Vinerea cea mare

Vinerea cea mare

La evrei era obiceiul ca de Pasti sa slobozeasca cate un condamnat la moarte, pe care-l voia poporul. Si era un talhar numit Varava. Pilat întreaba poporul:

- Pe cine vrea sa slobozeasca: pe Iisus sau pe Varava?

Tot poporul a strigat sa slobozeasca pe Varava, iar pe Iisus sa-L rastigneasca. Toata lumea tipa de bucurie, ca a slobozit pe talharul Varava si ca acum Iisus e dat lor sa-L chinuiasca.

Pilat da sentinta de moarte, pentru ca un cuvant al fariseilor i-a astupat gura: ca daca Il va elibera pe Iisus, nu este prieten al Cezarului, iar el, ca sa nu-si piarda postul lui si toate avantajele, inchide ochii, nu mai vede adevarul si da sentinta de moarte.

O, ce judecata nedreapta !
O, ce cerinta fara socoteala a poporului !

Poporul acesta era miluit si vindecat de Iisus, poporul acesta mereu razvratit a cerut sa fie eliberat un talhar, un hot, care facuse atatea crime, in locul Fiului lui Dumnezeu si Binefacatorul lor.

Cu totii prevesteau de atunci ca in decursul vremurilor asa vor face multe popoare si multi judecatori nedrepti, caci dreptatea si adevarul vor fi inabusite, dreptii vor fi tinuti in lanturi, vor fi dati in chinuri, iar criminalii, hotii si puscariasii vor fi eliberati, vor fi ridicati în sus, vor triumfa plini de bucurie, saturandu-se de libertate si vor domni in scaunele dreptilor.

Dupa o noapte de umilinta si de biciuiri nemiloase, dupa ce a stat la inchisoare cu picioarele in butuci, dupa ce a stat cu picioarele pe table arse, Domnul este luat de ostasi si dus inlauntrul curtii, unde L-au imbracat intr-o mantie rosie. De acolo este adus iarasi in divan, unde este aratat poporului de Pilat, zicand:

-Iata,omul !

Cand L-a vazut poporul, care era agitat impotriva Lui de carturari si farisei, au inceput sa strige toti in gura mare ca niste iesiti din minti:

- Rastigneste-L, rastigneste-L! Ia-L,ia-L si-L rastigneste-L !

Pilat Il lasa in mainile ostasilor, care Il scot legat de maini pe o scara, sa-L duca in mijlocul lor sa-L chinuiasca, si pe acea scara I-au facut vant si a cazut Domnul lovindu-se foarte greu.

- O, Parinte ceresc, vezi pe iubit Fiul Tau pe Care L-ai nascut mai inainte de veci !

In vremea aceasta si Tatal si-a acoperit fericitii Sai ochi, cu aripile serafimilor, sa nu mai vada patima Fiului Sau.

Apostolilor, unde sunteti ? Unde sunteti, ucenicilor ? Acestia toti L-au lasat si au fugit. Acum EL este Omul care nu mai are pe nimeni, caruia sa i se faca mila de EL.

- O, soare, infricoseaza-te si voi ceruri, suspinati! Din aceasta multime de popor nu se gaseste nimeni caruia sa I se faca mila de EL.

Durerile care au sfasiat trupul lui Iisus, bataile de la stalpi cu bice noduroase, cu plumb la varf, cine le poate spune cu de-amanuntul?!  Ii dadeau lovituri de moarte, peste maini, peste spate; cand unii oboseau, altii luau bicele si-L bateau pana oboseau.

Sangele curgea siroaie, de la cap pana la picioare, usturimile Ii sfasiau inima de durere. Apoi au venit cu o coroana de spini si I-au pus-o pe cap. Coroana o puneau si o luau, ca sa-I faca rani cat mai multe.

Asa s-au implantat spinii in capul lui Iisus si unii au ramas acolo pana la ziua judecatii.

Atunci Ii va scoate si-i va arata lumii zicand:

- Am stat cu ghimpii in cap si v-am asteptat sa va intoarceti la Mine!

De acolo L-au dus la un zid unde I-au pus o trestie in mana si ingenunchind inaintea Lui ii ziceau:

- Bucuru-Te, Imparatul iudeilor!

Unii Ii smulgeau parul si barba, altii Il scuipau in fata, iar fariseii ranjeau ironic, batjocurindu-L pe Domnul. S-a infiorat pamantul vazand si Crucea pregatita si rezemata de un zid, asteptandu-L pe Domnul.

Tras de funii, printre loviri
cu Crucea-n spate,
Dumnezeu azi poarta osanda inimilor vinovate.

Sfarsit de suferinta ce-n inima o purta, sub greutatea Crucii din cand in cand cadea.

O, suflete, daca L-ai vedea, ai plange intr-una si ai suspina!
Inima, inima, daca L-ai simti, ai plange intr-una si L-ai preaslavi!

La o cotitura a drumului ce ducea spre Golgota, niste femei cu copiii in brate plangeau. Domnul se intoarce spre ele si le zice:

- Fiice ale Ierusalimului, nu Ma plangeti pe Mine, plangeti-va pe voi si copiii vostri, ca vor veni zile grele peste voi, cand veti zice: muntilor cadeti peste noi, dealuri acoperiti-ne ca nu mai putem suferi groaza si mania aceasta!

Apoi EL sui in tacere dealul, golindu-SI singur paharul care I-a fost dat sa-l bea.

La o raspantie de drum se intalneste cu Maica Sa, care nu-L mai vazuse de joi, de cand s-au despartit in Betania. Acum, cand L-a intalnit cu Crucea in spate, din adancul sufletului a strigat:

- Fiul meu cel prea iubit!, si a cazut lesinata in bratele sfintelor femei.

E cald si Crucea este grea. Sudori se scurg din fruntea Sa si spinii-L dor amar. Convoiul Îl urmeaza si merge în urma Lui.

Unele femei cand o vad pe Maica Domnului mergand în urma si plangand, o compatimesc, zicand:

- Sarmana femeie, e Mama Lui!

Altele o insultau cu vorbe urate zicand ca, daca ar fi stiut sa-L creasca, nu ar fi ajuns aici. Cate nu a auzit Prea Curata Fecioara din gurile spurcate ale hulitorilor de tot felul!

Dar ea mergea cu suspinuri în urma Fiului ei si zicea:

- Fiul meu, unde te duci, Fiul meu! Oare mai este o nunta ca aceea din Cana Galilei sa le prefaci apa în vin?! Unde mergi asa grabit Fiul meu? Sa-i saturi cu paine si peste ori sa-i vindeci de bolile lor?

- O, Fiul meu prea dulce, unde mergi asa grabit?

Asa zicea Preacurata mereu, plangand în urma Fiului sau, Care ducea din greu Crucea spre Golgota.

Impovorat de greutatea Crucii, Iisus ajunge iarasi la o raspantie, unde I Se înfatiseaza o fecioara, Veronica, cu o mahrama pe care I-o da Domnului sa Se stearga pe fata de sudorile amestecate cu sange si îndata I S-a imprimat chipul Domnului pe acea mahrama pe care i-a dat-o ca rasplata Veronichii si se pastreaza si astazi în Biserica crestinilor.

Fiind cald si nemancat, iar Crucea foarte grea, IISUS, a cazut sub greutatea ei. Atunci ostasii l-au silit pe un om, Simion Cirineanul, sa-I duca Crucea. Simion duce Crucea Domnului pana în varful Golgotei, iar Domnul arata lumii si noua umarul jupuit de greutatea ei.

Ajunsi în varful Golgotei, Domnul zice:

- Poporul Meu, ce vreti sa-Mi faceti,poporul Meu, de ce voiti sa Ma rastigniti? Pentru ce, poporul Meu, pentru ca le-am daruit viata la cei morti în pacate, pentru ca am împartit dreptate la cei batuti de soarta, pentru ca am potolit durerea în inima straina si am alinat amarul la cei care suspina? Fiindca la morti am dat viata, la orbi am dat lumina? Pentru ce poporul Meu, poporule îndaratnic Îmi dezbracati camasa de pe Mine?!

Cu acestea îmi platesti Mie, popor aprins de patimi, de ura si betie si fara Dumnezeu?!

Si Domnul plange mult !

Cand este întrebat de ce, raspunde:

- Cum sa nu plang, cand vad ca sufar dureri amare si vad astazi cum, satana va poarta-n gheare, poporul,Meu ?!

”Miez de zi. Golgota geme azi,
Sub cea mai grea povara,
Racnet ragusit de ura,
Doua cruci se ridicara;

Cuie, funii,scari
Si într-una tot mai greu ciocanul pica,
Si-ntre doua cruci pe culme, alta Cruce se ridica."

Piroanele reci, groase si ruginite I-au strapuns mainile si picioarele; trupul se lasa greu la ridicarea Crucii, iar ranile de la maini si picioare se maresc. Se rupe carnea si curge Sangele siroaie pe Cruce.

Astfel, Fiul lui Dumnezeu a fost rastignit în varful Golgotei între doi talhari, unde a fost adapat cu fiere si otet; a fagaduit talharului raiul, a încredintat-o pe Maica Sa ucenicului Ioan, si apoi a zis:

- Savarsitu-s-a!

Adica s-a implinit Scriptura cu Sfintia Sa. Plecandu-Si apoi capul a zis:

- Tata, in mainile Tale imi dau Duhul Meu!

Ca raspuns din partea Tatalui ceresc, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis si în întunericul acela umblau mortii înviati printre cei vii, care înfricosandu-se strigau în gura mare unii catre altii sa-i alunge pe morti de printre ei. Aceste semne înfricosate le-au vazut si le-au trait cu totii în acele clipe de groaza.

Florentina

Despre autor

andriesei florentina andriesei florentina

Colaborator
44 articole postate
Publica din 30 Decembrie 2010

Pe aceeaşi temă

30 Iulie 2012

Vizualizari: 2235

Voteaza:

Vinerea cea mare 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Chipul uitat al pocaintei. 21 de rugaciuni pentru timpul din urma
Chipul uitat al pocaintei. 21 de rugaciuni pentru timpul din urma Fără rugăciune viața omului se atrofiază. Rugăciunea presupune dialogul cu Dumnezeu dar ea înseamnă și o înfruntare a puterilor răului care ne înconjoară. Și cum omul contemporan e cuprins, adesea, de angoasă și deznădejde, rugăciunea lui poate ieși din 79.29 Lei
Cunoasterea prin tacere (3 volume)
Cunoasterea prin tacere (3 volume) Ediția de față - prima ediție de OPERE COMPLETE ale Pr. prof. George Remete - este determinată de două motive. Primul motiv este acela de omagiu adus autorului, ca urmare a alegerii sale ca membru corespondent al Academiei Române, în 12 februarie 2025. 248.43 Lei
Imbunatatirea sau indumnezeirea omului? Alegeri cu impact existential intr-o lume tot mai digitalizata
Imbunatatirea sau indumnezeirea omului? Alegeri cu impact existential intr-o lume tot mai digitalizata Traim inceputul acestui mileniu absorbiti de o proliferare globalizanta a initiativelor antreprenoriale care urmaresc dezvoltarea de tehnologii tot mai performante. In acest context, nimic nu ne poate lasa neutri sau indiferenti. Se naste, aproape 52.86 Lei
Minuni si uimire. Cercetare asupra misterului vietii lui Iisus si asupra originii credintelor crestine
Minuni si uimire. Cercetare asupra misterului vietii lui Iisus si asupra originii credintelor crestine Minuni și uimire este o carte fascinantă despre viața lui Iisus, scrisă de renumita cercetătoare Elaine Pagels, laureată a National Book Award și una dintre cele mai importante voci în studiul creștinismului timpuriu. În această lucrare captivantă 56.03 Lei
Eu nu cred in Dumnezeu, eu il traiesc
Eu nu cred in Dumnezeu, eu il traiesc Fără a exagera câtuși de puțin, Maurice Zundel este considerat unul dintre cei mai importanți mistici ai întrupării din secolul XX. Deși nu poate rivaliza cu sistematizările marilor teologi din Țara Cantoanelor – protestantul Karl Barth și catolicul Hans 54.97 Lei
Pitesti dupa Pitesti. De la Casimca Jilavei la reeducarea de la Aiud. Razvan Gheorghe in dialog cu Marcel Petrisor si Demostene Andronescu
Pitesti dupa Pitesti. De la Casimca Jilavei la reeducarea de la Aiud. Razvan Gheorghe in dialog cu Marcel Petrisor si Demostene Andronescu Demersul lui Răzvan Gheorghe, de a sta de vorbă cu Marcel Petrișor și Demostene Andronescu și de a ne împărtăși această experiență, este unul salvator și lăudabil. Din întrebările formulate și din contextualizările, uneori extinse, este limpede că Răzvan 47.57 Lei
Personalitatea duhovniceasca a parintelui Vasile Vasilache
Personalitatea duhovniceasca a parintelui Vasile Vasilache „Teza de doctorat prezentată de părintele Robert Kovacs are frumusețea și particularitatea ei. Plecând de la cazul acestui bun și mare părinte duhovnicesc, detaliază aspectele legate de paternitatea și filiația duhovnicească. Considerăm că lucrările de 95.14 Lei
Omilii catehetice (doua volume)
Omilii catehetice (doua volume) Volumele adună o serie de omilii catehetice rostite de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Andrei în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, într-un context liturgic și pastoral viu, în dialog direct cu o comunitate concretă de credincioși. 176.54 Lei
Crestinul autentic de astazi, un martir in devenire
Crestinul autentic de astazi, un martir in devenire Creștinul de astăzi care trăiește in mod autentic Evanghelia este un martir in devenire, deoarece el este gata sa se jertfeasca pentru cei din jur si sa moara ca si Sfintii Martiri Brancoveni. La aceasta mucenicie ne cheama Biserica Ortodoxa. Să omorâm 17.97 Lei
CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact