Virtutea Castitatii

• « Inapoi
• Inainte »

Virtutea Castitatii

Care este atunci semnificatia teologica a comportamentului sexual in launtrul si in afara unirii conjugale? Intr un cuvant, sexualitatea este criteriul care determina si descopera angajamentul nostru in cadrul legamantului facut de Dumnezeu cu poporul Sau. In mare masura, angajamentul nostru si fidelitatea fata de acest legamant se masoara prin sexualitate. De notat faptul ca vorbele lui Iisus cu privire la angajamentul de neincalcat al casatoriei sunt urmate de cel privind celibatul voluntar: "sunt fameni care s -au facut fameni pe ei insisi, pentru imparatia cerurilor" (Mt. 19, 8 12). In Biserica exista doua vocatii esentiale: celibatul non clerical si laic, dar consacrat si unirea conjugala binecuvantata. Desi multi Sfinti Parinti prefera castitatea, Ortodoxia a afirmat in general ca cele doua vocatii sunt egale in privinta valorii spirituale si a posibilitatilor de a conduce pe om la mantuire. Biserica ii cheama pe cei necasatoriti la celibat din acelasi motiv pentru care ii cheama pe unii la viata monahala: ca prin harul Duhului sa transforme pofta in iubire, eroticul in eros. Totusi, Biserica invata ca casatoria are aceeasi finalitate: iubirea purificata si sanctificata este oferita liber partenerului si copiilor.

Sexualitatea are deci o semnificatie spirituala si teologica profunda, ca si calvarul in care lupta ascetica conduce catre transcendenta naturii umane decazute.

Daca traditia apostolica condamna "pacatele carnii", este pentru ca drumul spre Imparatie trece prin castitate, fie in cadrul casatoriei, fie al vietii celibatare. Prin autentica feciorie, omul se depaseste si nu se neaga pe sine. Ca disciplina a spiritului, ea promoveaza plinatatea, integritatea si stabilitatea persoanei concentrand energia sexuala din directia sinelui si a nevoilor sale spre Dumnezeu.

Desi este pe deplin compatibila cu sexualitatea conjugala, castitatea in cadrul casatoriei va impune limite exprimarii sexuale (impotriva expresiei hedoniste ca "totul trece"), dirijand in acelasi timp iubirea cuplului astfel incat sa i cuprinda pe amandoi partenerii in devotiune, atentie si bucurie reciproca. Pe de alta parte, castitatea ca feciorie este o vocatie speciala care in primul rand reflecta puritatea personala, abandonul de sine si fidelitatea fata de Dumnezeul Pururea Fecioarei Maria. Este o vocatie eclesiala in care se reflecta fidelitatea necompromisa ceruta de la fiecare crestin de relatia stabilita de legamantul pecetluit de Dumnezeu cu poporul Sau. Totusi fidelitatea ambelor vocatii este aceeasi: primirea in viata cuplului casatorit sau a calugarului solitar a iubirii pe care Dumnezeu o numeste iubire nuptiala.

De aceea, literatura ascetica abunda in imagini aparent contradictorii ale sotilor, al caror legamant conjugal si comuniune cu Dumnezeu sunt adancite prin castitate, si ale calugarului care se raporteaza la Dumnezeu prin ceea ce este virtual o unire nuptiala. Prima imagine care descrie ambele vocatii - conjugala si monastica - este cea a casatoriei: casatoria inteleasa ca angajament etern al fidelitatii iubitoare intre Hristos si Biserica. La fel, telos ul sau implinirea ambelor vocatii consta in participarea lor eterna la ospatul conjugal al celui care este atat Mielul jertfit, cat si Mirele. (Apoc. 19, 9; 21, 2; 22, 17).

• « Inapoi
• Inainte »