in pioneze. Crestinismul nu este dupa program (de la 8 la 10), ci dupa Hristos si in Hristos. Sa fim mana lui Dumnezeu intinsa catre celalalt. Dumnezeu ne vrea pe toti asezati in dragostea Lui. Cine e smintitul care sa-I refuze lui Dumnezeu dragostea? Traim vremuri de cimitir, traim mormant langa mormant." Frumoasa seara, duhovnicesti sfaturi din partea celui care a lansat provocarea "indumnezeirii maidanului", a celui care ne-a reamintit ca "a iubi e simplu, a uri e complicat". Poporul Invierii nu mai e trist: "Invierea provoaca si face posibila o noua privire asupra vietii si a mortii."
Postim degeaba fara acatiste, fara Evanghelii si fara diaconie. Ne risipim talantii fara Euharistie, fara lectura duhovniceasca si fara iubire milostiva. Ce dor mi-a fost de sfantul Ioan de Kronstadt: ni se cere o smerenie vadita si palpabila (un trai fara lux), pentru ca si cea mai mica farama de bine, tot de la Dumnezeu vine.
Iar daca suntem prinsi in plasa urii, sa ne rugam Sfintei Treimi: "Tata, Fiule si Duhule Sfinte, miluieste-ma!" Siguranta: numai dupa rugaciune, spovedanie si caritate ne vom simti usurati, ne vom regasi linistea sufleteasca. Se pare ca multi preferam tulburarea, poate si dintr-o lene ancestrala. De ce uitam ca dusmanul (viclean-mincinosul) va pleca dupa fiecare invocare treimica? Nu vrem aur, nici marire desarta: Invata-ne, Prea Sfanta Treime, sa ne intoarcem de la cele lumesti. Pentru ca numai in Tine ne gasim pacea, multumirea si fericirea.
Nu vom face silnicii, pentru a nu fi rejectati de Mire: "Departati-va de la Mine, nu va cunosc pe voi" (Matei 7, 23). Fereste-ne, Doamne, de trufie si invata-ne smerita intelepciune. Acopera-ne de tot raul, sub acoperamantul aripilor Tale! Ne reaminteste sfantul rus Cui ne rugam: Bunatatii nesfarsite, Intelepciunii nemarginite, Luminii neapropiate.
Viata aceasta nu e o gluma! Desi de multe ori ne place sa credem asta, gresim: este o gluma iresponsabila sa gandim astfel, pentru ca nu ne jucam cu timpul dat pentru a ne pregati vesnicia. Sfantul este prietenul care ne propune smerenia, pentru a ne redresa spiritual. Sfantul ne avertizeaza sa luam in serios lupta duhovniceasca: caldiceii vor fi scuipati din gura Lui. Pentru crestini, viata este un dar divin, o lupta pentru dobandirea Imparatiei, nicidecum o distractie ieftina si indiferenta: nu vom trai in ospete si palavrageli. Iubitilor, sa nu ne stea mintea doar la "ghiftuiala si betivaneala" (Sfantul Ioan de Kronstadt). Un stomac prea satul pierde credinta, pierde si frica de Dumnezeu si nu ii mai pasa de rugaciune si de caritate.
De obicei, cine nu posteste uita sa Ii aduca Neatinsului multumire si lauda. Sfantul rus ne aminteste: o inima imbuibata isi intoarce fata de la Dumnezeu, devenin insensibila (se invartoseaza ca piatra). Sa nu platim tribut senzualitatii, ca sa nu devenim oameni trupesti, pentru ca Duhul Sfant sa nu se indeparteze de la noi: "Ce impartasire are lumina cu intunericul?" (II Corinteni 6, 14).
Sa nu ne complacem in aceasta stare vrednica de plans: nici macar nu ne dam seama ca Duhul nu mai e in noi, asa cum orbii din nastere nu realizeaza meteahna lor, ca sa ne rugam neincetat, sa ne hranim din Revelatie si sa nu ii uitam pe oropsiti.
Marius Matei.
Marius Matei
Pe aceeaşi temă
-
Speranta
Publicat in : Religie -
Speranta si credinta
Publicat in : Editoriale -
Speranta Invierii
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.