La evrei era obiceiul ca de Pasti sa slobozeasca cate un condamnat la moarte, pe care-l voia poporul. Si era un talhar numit Varava. Pilat întreaba poporul:
- Pe cine vrea sa slobozeasca: pe Iisus sau pe Varava?
Tot poporul a strigat sa slobozeasca pe Varava, iar pe Iisus sa-L rastigneasca. Toata lumea tipa de bucurie, ca a slobozit pe talharul Varava si ca acum Iisus e dat lor sa-L chinuiasca.
Pilat da sentinta de moarte, pentru ca un cuvant al fariseilor i-a astupat gura: ca daca Il va elibera pe Iisus, nu este prieten al Cezarului, iar el, ca sa nu-si piarda postul lui si toate avantajele, inchide ochii, nu mai vede adevarul si da sentinta de moarte.
O, ce judecata nedreapta !
O, ce cerinta fara socoteala a poporului !
Poporul acesta era miluit si vindecat de Iisus, poporul acesta mereu razvratit a cerut sa fie eliberat un talhar, un hot, care facuse atatea crime, in locul Fiului lui Dumnezeu si Binefacatorul lor.
Cu totii prevesteau de atunci ca in decursul vremurilor asa vor face multe popoare si multi judecatori nedrepti, caci dreptatea si adevarul vor fi inabusite, dreptii vor fi tinuti in lanturi, vor fi dati in chinuri, iar criminalii, hotii si puscariasii vor fi eliberati, vor fi ridicati în sus, vor triumfa plini de bucurie, saturandu-se de libertate si vor domni in scaunele dreptilor.
Dupa o noapte de umilinta si de biciuiri nemiloase, dupa ce a stat la inchisoare cu picioarele in butuci, dupa ce a stat cu picioarele pe table arse, Domnul este luat de ostasi si dus inlauntrul curtii, unde L-au imbracat intr-o mantie rosie. De acolo este adus iarasi in divan, unde este aratat poporului de Pilat, zicand:
-Iata,omul !
Cand L-a vazut poporul, care era agitat impotriva Lui de carturari si farisei, au inceput sa strige toti in gura mare ca niste iesiti din minti:
- Rastigneste-L, rastigneste-L! Ia-L,ia-L si-L rastigneste-L !
Pilat Il lasa in mainile ostasilor, care Il scot legat de maini pe o scara, sa-L duca in mijlocul lor sa-L chinuiasca, si pe acea scara I-au facut vant si a cazut Domnul lovindu-se foarte greu.
- O, Parinte ceresc, vezi pe iubit Fiul Tau pe Care L-ai nascut mai inainte de veci !
In vremea aceasta si Tatal si-a acoperit fericitii Sai ochi, cu aripile serafimilor, sa nu mai vada patima Fiului Sau.
Apostolilor, unde sunteti ? Unde sunteti, ucenicilor ? Acestia toti L-au lasat si au fugit. Acum EL este Omul care nu mai are pe nimeni, caruia sa i se faca mila de EL.
- O, soare, infricoseaza-te si voi ceruri, suspinati! Din aceasta multime de popor nu se gaseste nimeni caruia sa I se faca mila de EL.
Durerile care au sfasiat trupul lui Iisus, bataile de la stalpi cu bice noduroase, cu plumb la varf, cine le poate spune cu de-amanuntul?! Ii dadeau lovituri de moarte, peste maini, peste spate; cand unii oboseau, altii luau bicele si-L bateau pana oboseau.
Sangele curgea siroaie, de la cap pana la picioare, usturimile Ii sfasiau inima de durere. Apoi au venit cu o coroana de spini si I-au pus-o pe cap. Coroana o puneau si o luau, ca sa-I faca rani cat mai multe.
Asa s-au implantat spinii in capul lui Iisus si unii au ramas acolo pana la ziua judecatii.
Atunci Ii va scoate si-i va arata lumii zicand:
- Am stat cu ghimpii in cap si v-am asteptat sa va intoarceti la Mine!
De acolo L-au dus la un zid unde I-au pus o trestie in mana si ingenunchind inaintea Lui ii ziceau:
- Bucuru-Te, Imparatul iudeilor!
Unii Ii smulgeau parul si barba, altii Il scuipau in fata, iar fariseii ranjeau ironic, batjocurindu-L pe Domnul. S-a infiorat pamantul vazand si Crucea pregatita si rezemata de un zid, asteptandu-L pe Domnul.
Tras de funii, printre loviri
cu Crucea-n spate,
Dumnezeu azi poarta osanda inimilor vinovate.
Sfarsit de suferinta ce-n inima o purta, sub greutatea Crucii din cand in cand cadea.
O, suflete, daca L-ai vedea, ai plange intr-una si ai suspina!
Inima, inima, daca L-ai simti, ai plange intr-una si L-ai preaslavi!
La o cotitura a drumului ce ducea spre Golgota, niste femei cu copiii in brate plangeau. Domnul se intoarce spre ele si le zice:
- Fiice ale Ierusalimului, nu Ma plangeti pe Mine, plangeti-va pe voi si copiii vostri, ca vor veni zile grele peste voi, cand veti zice: muntilor cadeti peste noi, dealuri acoperiti-ne ca nu mai putem suferi groaza si mania aceasta!
Apoi EL sui in tacere dealul, golindu-SI singur paharul care I-a fost dat sa-l bea.
La o raspantie de drum se intalneste cu Maica Sa, care nu-L mai vazuse de joi, de cand s-au despartit in Betania. Acum, cand L-a intalnit cu Crucea in spate, din adancul sufletului a strigat:
- Fiul meu cel prea iubit!, si a cazut lesinata in bratele sfintelor femei.
E cald si Crucea este grea. Sudori se scurg din fruntea Sa si spinii-L dor amar. Convoiul Îl urmeaza si merge în urma Lui.
Unele femei cand o vad pe Maica Domnului mergand în urma si plangand, o compatimesc, zicand:
- Sarmana femeie, e Mama Lui!
Altele o insultau cu vorbe urate zicand ca, daca ar fi stiut sa-L creasca, nu ar fi ajuns aici. Cate nu a auzit Prea Curata Fecioara din gurile spurcate ale hulitorilor de tot felul!
Dar ea mergea cu suspinuri în urma Fiului ei si zicea:
- Fiul meu, unde te duci, Fiul meu! Oare mai este o nunta ca aceea din Cana Galilei sa le prefaci apa în vin?! Unde mergi asa grabit Fiul meu? Sa-i saturi cu paine si peste ori sa-i vindeci de bolile lor?
- O, Fiul meu prea dulce, unde mergi asa grabit?
Asa zicea Preacurata mereu, plangand în urma Fiului sau, Care ducea din greu Crucea spre Golgota.
Impovorat de greutatea Crucii, Iisus ajunge iarasi la o raspantie, unde I Se înfatiseaza o fecioara, Veronica, cu o mahrama pe care I-o da Domnului sa Se stearga pe fata de sudorile amestecate cu sange si îndata I S-a imprimat chipul Domnului pe acea mahrama pe care i-a dat-o ca rasplata Veronichii si se pastreaza si astazi în Biserica crestinilor.
Fiind cald si nemancat, iar Crucea foarte grea, IISUS, a cazut sub greutatea ei. Atunci ostasii l-au silit pe un om, Simion Cirineanul, sa-I duca Crucea. Simion duce Crucea Domnului pana în varful Golgotei, iar Domnul arata lumii si noua umarul jupuit de greutatea ei.
Ajunsi în varful Golgotei, Domnul zice:
- Poporul Meu, ce vreti sa-Mi faceti,poporul Meu, de ce voiti sa Ma rastigniti? Pentru ce, poporul Meu, pentru ca le-am daruit viata la cei morti în pacate, pentru ca am împartit dreptate la cei batuti de soarta, pentru ca am potolit durerea în inima straina si am alinat amarul la cei care suspina? Fiindca la morti am dat viata, la orbi am dat lumina? Pentru ce poporul Meu, poporule îndaratnic Îmi dezbracati camasa de pe Mine?!
Cu acestea îmi platesti Mie, popor aprins de patimi, de ura si betie si fara Dumnezeu?!
Si Domnul plange mult !
Cand este întrebat de ce, raspunde:
- Cum sa nu plang, cand vad ca sufar dureri amare si vad astazi cum, satana va poarta-n gheare, poporul,Meu ?!
”Miez de zi. Golgota geme azi,
Sub cea mai grea povara,
Racnet ragusit de ura,
Doua cruci se ridicara;
Cuie, funii,scari
Si într-una tot mai greu ciocanul pica,
Si-ntre doua cruci pe culme, alta Cruce se ridica."
Piroanele reci, groase si ruginite I-au strapuns mainile si picioarele; trupul se lasa greu la ridicarea Crucii, iar ranile de la maini si picioare se maresc. Se rupe carnea si curge Sangele siroaie pe Cruce.
Astfel, Fiul lui Dumnezeu a fost rastignit în varful Golgotei între doi talhari, unde a fost adapat cu fiere si otet; a fagaduit talharului raiul, a încredintat-o pe Maica Sa ucenicului Ioan, si apoi a zis:
- Savarsitu-s-a!
Adica s-a implinit Scriptura cu Sfintia Sa. Plecandu-Si apoi capul a zis:
- Tata, in mainile Tale imi dau Duhul Meu!
Ca raspuns din partea Tatalui ceresc, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis si în întunericul acela umblau mortii înviati printre cei vii, care înfricosandu-se strigau în gura mare unii catre altii sa-i alunge pe morti de printre ei. Aceste semne înfricosate le-au vazut si le-au trait cu totii în acele clipe de groaza.
Florentina
andriesei florentina
-
Mielul de Sfintele Pasti
Publicat in : Sfintele Pasti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.