O evaluare ortodoxa

• « Inapoi
• Inainte »

O evaluare ortodoxa

Problema esentiala ridicata de aceasta dezbatere se refera la "individualitate", procesul prin care individualitatea de dezvoltare si cea ontologica - deci un individ uman distinct sau o "persoana" - se poate spune ca exista. In prezent, embriologistii si eticistii sunt impartiti in doua tabere in aceasta privinta. Pentru unii, totipotenta si lipsa aparenta a diferentierii intre blastomeri sau primele celule embrionare (alaturi de procentajul mare de ovule fertilizate respinse, sunt marturii ale "animatiei intarziate" si a legitimitatii caracterizarii conceptus ului pre implantatoriu ca un "pre embrion". Pentru altii, individualitatea genetica (care exista fara discutie de la singamie) si continuitatea dezvoltarii de la fertilizare la implantare si mai departe, sunt argumente puternice in favoarea "animatiei imediate". Aceasta inseamna ca de la fertilizare, embrionul este o individualitate umana, care poate fi numita "persoana", cu drepturi de protectie deplina din partea legii.

 Dilemele etice ridicate de aceasta dezbatere sunt multiple. Daca animatia sau identitatea individuala apar o data cu trasatura primara la implantare, atunci s ar putea vorbi de mai multe niveluri de protectie acordata conceptus ului. Cei care accepta acest punct de vedere vor fi de acord ca "pre embrionul" - ca individualitate umana potentiala - are dreptul la respect si protectie impotriva manipularii nediscriminate. Ei nu vor accepta totusi, experimentele pe embrion in vederea obtinerii unor rezultate care sa imbunatateasca tehnicile pentru proceduri ca schimbarea genelor, reproducerea asistata prin FIV (fertilizarea in vitro) sau contraceptie. De asemenea, ei vor socoti drept morala intreruperea sarcinilor rezultate din viol sau incest si poate chiar vor sustine avorturile "selective".

Daca este definitiv dovedit faptul ca diferentierea celulara incepe de la fertilizare, i. e., ca animatia sau insufletirea au loc o data cu singamia, atunci, pentru multi eticisti, fereastra de doua saptamani pretinsa de Shannon, Wolter s. a. ar disparea.

 Totipotenta ar aparea ea insasi ca o himera: un concept hibrid nascut din interese si dintr o stiinta defectuoasa.

 Fertilizarea in vitro si experimentele pe embrion ar insemna manipulare care violenteaza drepturile individului la protectie. Si indiferent de modul in care a fost conceput embrionul, a pune capat intentionat unei sarcini in orice moment al ei ar implica un act ilicit de avort, intrucat el distruge o persoana umana in curs de dezvoltare.

 Care este opinia Ortodoxiei fata de aceasta problema? Antropologia Bisericii, fundamentata pe un principiu dublu al "sacralitatii si sfinteniei vietii", cheama la recunoasterea calitatii de persoana a omului din "momentul conceperii". In timp ce embriologia moderna a demonstrat ambiguitatea inerenta acestei expresii, respingerea ortodoxa a avortului in orice stadiu, ("indiferent ca fetusul este format sau neformat", in limbajul Sfantului Vasile), se aliniaza cu perspectiva mai conservatoare a Bisericii Romano Catolice care sustine animatia imediata.

 Opiniile celor doua Biserici se despart in privinta doctrinei catolice despre "insufletire", mai ales asa cum a fost exprimata ea in termeni aristotelici si tomisti. Expresii precum "insufletire", "infuzia unui suflet imaterial, rational", sau "un principiu al unei individualitati materiale sau principiu al sinelui" sunt dualiste in viziunea ortodoxa, fiind o mostenire origenista. Din perspectiva patristica rasariteana (si cea biblica), sufletul sau nephesh ul este chiar calitatea de persoana a individului (Facerea 1, 26 - 27 ; 2, 7) Prin urmare, este mai potrivit a spune: "Sunt un suflet" decat "Am un suflet". De aceea, lunga controversa legata de animatia imediata - mediata, isi are obarsia intr o antropologie defectuoasa, care crede ca trupul material este animat de un suflet rational creat separat de el si infuzat in el la fertilizare, la implantare sau la un alt stadiu al dezvoltarii sale.

 Sustinatorii teoriei animatiei intarziate argumenteaza de regula cu doua acte biologice: unul monozigotic "identical twinning" si "risipa" (wastage = respingerea ovulelor fertilizate inaintea implantarii). Anthony Fisher a discutat ambele probleme in articolul sau "Individuogenesis" si a adus argumente ce sunt compatibile cu punctul de vedere ortodox. In timp ce problema risipei poate fi rezolvata doar prin ideea de teodicee, cu privire la "twinning" putem afirma urmatoarele:

 Este un lucru stabilit faptul ca blastomerii au o anumita totipotenta pana la gastrulatie si singularitate. Una sau mai multe celule ale morulei pot fi separate de masa principala si, intrucat grupul separat contine toata informatia genetica a zigotului originar, el se poate dezvolta intr un "geaman identic". De fapt, gemenii, posedand material genetic similar, nu sunt deloc "identici" in sensul strict al cuvantului, asa cum orice parinte al unor gemeni crede. Daca fiecare se dezvolta dintr un genom comun, ei sunt - in virtutea metilatiei si a actiunii citoplasmei oocite (RNA matern) - diferentiati genetic, de vreme ce blastomerii insisi sunt diferentiati de la stadiul bi celular al mitozei, cand incepe expresia genomica.

 Prin urmare, celulele pre implantatorii se pot desparti in gemeni. Problema spinoasa a existentei unui suflet sau a doua suflete se rezolva daca privim fiecare entitate ca "fiind" un suflet si nu ca "avand" un suflet, pentru ca prin "suflet" intelegem puterea daruita de Dumnezeu sau dynamis (cea dintai expresie a lui Lejeune) care actualizeaza existenta umana personala. In cazurile de reunire, identitatea personala nu mai este exprimata de doua existente individuale, ci de una singura. Gemenii "identici" nu sunt deci fiinte identice. Identitatea lor este genetica, dar este limitata de metilatie astfel incat fiecare se dezvolta intr o persoana unica si distincta.

 Fenomenul totipotentei, limitat cum este, nu se prezinta deci ca un impediment in calea ideii ca embrionul pre implantatoriu trebuie privit ca o fiinta umana personala. Daca formarea primei trasaturi marcheaza sfarsitul totipotentei si a posibilitatii de a produce gemeni, diferentierea celulara incepe nu in acest moment, ci aproape imediat dupa fertilizare, la stadiul bi celular al divizarii.

 O asemenea diferentiere prematura pare sa puna in discutie ideea lui Mc Cormick, ca "stadiile primare" ale dezvoltarii mamiferelor implica in primul rand stabilirea trofoblastului non embrionic si nu formarea embrionului. La acest stadiu, trofoblastul este un element si o conditie vitala in dezvoltarea embrionica la fel cum sunt "organele vitale" care se dezvolta ulterior. Acest lucru este adevarat in ciuda faptului ca placenta este inlaturata la nastere. Dintii de lapte, parul si fiecare celula somatica a fiecarui organ inlaturata la un anumit punct al dezvoltarii umane si este inlocuita de altele. Nu se poate spune atunci ca organizarea si cresterea trofoblastului in stadiul pre implantatoriu exclude ideea ca embrionul este o viata umana individuala, pentru ca, desi trofoblastul este manifestarea vizibila a acestei noi vieti, "programul" sau "expresia primara" care va determina dezvoltarea sa ulterioara in organe vitale este deja activa (asteptand sa ia expresie la momentul potrivit in ciclul vietii. In conditii normale, exista o continuitate in dezvoltarea umana, de la formarea zigotului, la implantare si formarea sistemului nervos, si pana la nastere. Singurul moment in cadrul acestui continuum in care se poate spune ca incepe viata umana este chiar inceputul sau.

 Acest tip de gandire ridica intrebari esentiale privind moralitatea unor proceduri ca IVH (FIV) si avortul, fie terapeutice sau elective. Oricat de dezirabila ar fi acea "fereastra" de doua saptamani, pentru a facilita reproducerea, pentru a pune capat sarcinilor tragice si nedorite sau pentru a permite experimentele pe embrion, descoperirile recente in embriologie si genetica arata ca o astfel de fereastra nu exista. Daca intr adevar diferentierea celulara incepe in stadiul bicelular, atunci numirea formei de viata embrionare primare ca "pre embrion" este in cel mai bun caz amagitoare. Aceasta diferentiere - sugerata clar de fenomenul metilatiei, de imposibilitatea creerii de himere la stadiul tetra - celular al divizarii si de insasi natura inteleasa corect - confirma parerea traditionala a Bisericii ca viata umana incepe cu fertilizarea si singamia ce i urmeaza.

 Totusi, chiar daca embriologii ar demonstra in cele din urma ca o asemenea diferentiere nu exista - ca metilatia nu se aplica la oameni si ca pre embrionul este o "masa de celule nediferentiate - aceasta nu ar schimba convingerea Bisericii Ortodoxe ca viata umana incepe cu conceptia, adica fertilizarea. Acest lucru s ar intampla nu datorita unui conservatorism incapatanat, ci evidentei clare ca "sufletul" omenesc este prezent chiar de la inceput, cand "pro nucleii" spermei si ai oocitului se unesc pentru a forma zigotul, creand astfel o fiinta umana noua si unica. Principiul vietii sau "expresia primara" care produce o dezvoltare continua, ducand in mod normal la nasterea unui copil, este prezent de la primul stadiu. Prin urmare, nu se poate face nici o afirmatie rezonabila privind moralitatea avortului, a reproducerii asistate si a experimentelor embrionare, fara sa se tina cont de acest adevar esential.

 Ne vom intoarce acum la problemele avortului, procrearii asistate medical si a ingineriei genetice, pentru a ne intreba asupra moralitatii acestor proceduri, in lumina concluziei de mai sus: viata umana incepe de la fertilizare si reclama respect si protectie deplina din acel moment.

• « Inapoi
• Inainte »