In aceste saptamani ale Postului Mare multi dintre noi se vor impartasi cu Sfintele Taine; impartasirea trebuie facuta cu luare aminte, stiind ce facem, ce cerem si la ce mergem.

Sa te impartasesti inseamna sa-L chemi pe Domnul sa se uneasca cu tine nu doar sufleteste, ci chiar in trupul nostru, incat viata noastra sa se faca viata lui Hristos, iar viata lui Hristos - viata noastra. De aceea, de fiecare data cand ne impartasim, daca continuam sa savarsim faptele intunericului, il obligam pe Hristos, in mod despotic, chinuitor, sa mearga pe aceeasi cale pe care a fost purtat in cumplitele zile ale Rastignirii Sale, spre patimire si ocara. Trebuie sa tinem minte asta.

In acelasi timp, dorim sa capatam de la Domnul viata noua ce izvoraste, strabate cu prisosinta si ni se daruieste, caci atunci cand vine Hristos la noi si ne uneste cu Sine, viata vesnica ne cucereste si intra in noi. Insa aceasta noua viata nu o primim: dorim sa-i traim bucuria, dar nu dorim sa-i purtam povara: pe pamant, aceasta viata vesnica este si tragedie si povara, nu doar bucurie triumfatoare. Incepem, pe de o parte, sa traim cu viata veacului ce va sa fie, insa doar atunci aceasta viata ramane in noi, cand ne departam de faptele raului, de viata intunericului, a stricaciunii si a mortii, cand ne departam constient, printr-un efort al vointei, prin neindurare fata de sine, de slabiciunile noastre; cand alimentam aceasta viata cu rugaciune si cu trairea evanghelica, adica cu fapte ce nu constituie o ocara a acestei vieti in sine.

Mai exista un aspect: il rugam pe Dumnezeu sa ne uneasca cu Sine, sa ia toata povara vietii noastre si sa o duca impreuna cu noi; in acelasi timp, trebuie sa fim pregatiti sa luam asupra noastra soarta fiului intrupat al lui Dumnezeu, sa apartinem cerului, lui Dumnezeu, dreptatii, cu toate consecintele ce pot surveni de aici: mai intai de toate, cu lupta launtrica cu nedreptatea si moartea ce sunt in noi; apoi, cu hotararea de a apara dreptatea lui Dumnezeu, taina imparatiei Sale, dragostea Dumnezeiasca pe pamant fata de alti oameni, chiar si acolo unde asta inseamna sa sacrifici ceva, sa te sacrifici pe tine insuti.

Si, in sfarsit, cu hotararea de a fi, pentru aceasta dreptate, renegat, oropsit, strain pentru cei ce, constient sau nu, se ridica impotriva ei. Astfel, pregatindu-ne de impartasirea cu Sfintele Taine, vom fi cat se poate de atenti si de reculesi, ne vom pregati de o marturisire constienta pentru a ne dezice de nedreptatea din noi, pentru a ne intoarce de la ceea ce poate sa ne robeasca. Ne vom pregati ca, dupa marturisire si unirea cu Hristos, sa incepem sa traim cu viata noua, oricat ne-ar costa asta.

Daca vom face astfel, atunci darul Sfintei Impartasanii, unirea cu Hristos, ravnirea harului Duhului Sfant, acele noi, nespuse relatii ce se creeaza intre noi si Tatal Ceresc, iar prin El - cu toti oamenii, vor aduce roada. In caz contrar, ne vom mahni de faptul ca, apeland la Dumnezeu, ramanem fara ajutor si puteri - nu pentru ca Dumnezeu nu ne ofera acest ajutor si nu pentru ca nu avem putere, ci pentru ca cele date de Dumnezeu le irosim cu atata usurinta in desertaciunea vietii.

De aceea, sa purcedem acum cu bucurie spre viata cea noua, cei ce s-au impartasit si cei ce au inca in fata acest triumf si aceasta bucurie de nedescris, si sa traim astfel ca prin noi cerul sa traiasca pe pamant, iar imparatia Cerului din noi sa cucereasca totul din jurul nostru, de la cele mai marunte la cele mai mari. Amin.

Mitropolitul Antonie de Suroj

• Sa nu uitam de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului
  Publicat in : Duminica a 28-a dupa Rusalii
• Modul prefacerii painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului e de nepatruns
  Publicat in : Religie
• Rugaciune catre Sfantul Sofronie Saharov pentru apropierea cu trezvie de Trupul si Sangele Domnului
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
• Ritualul Impartasirii in riturile liturgice orientale
  Publicat in : Viata liturgica
• Impartasirea muribundului
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: