Masturbarea


Masturbarea

Strans legata de problema pornografiei este practica masturbarii. In ultimii ani, parerile s au impartit referitor la aceasta problema, trecand de la o extrema la alta. De la teama fara temei ca masturbarea provoaca boli mentale si deformari fizice, s a ajuns ca multi medici, si chiar clerici, sa o prezinte ca pe o activitate fara urmari negative ce trebuie incurajata ca mijloc de a rezolva tensiunile sexuale in cadrul casatoriei sau in afara ei.

 In copilarie, anumite forme de "explorare a sinelui", numite adesea cu termenul "masturbare", sunt perfect normale. Pe masura ce copilul creste si se apropie de pubertate, schimbarile sexuale creeaza nevoi ce fac parte din cresterea biologica normala. Unele astfel de explorari si stimulari sunt inevitabile la aceasta varsta si chiar inofensive. Primejdia apare in momentul in care acest comportament este dublat de sentimente puternice de vina sau rusine, care sunt de regula consecinta dezaprobarii exprimate de parinti sau alte persoane importante din viata copilului. Este esential, prin urmare, ca atitudinea fata de copiii nostri sa fie bazata atat pe Traditia Bisericii, cat si pe realitatea biologica. Parintii care au dificultati cu propria sexualitate sau practica masturbarea - si o fac avand sentimentul de jena - e probabil sa transfere aceste dificultati si sentimente copiilor lor. Sexualitatea, ca si cea mai mare parte a comportamentului uman, este puternic influentata de pasiuni si atitudini proprii "sistemului familial". Daca aceste atitudini sunt sanatoase si realiste, iar pasiunile sunt inlocuite de o calauzire intelegatoare exista toate sansele ca un copil sa si pastreze sanatatea sexuala si sa se apropie de maturitatea sexuala.

 Daca nevoia care duce la masturbare este in esenta una biologica si este intarita de influente externe, de ce majoritatea moralistilor ortodocsi "impreuna cu episcopii si cu preotii nostri afirma ca aceasta practica este gresita" sau cel putin nesanatoasa? Raspunsul este complex, dar el include aceiasi factori pe care i am mentionat in legatura cu relatiile preconjugale si pornografia.

 In primul rand, masturbarea este de obicei insotita de imagini care sunt in esenta pornografice. Fie ca aceste imagini sunt interne (imaginatia) sau externe, ele implica exploatarea si devalorizarea altor persoane. Pana la urma, masturbarea este caricatura unei relatii conjugale adecvate. Ea se concentreaza exclusiv asupra propriei persoane si a satisfactiei personale. Elementele de baza ale dragostei si angajamentului, caracteristice relatiilor conjugale autentice lipsesc cu desavarsire. Din acest motiv, bazandu se pe teologia Legii naturale, Romano Catolicii considera ca masturbarea este contrara scopului "natural" pentru care Dumnezeu a creat sexualitatea la inceput. Ii lipseste finalitatea - procreerea - , daruirea de sine reciproca si incalca porunca de a duce o viata virgina. Pentru a si implini scopul, sexualitatea trebuie sa formeze comuniunea intre doua persoane, unirea durabila a unui "singur trup".

 In plus fata de aceste obiectii teologice trebuie sa adaugam faptul ca masturbarea creeaza foarte usor dependenta. Vor trebui gasite tot mai mari doze de stimulante, indiferent de natura lor, pentru a produce acelasi nivel de excitatie. O data devenit un viciu, comportamentul este greu de infrant.

 Daca un penitent isi marturiseste in mod repetat pacatul masturbarii, preotul ar trebui sa inteleaga ca se afla in fata unui caz de dependenta. Simplul sfat de a si schimba atitudinea nu va da roade in majoritatea cazurilor. Solutiile ar trebui sa fie includerea persoanei in cadrul unor programe de terapie in acest sens, precum si rugaciunea si perioade scurte de abstinenta totala, pentru ca dependenta sa fie infranta.

 Este important, totusi, ca persoana in cauza sa fie tratata ca suferind de o boala, iar nu ca un pacatos. Cei care se lupta cu dependenta sexuala admit de regula ca este o cruce dureroasa, rusinoasa si adesea imposibil de purtat. Indiferent de manifestarea lui exterioara, un dependent sexual nu va avea mai multa placere decat un star porno care reia de mai multe ori aceeasi scena erotica. De fapt, masturbarea devenita viciu este insotita adesea de sentimente de rusine, manie sau dezgust fata de sine. La nivelul la care aceste sentimente sunt mai degraba cauza decat consecinta comportamentului auto erotic, este necesara o forma de terapie adecvata.

 Grija pastorala pentru o persoana care se confrunta cu o astfel de problema trebuie sa se manifeste prin iertare si suport moral, si nu judecare si condamnare. Preotul va trebui de asemenea sa insoteasca persoana respectiva, cu dragoste, intelegere si rugaciune, pe parcursul intregului drum al vindecarii.