"Iutimea are o putere stricatoare. Daca este miscata spre ganduri dracesti, le strica si le omoara pe acelea; daca, iarasi, se tulbura impotriva oamenilor, ea strica gandurile bune din noi. Asadar, vad ca iutimea e stricatoare a oricarui fel de ganduri, fie viclene, fie de-a dreapta (bune), daca se nimeresc. Caci ea ni s-a dat de Dumnezeu ca arma si ca arc, daca nu e folosita in amandoua partile. Caci eu am cunoscut si caini indrazneti impotriva lupilor, care sfasiau oile." (Cuviosul Isihie Sinaitul)

Iutimea, un dar de la Dumnezeu

Cautand spre cuvintele de mai sus, Cuviosul Emilian, staretul Manastirii Simonos Petras, din Sfantul Munte Athos, spune: "Iutimea este si buna, si rea, este si pofta, si idee, este si lepadare, este si nadejde. (...) Iutimea este punctul de plecare, izvorul instinctelor si tendintelor omului. (...) Din firea ei, iutimea omului este stricatoare, vatamatoare si, de aceea, sa nu o amestecam cu obisnuitul ei inteles, adica cu nervii, cu mania. (...) Iutimea este stricatoare, ne destrama. (...)

Ideile noastre, cugetele noastre, dorintele noastre ne strica, ne izoleaza de ceilalti, nu mai comunicam intre noi. Iutimea este ceva al meu care ma izoleaza in viata mea individuala, in lupta mea, si nu ma lasa sa apartin tuturor, sa ma bucur cu toti. Astfel, sufletul se destrama, se salbaticeste, si nu mai putem trai. (...) Tot ce gaseste iutimea, topeste. (...)

Ce este iutimea? Un dar al lui Dumnezeu, o putere a sufletului omului ce isi are sediul in vointa noastra, astfel incat o putem indrepta spre bine sau spre rau. Cand o indrept catre bine, gandurile mele rele pleaca. Dar cand o indrept spre oameni, spre tine, care nu ma intelegi, care nu ma vrei, care nu ma asculti, care nu ma accepti, atunci iutimea mea distruge si gandurile bune, pentru ca toti avem si elemente bune, si elemente rele.

Dumnezeu ne-a dat iutimea ca sa fie arma si arc al nostru, incat sa ajungem in cer. Daca noi o indreptam spre bine, spre ascultare si spre arta ascultarii, atunci il castigam pe Dumnezeu. Daca, insa, facem contrariul, atunci chiar si elementele bune ale sufletului nostru se intorc spre rau: daca am iubire, iubirea mea se va intoarce spre rau, daca am smerenie, smerenia mea va ajunge complex de inferioritate. Daca am dor dupa Dumnezeu, acesta va ajunge narcisism, sentimentalism, ceva stricacios.

Nu numai lupul mananca oile, ci si cainii, care turbeaza. In acelasi fel pot sa turbeze inlauntrul nostru si cele mai bune seminte, iutimea si dorinta inimii noastre, ratiunea, gandirea, toate elementele bune pe care le-a asezat Dumnezeu in noi, si sa ne inversunam impotriva aproapelui si, in cele din urma, impotriva lui Dumnezeu. De aceea, e nevoie sa luam aminte foarte mult, incat (...) sa fim liberi si sa ne slujeasca toate elementele pe care le avem in noi."

Sa nu folosim iutimea impotriva sufletului nostru !

Iutimea nu este totuna cu mania. Iutimea face parte din firea noastra, ea trebuind sa fie folosita doar spre bine, iar nu si spre rau. Cand e folosita rau, iutimea da nastere la manie. Pentru ca iutimea este folosita mai usor intr-o directie patimasa, se vorbeste adesea impotriva ei.

Cand sfintii ne indeamna sa scapam de iutime, ei se refera la modul gresit in care o folosim. "Paraseste mania si lasa iutimea!" (Psalmi 36, 8). "Lepadati-va de toate acestea: mania, iutimea, rautatea, defaimarea, cuvantul de rusine din gura voastra" (Coloseni 3, 8).

Sfaturi pentru indreptarea iutimii

Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca patimile care se nasc din iutime sunt mai greu de biruit chiar decat cele care urmaresc implinirea irationala a unor pofte. "Mai anevoie de biruit sunt patimile iutimii, decat ale partii poftitoare. De aceea a si dat Domnul, ca o doctorie mai tare impotriva ei, porunca dragostei. (...) Iutimea o tamaduieste bunatatea, iubirea de oameni si mila."

La randul sau, Avva Dorotei spune: "Acolo unde este compatimire si dragoste, acolo iutimea si tinerea de minte a raului nu mai au nici o putere." Deci, iubirea, mila si compatimirea pentru aproapele educa iutimea, in asa fel incat ea sa poata fi folosita doar impotriva gandurilor rele.

Cand se manifesta patimas, iutimea se arata mai ales in forma maniei. Pentru aceasta, Sfantul Ioan Scararul ne pune inainte, ca vindecare, tot iubirea, blandetea si rabdarea, zicand: "Cel ce a dobandit iubirea s-a instrainat de nebunia maniei."

Pe calea dinspre pacat spre virtute se porneste cu smerita cugetare despre sine. "Scara" ne invata acest lucru, zicand: "Smerenia alunga iutimea si mania. (...) Precum la aratarea luminii se retrage intunericul, tot asa, mireasma smereniei face sa piara toata amaraciunea si iutimea."

Inca si mai mult ne ajuta tacerea cea inteleapta. Sfintii Calist si Ignatie spun ca "franarea iutimii se face prin tacerea la vremea cuvenita", iar Sfantul Ioan Scararul intareste cuvantul, zicand: "Inceputul nemanierii este tacerea buzelor, in vremea tulburarii inimii."

Fiind intrebat Cum imblanzeste iubirea iutimea?, Sfantul Maxim spune: "Fiindca iubirea are puterea sa se milostiveasca, si sa faca bine aproapelui, si sa fie cu indelunga rabdare fata de el, si sa indure cele ce-i vin de la el."

Cuviosul Ambrozie de la Optina spune: "Nimeni nu trebuie sa-si dezvinovateasca iutimea prin oarecare boala; aceasta vine din mandrie. Iar mania omului, dupa cuvantul Sfantului Apostol Iacov, nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu (Iacov 1, 20). Ca sa nu te lasi purtat de iutime si manie, nu trebuie sa te grabesti."

*

"Oricine se va mania pe fratele sau va fi vrednic de osanda." (Matei 5, 22)

"Sa nu intristati Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, intru Care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii. Orice amaraciune si suparare si manie si izbucnire si defaimare sa piara de la voi, impreuna cu orice rautate. Ci fiti buni intre voi si milostivi, iertand unul altuia, precum si Dumnezeu v-a iertat voua, in Hristos. (Efeseni 4, 30-32).

Teodor Danalache

• Iubirea ingereasca
  Publicat in : Editoriale
• Iubirea fata de Dumnezeu
  Publicat in : Morala
• Iubirea care trece dincolo de viata
  Publicat in : Religie