Despre ganduri si lupta cu ele

Despre ganduri si lupta cu ele Mareste imaginea.

Armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minţii şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos. (II Cor. 10,4-5)

Aproape cu toţii socotim că gândurile sunt ceva simplu şi firesc şi pentru aceasta cu naivitate ne încredinţăm lor. Insă nu trebuie să le dăm crezare, nici să le primim pe ele. In minte şi în inimă nu trebuie să lăsăm absolut nici un gând, nici rău, nici bun, pentru că acest loc aparţine doar harului lui Dumnezeu... Astfel, noi nu mai putem să adăugăm altceva. Să iubim pe Hristos şi să ne încredinţăm Lui în toate, fără cea mai mică îndoială! Iar a ne smeri, în cazul dat, devine firesc; şi firească se arată şi restabilirea în lăuntrul nostru a harului celui dumnezeiesc, care ni s-a dat tocmai pentru smerenie.

Dacă gândul nostru primeşte confirmare prin credinţă, nimeni nu poate să-l schimbe pe el atunci... Noi vom avea gânduri bune doar atunci când le vom vedea pe toate curate. Inima curată şi gândurile curate aduc sănătatea sufletească. Gândul rău împiedică harul lui Dumnezeu.
Aceia care au gânduri bune, gândesc şi văd totul bun...

La începutul vieţii duhovniceşti, cei care se nevoiesc izgonesc gândurile rele prin învăţăturile duhovniceşti, prin rugăciunea neîncetată şi cu osârdia nevoinţei. Apoi, vin doar gândurile bune. Mai târziu, se opresc şi gândurile bune şi se simte oarecare pustietate, iar după aceea vine în om luminarea dumnezeiască. {Părintele Paisie Aghioritul)

Gândurile rele sunt o capcană cu ajutorul căreia diavolii năzuiesc să atragă luarea-aminte, ca noi să intrăm cu ei într-o convorbire: atunci ei cu uşurinţă pătrund în inimă, de unde sunt izgoniţi cu mare trudă. Trebuie îndată să tăiem gândurile şi să nu acordăm nici o atenţie insuflărilor diavoleşti. Dacă noi intrăm într-o convorbire cu ei, cuvântul de pe urmă trebuie neîntârziat să rămână al nostru. (Arhimandritul Serghie Şevici)

Când fratele are gând rău, trebuie ca noi să ne silim să-l îndreptăm cu bunătate şi cu smerenie. Aceasta este datoria noastră. Cu părere de rău, astăzi mulţi oameni şi chiar feţe bisericeşti nu se luptă cu gândurile lor rele...

Lucrarea mea este să îndrept gândurile şi această lucrare cu toţii trebuie să o săvârşim. (Părintele Paisie Aghioritul)

La întrebarea: „Putem oare să ne izbăvim de gânduri?”, stareţul Grigori Davâdov a răspuns: „Poţi tu oare să prinzi pasărea de pe cer?” - „Nu.” - „Atunci poţi să nu o laşi să-şi facă cuib în copac?” - „Pot.” - „Aşa şi cu gândurile. Important e să nu le lăsăm să-şi facă cuib în inima noastră.”

Ia seama la gânduri, căci pentru aceia care sunt de acord cu desfrânarea gândurilor şi cu îndulcirea lor nu este nădejde de mântuire; iar cei care nu sunt de acord cu ele şi se împotrivesc pe cât este cu putinţă, plini de stăruinţă, care se roagă împotriva lor, vor primi cununa de la Dumnezeu. (Schiarhimandritul Andronik Lukaş)
Orice păcat începe de la gândurile păcătoase. (Schiarhimandritul Ioan Maslov)

Curăţia gândurilor şi curăţia simţurilor nu se dobândesc cu greutate în însingurare, în citiri, în îndeletnicirea cu rugăciunea... încercaţi să vă însinguraţi pentru o oarecare vreme, încercaţi să vă lepădaţi de toate grijile şi dobândirile, dedaţi-vă rugăciunii şi veţi vedea schimbarea gândurilor voastre şi cum se liniştesc simţurile. Astfel, cu pace şi cu luare-aminte veţi căpăta dispoziţia de a vă ruga. In pieptul nostru este o greutate neînţeleasă, care presează mereu. Fără orice impuls, fără orice dorinţă, stă totuşi ca o piatră pe inimă, născând întuneric şi strâmtorare, ca un zid stă între suflet şi Dumnezeu. Acest zid poate să-l surpe doar harul lui Dumnezeu, prin lupta noastră hotărâtă cu patimile, după poruncile Lui. Insă noi, cei care trăim în întunericul patimilor, avem nevoie de rugăciune cu frângere a inimii, şi să ne punem credinţa în Domnul, Care ne mântuieşte. (Egumena Arsenia Sehreakova)

Gândurile înălţării minţii vin şi nu e cu putinţă ca ele să nu vină. Insă trebuie să ne împotrivim acestor gânduri cu gândurile curăţiei. Orice ai face, adu-ţi aminte de păcate şi de feluritele tale nedesăvârşiri. Lucrează astfel şi întotdeauna adu-ţi aminte că în întreaga viaţă noastră pământească trebuie dusă în lupta cu răul. In afară de observarea nedesăvârşirilor tale, poţi încă cu cuget smerit să gândeşti: nimic bun nu este de la mine... Trupul nu este al meu, este creat de Dumnezeu în pântecele matern. Sufletul mi I-a dat mie Domnul. Apoi, toate însuşirile sufleteşti şi trupeşti sunt daruri ale lui Dumnezeu, iar ale mele sunt doar păcatele cele multe cu care întristez pe Domnul. Şi pentru ce această slavă deşartă şi mândria? Pentru nimic. Şi împreună cu asemenea cugetări cheamă, rugându-te, milostivirea lui Dumnezeu. Pentru toate înclinaţiile păcătoase există doar un medicament - pocăinţa sinceră şi smerenia. (Preacuviosul losij de la Optina)

Dacă vin gânduri de iubire de sine, aminteşte-ţi de păcatele tale. (Stareţul Ieronim Apostolidis)

Arhimandritul Serghie (Şevici) spunea că patimile se nasc întotdeauna, se manifestă şi cresc pe temelia gândurilor, reprezentărilor şi închipuirilor minţii. Prin urmare, lupta cu patimile trebuie să se întemeieze pe lupta cu gândurile. Gândurile apar ca ispite născute de demoni şi se arată ca „insuflări” îndreptate cu scopul de a-l face pe om să greşească ori să sporească în patimile lui. Lupta cu gândurile trebuie să înceapă cu tăierea acestora, refuzând pe deplin a primi insuflările, fiind indiferenţi faţă de ele.

Arhimandritul Serghie sfătuia ca de cum apar, pe dată să tăiem gândurile, cugetând că acestea sunt o flacără arzândă care, dacă nu este stinsă, va creşte în intensitate şi poate avea loc un incendiu înaintea căruia noi vom fi întru totul neajutoraţi. Prin permanenta tăiere şi ignorare a gândurilor acestea îşi pierd puterea. Dacă mai înainte ele se aflau înlăuntrul nostru, luându-şi dintru noi hrana, putând să se dezvolte, acum ele se află tot mai mult şi mai mult în afară şi devin străine de noi. Astfel puterea lor asupra noastră se reduce din ce în ce mai mult. Tăierea gândurilor şi nelua- rea-aminte la ele, după cuvântul nevoitorului acesta, conduce către omorârea întru noi a patimii...

Patimile sunt o manifestare în lumea cea duhovnicească aflată în strânsă legătură cu lucrarea demonilor. Pentru biruinţa asupra lor este nevoie de cea mai înaltă putere a harului care se dobândeşte doar prin pocăinţă, smerenie şi rugăciune. De-ndată ce răsare un gând rău, trebuie pocăinţă şi să cerem de la Dumnezeu iertare. E nevoie să ne înarmăm cu Rugăciunea lui Iisus, care se arată cea mai bună armă de luptă şi biruinţă asupra lor, pentru a ne curăţi treptat de toate patimile.

Rugăciunea este singura modalitate de biruinţă asupra ispitelor... Lupta cu gândurile - temelia luptei cu patimile - devine osebit de intensă în timpul rugăciunii, atunci când lucrarea gândurilor se arată puternică şi cu multă vădire faţă de timpul vieţii noastre de zi cu zi... Cu ajutorul rugăciuni şi al citirii din Sfânta Scriptură e nevoie să ne deprindem să deosebim gândurile - aceasta ne permite ca în toate împrejurările vieţii noastre să primim gândurile cele bune şi să le respingem pe cele rele, astfel încât ele să nu poată trece în cuvinte ori în fapte... Dacă noi rămânem în păcat, atunci ne pierdem capacitatea de a deosebi gândurile şi de a ne vedea propriile păcate şi patimi. (Arhimandritul Serghie Şevici)

Oricine doreşte cu sinceritate să lucreze pentru mântuirea sufletului are nevoie înainte de toate de post şi de rugăciune, iar apoi de smerenie şi de ascultare. Intru aceasta se cuprinde şi dintru acesta se revarsă întreaga plinătate a virtuţilor creştine. Postul şi rugăciunea alcătuiesc cea mai sigură împrejmuire împotriva atacurilor vrăjmaşilor.
De fiecare dată când năpădesc asupra noastră tulburările gândurilor ori alte ademeniri ale vrăjmaşului, în acel ceas e nevoie să ne folosim de acest leac, adică e nevoie să ne dedăm la post. Astfel uneltirile vrăjmaşului se vor risipi. Mare putere se ascunde în post şi mari fapte se săvârşesc prin el! (Preacuviosul Varnava de Radonej)

Sfinţii plăcuţi ai lui Dumnezeu s-au luptat cu gândurile şi cu alte uneltiri ale vrăjmaşului, căci vicleanul vrăjmaş se preface şi în înger, şi în om, şi în fiara, şi în alte făpturi; şi întru toate acestea caută pieirea noastră.

Mijloace de luptă: 1) A respinge cu putere (cu mânie chiar) gândurile şi insuflările vrăjmaşului; 2) a chema ajutorul Domnului şi Mântuitorului nostru, conştientizând întotdeauna neputinţa şi păcătoşenia noastră, permanenta luare-aminte la noi înşine, nedorinţa de a discuta şi de a privi spre cele păcătoase, chiar şi la gândurile şi tablourile deşarte. Chemarea din toată inima a numelui Mântuitorului lisus Hristos poate ridica pe om pe cea mai înaltă treaptă a scării duhovniceşti. Mulţi au deprins în zilele noastre Rugăciunea lui lisus. (Egumenul Nikon Vorobiov)

Fragment din cartea "CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ", Editura Sophia

Cumpara cartea "CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ"

 

Pe aceeaşi temă

16 Ianuarie 2019

Vizualizari: 966

Voteaza:

Despre ganduri si lupta cu ele 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE