- Cineva întreabă dacă poţi fi un duhovnic bun fără o vastă cultură.

- Credeţi că părintele Selafiil ştia cine-i Rainer Măria Rilke sau a ascultat vreodată Mozart? Nici măcar nu cred că ştia cîte capitole are Evanghelia de la Matei, aşa cum ştiu seminariştii. Sfîntul Simeon Noul Teolog era luat în rîs de către contemporanii săi pentru că nu făcuse şcoală, că nu este un filosof, că este un neînvăţat. Un oarecare mitropolit, Ştefan, rîdea de el. Şi mai ştim că acest nume, „Noul Teolog", de fapt, a fost o poreclă pe care i-au scornit-o contemporanii săi, rîzînd de el. Şi aşa i-a rămas numele în Biserică: „Noul Teolog".

Aşa că este bine să avem o cultură vastă - în cazul în care o avem -, cum au avut-o Sfîntul Vasile cel Mare, Sfîntul Ioan Gură de Aur, Sfîntul Grigorie al Nyssei. Dar ei au avut-o pentru că aşa au fost mediul din care proveneau şi societatea în care au trăit. Adunarea în care Dumnezeu i-a aşezat şi pe care au trebuit ei să o păstorească era de aşa natură, încît toate acestea le-au folosit. Dar ei nu şi-au agonisit această cultură cu scopul de a fi nişte buni păstori, ci, pur şi simplu, din setea lor de cunoaştere. Insă, dacă nu o ai, nu este neapărat acum, ca preot, ca duhovnic, să începi să o cauţi, să începi să citeşti poezii şi alte lucruri pentru a impresiona.

Sfinţii Părinţi egipteni nici măcar cultura biblică nu o socoteau ca fiind importantă. Odată, la unul dintre aceşti părinţi mari, poate că la Pimen cel Mare sau la Macarie, a venit cineva şi l-a întrebat: „Părinte, cînd citesc Sfînta Scriptură reţin anumite locuri, care mi se par mai importante, le învăţ, cu gîndul să le spun celor care vor veni la mine pentru a le fi de folos". La care părintele i-a răspuns: „N-ai nevoie de aceasta. Curăţeşte-ţi sufletul şi vorbeşte din această curăţie a sufletului tău şi vei fi ca o Scriptură deschisă tuturor". Acelaşi lucru îl spune şi Sfîntul Simeon Noul Teolog.

Ortodoxia este practică: „Da - da, Nu - nu!" Şi, dacă ai experienţă şi eşti umbrit de Duhul Sfînt, printr-un Da sau Nu spus la vreme schimbi viaţa unui om şi îl mîntuieşti. Dar, dacă nu ai experienţa vieţii, nu ai dragoste, nu ai harul lui Dumnezeu, nu te ajută nici dacă ai şti Scriptura pe de rost şi ai avea toate doctoratele lumii.

Aşa că foarte scumpă este experienţa, experienţă care se agoniseşte prin dragoste, pentru că mulţi trec prin numeroase încercări în această viaţă, dar puţini înţeleg ceva.

Dragostea este cea care face ca experienţa noastră să poată fi de folos şi altora.

IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
Singuri in fata libertatii, Editura Cathisma

Cumpara cartea "Singuri in fata libertatii"

• Duhovnicul, doctorul sufletului
  Publicat in : Editoriale
• Duhovnicul sau psihologul
  Publicat in : Editoriale
• Duhovnicul mare si duhovnicul mic
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti