La poalele Carpatilor de curbura, intr-o zona pitoreasca, unica, se afla satul Pietriceaua, care apartine de comuna Brebu, judetul Prahova. De cand se stiu, pietricenii au avut un spirit liber, oameni dintr-o bucata, cu un caracter parca imprumutat din duritatea pietrei. Localitatea se numara printre putinele din tara in care comunistilor nu le-a iesit colectivizarea. Aici a trait si a slujit preotul revolutionar Ioan Pietriceanu, unul dintre autorii asa-zisei „Republici de la Ploiesti”.

Un sat peste munte cocotat

Pe aceste meleaguri au poposit multi voievozi ai tarii si oameni de seama, precum generalul doctor Carol Davila si sotia sa Anica, Nicolae Iorga, Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Filimon, Regele Carol I, scriitorul Al. Vlahuta, pictorii Stefan Luchian, Sava Hentia si Nicolae Grigorescu. De  la Brebu se ajunge dupa o ora de mers pe jos spre miazanoapte, la Pietriceaua. Din punct de vedere administrativ satul face parte din comuna Brebu, in componenta careia mai intra Podul Cheii, Brebu Megiesesc si Brebu Manastirii. Localitatea Pietriceaua se situeaza in nord-vestul judetului Prahova, pe un platou, la 525 m altitudine, marginit de raurile Doftana si Lupa. O gura de Rai, cu paduri si dealuri verzi, linistitoare, asa cum frumos graieste si un vechi cantec de sezatoare: „Pietriceaua e un sat/Peste munte cocotat/Parca cineva-ntr-o doara/ a luat casele in poala/Si le-a aruncat asa/Si pe deal si pe valcea”.

Tara Lui Dumnezeu

Biserica din Pietriceaua a existat de cand s-a ridicat si mica asezare, in vremea intemeierii Tarii Romanesti. Dintr-o consemnare a preotului Gheorghe Popescu, care a pastorit parohia Pietriceaua intre 1939 si 1955, aflam ca „la 1852 s-a construit biserica avand hramul Sfanta Treime, pe locul daruit de un batran al unei mari familii pietricene - Ioan Burtea (Puiu).” Se stie cu certitudine ca biserica din Pietriceaua a ramas fara clopot la 20 septembrie 1918, acesta fiind luat de soldatii nemti, pentru a-l topi si a face tunuri din el. Timp indelungat satenii n-au mai auzit dangat de clopot la Pietriceaua. Insa in 1933, in vremea preotului Trifu, se toarna un altul, comandat la renumitul „Altelier Le Maitre din Bucuresti - Fabrica Romana de clopote, policandre si sfesnice bisericesti - Nicolae Ionescu - Furnisorul Curtii Regale”. Clopotul, de 209 kg. este frumos inscriptionat cu caractere latine. Astazi el se aude clar pana in cel mai indepartat varf de munte.

Curata ca lacrima

Pe locul unde, in 1951, a fost tarnosit actualul lacas de cult a existat o bisericuta din lemn invelita cu sindrila, de la care cea din zilele noastre a mostenit hramul si unele elemente de arhitectura. Sfintirea s-a facut pe 16 septembrie 1951 de catre P.S. Teoctist Arapasu, Vicar Patriarhal in anii aceia, ca delegat al P.F. Patriarh Justinian. Frumoasa biserica din Pietriceua este un loc al linistii, al evlaviei si al regasirii. Iata cum o descrie Florin Sinca, autorul monografiei Cartea Satului meu - Pietriceaua: „Eu o consider unica si nu este numai biata mea parere. O minunatie. O miniatura din alt secol. [...] Parca-i un castel.[...] Fara a avea scumpe odajdii si alese sculpturi, are ceva din grandoarea lucrului bine facut.[...] Biserica nu are capiteluri de marmura si nici vitralii. Nu are monumentalitatea unei catedrale, ci mai degraba frumusetea unei case taranesti traditionale. Ea nu are nici luxul unui conac boieresc, dar e intotdeauna curata ca lacrima. Averea ei tine de aerul acela arhaic, primitor, satesc, pe care-l respira toti porii ei”. Construita in forma de cruce, biserica se distinge prin eleganta liniilor, frumusetea coloritului si a ciopliturii pietrei decorative de la exterior. Ea a fost sfintita de insusi  P. F. Teoctist. Astazi, in satucul pierdut prin padurile verzi de la poalele muntilor, Dumnezeu coboara lin la fiecare slujba tinuta de preotul Petre Lungu. Pietricenii sunt „primitori si prieteni de nadejde”. Cine ajunge aici, cu greu mai pleaca!

„Republica“ de la Ploiesti

Din timpuri stravechi au existat la Pietriceaua numerosi preoti ce au slujit cu devotament si dragoste sfanta biserica, dar care au si invatat copiii satenilor sa desluseasca tainele scrisului si cititului. Cea mai veche dovada scrisa despre existenta unui invatator de la Pietriceaua este aceea care il mentioneaza pe Mateiu Paraschivescu, „fiul Paraschivei din Pietriceaua”, sat care la vremea aceea numara 51 de familii. Ioan Pietriceanu, cel de-al doilea preot care a slujit pe aceste meleaguri (intre 1886 si 1925), era de fel din localitatea prahoveana Bordeni. Batranii satului au auzit multe legende de la bunicii lor despre acest preot. Se spunea ca a participat, alaturi de Candiano Popescu, la instituirea „Republicii de 24 de ore de la Ploiesti”, din anul 1870, 8/24 iunie. Ioan a ajutat la redactarea telegramei care il anunta pe comandantul Garnizoanei din Ploiesti despre presupusa detronare a principelui Carol I. Participarea la aceste actiuni „subversive” ii vor aduce mari necazuri din partea autoritatilor. Preotului si altor 40 de invinuiti li se intenteaza la 8 august 1870 un proces. In cele din urma, satul Pietriceaua va fi considerat „locul lui de surghiun” si va trai aici pana la sfarsitul vietii. Batranii isi amintesc ca preotul Ioan Pietriceanu avea o barba mare si umbla tot timpul imbracat intr-o haina monahala. Ca sa fie aparat de animalele salbatice ce atacau mai mereu satenii, preotul era intovarasit de un caine ciobanesc „mare si rau, care nu pregeta sa se urce in spinarea ursului”. Il lega cu o funie chiar in spatele bisericii. Mai detinea o mosie de cateva pogoane si, in drum spre casa, folosea un bici pentru a scarpina spinarile copiilor obraznici. Numele de Pietriceanu si l-a luat dupa satul in care a pastorit. Ioan Pietriceanu este cel mai longeviv preot care a oficiat la Pietriceaua, slujind la sfanta biserica 39 de ani. In 1925, se muta la Domnul si este inmormantat langa preoteasa lui, in spatele bisericii vechi. De atunci si pana azi la biserica din Pietriceaua au slujit numerosi preoti, dintre care amintim cu respect pe: ieromonahul Averchie Adamescu, apoi pr. Ioan Popescu, pr. Octavian Popescu, pr. Dimitrie I. Dumitrescu, pr. Vasile Nicolau, pr. Stefan Trifu, pr. Nicolae Cracea (fost detinut politic sub comunisti), pr. Ioan Stefanescu, pr. Dumitru Malai si pr. Petre Constantin Lungu. Parintele Lungu slujeste si in momentul de fata, fiind unul dintre cei mai apreciati si iubiti preoti din Pietriceaua.

                                                                                      Gabriel MATEESCU
                                                                  Material realizat in colaborare cu Florin Sinca

                                                                                      www.pietriceaua.ro

• Biserica de lemn din Dridul Snagovului
  Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei
• Schitul Sfanta Maria-Cricov
  Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei
• Complexul monahal Zamfira
  Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei
• Manastirea Sinaia - biserica cea mare
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: