Prima liturghie după proclamarea canonizării. Părintele, pomenit la sfinți.
Avem ajutorul unui nou sfânt părinte. Un ajutor minunat. O strălucire deosebită a luminii dumnezeiești în oameni. O poartă de intrare în Rai. O bucurie intensă, permanentă, surprinzătoare, luminoasă. O sărbătoare a credinței. Un triumf al frumosului. O încredințare de Sus. O garanție a învierii. O recunoștință adresată Creatorului.
dumnezeu nu este un despot care guvernează cu frică și autoritate absolută, ci un Tată iubitor care respectă libertatea omului și dorește mântuirea acestuia (Nicolae Hulpoi, Fermoarul cerului, Ed. Printhaus, Iași, 2024, p. 261).
Dacă ar predica azi în biserica noastră, Părintele ne-ar spune că - prin Euharistie - Hristos este prezent în noi și această prezență este mântuitoare pentru noi. Că Hristos ne face frați ai Lui. Că nu există nici o scăpare în afara primirii Sfintelor Taine. Că lumina lui Hristos ne umple de bucurie și fericire, pe care nimeni nu ni le va putea sustrage.
Simt o mare bucurie duhovnicească de ieri, de când sfântul contemporan Dumitru Stăniloae a fost canonizat. Și vreau să împărtășesc această bucurie și altora. Un râu în paradis este fratele Francisc, scrie într-un pateric italian. La fel, un râu în paradis este părintele Stăniloae. Râuri care se varsă în marele fluviu, Hristos.
Viața este o sărbătoare a prezenței vii a iubirii (***, Patericul franciscan, Ed. Humanitas, București, 2024, p. 27): Doamne, dorim să Te iubim!
Sunt sigur că tactul său pastoral a fost extraordinar, cu o subtilitate fantastică și o delicatețe nesfârșită. A sfătuit mulți tineri, în timp de criză, a plâns și s-a rugat împreună cu ei, le-a descoperit pe Dumnezeu. Așa este sfântul, un buchet frumos de gingășie, discernământ și înțelegere.
O virtute specifică sfântului este smerenia. Și nu pentru trei luni doar. O iubire dezinteresată față de toți, inclusiv față de cei simpli. O flacără a iubirii într-un ocean înghețat al fricii.
Sfântul Sofian Boghiu, după ce l-a împărtășit la spital pe Părintele, pe patul de moarte, a zis că îi roagă pe sfinții Filocaliilor traduse de Părintele să îl întâmpine și să îl ajute înaintea judecății divine. La fel, ne rugăm sfântului mărturisitor să mijlocească mântuirea noastră.
Nu sunt în confuzie dogmatică de nici un fel. Hrisostom și Palama sunt pe biroul meu și în inima mea, aduși de sfântul mărturisitor. La predici și cateheze, la fel. Nu am nici o emoție că nu știu ce voi zice, ci doar cât. Iar uneori Părintele îmi șoptește la ureche...
Recitesc - pentru a zecea oară - Studii de teologie dogmatică (Craiova, 1991) și găsesc nuanțe noi: Hristos alege întotdeauna binele. Iubesc această carte, atât de urâtă tipografic și atât de frumoasă ca mesaj! De pildă, aici găsim pasajul în care Părintele ne spune să nu Îl confundăm pe Hristos cu Mercur, zeul comerțului și al îmbogățirii. Sau un alt îndemn de aici: să nu disprețuim ajutorul sfinților.
Marius MATEI
Marius Matei
-
Viata ca o sarbatoare
Publicat in : Religie -
Armonii filocalice
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.