Revolutia Sexuala

• « Inapoi
• Inainte »

Revolutia Sexuala

Conceptia noastra asupra locului si scopului sexualitatii s-a schimbat atat de mult in ultimele decenii, incat ne-ar fi de folos o evocare, pentru inceput a "atmosferei sexuale" pe care o intalnim in societatea americana in pragul acestui mileniu. Daca experienta sexuala printre adolescenti nu mai este ceva nou, numarul tinerilor care sunt "activi sexual" a crescut dramatic in ultimele trei decenii. Homosexualitatea, candva un subiect tabu ce provoca reactii de la proasta dispozitie la revolta, este acum un subiect obisnuit de discutie in media si in programele de invatamant privind educatia sexuala. In parte datorita crizei SIDA, dar si din cauza dorintei de afirmare a "mandriei" de a fi homosexual si a "drepturilor" acestora, s-a inceput un serios studiu stiintific asupra originii homosexualitatii, pentru a determina relatia dintre "natura" si "educatie" in cadrul acestui fenomen. Este orientarea sexuala conditionata, deci modificabila? Sau isi are originea in genele noastre si atunci nu se poate schimba nimic. Oricum, homosexualitatea "a iesit la lumina", iar unii preoti si teologi se numara printre cei care o apara ca fiind de la Dumnezeu si voita de Dumnezeu si de aceea trebuie protejata prin drepturi si privilegii speciale aprobate prin lege.

 Pentru foarte multi oameni, printre ei chiar crestini, aceasta transformare in ethosul tarii noastre este de apreciat. Ei considera libertatea sexuala ca fiind un item vital pe agenda noastra culturala, asemenea miscarii pentru drepturile civile din anii '60. Asa cum Bisericile acelor ani s-au pus in fruntea marsurilor interrasiale si a altor demonstratii, unele Biserici de azi joaca un rol hotarator in cadrul miscarii spre emanciparea sexuala prin raspandirea de afise si alte declaratii care considera activitatile sexuale extraconjugale (indeosebi cele pre-conjugale), alaturi de relatiile homosexuale, drept normale si chiar de dorit. Multe initiative de acest gen, luate de diversi lideri din cadrul Bisericilor protestante (mai ales), exprima totusi o opinie minoritara. Acest lucru este evident din ostilitatea generala ce a insotit declaratiile recente ale luteranilor si prezbiterienilor asupra sexualitatii umane, ambele fiind retrase in urma unor critici mai putin vehemente.

 Care este pozitia ortodoxa in aceasta problema? Evident, nu fara o urma de indoiala/circumspectie, vom incerca in continuare o expunere a punctului de vedere ortodox.

 Inca de la inceputul anilor '70, Statele Unite s-au declarat o societate "eliberata sexual". Sunt de acum trecute constangerile victoriene care, pentru dupa parerea multora, au adus represiune sexuala si sexism patriarhal. Lucrurile s-au schimbat in mod hotarator, adesea in bine: femeile beneficiaza de un tratament mai bun la locurile de munca, abuzurile sexuale sunt recunoscute si condamnate, iar sotii se simt mai putin obligati sa ramana in cadrul unei casatorii compromise. Totusi, de-a lungul anilor, atat experienta pastorala cat si mass-media au aratat ca revolutia sexuala a adus in societatea americana mai mult confuzie decat libertate, mai mult libertinaj decat eliberare. Odata ce televiziunea si-a intrat in rol, iar producatorii au iceput sa realizeze puterea sexualitatii in vanzarea produselor, a inceput reeducarea sociala in masa privind valorile sexuale, aceasta ducand la o importanta restructurare a rolurilor sexuale traditionale. O consecinta majora a fost daramarea vechilor tabuuri legate de pornografie, sex extraconjugal, si copii "ilegitimi". De la jocurile inocente ce caracterizau relatiile (publice) dintre barbat si femeie din prima jumatate a secolului, s-a trecut la comportamentul dezinvolt si la epidemia sarcinilor la adolescente.

 Punand lucrurile in balanta, se pare ca aceasta "revolutie" nu a adus nimic deosebit in progresul societatii. S-a creat in schimb o atmosfera de fixatie si exploatare sexuala ce impune o imoralitate indispensabila -o ieftina si seducatoare trivialitate -in toate domeniile. Filmele "R" sau chiar unele "PG-B" prezinta acum actul sexual atat de explicit incat ele ar fi fost evaluate drept pelicule "X" in urma cu cativa ani. Limbajul explicit sexual si scatologic a devenit obligatoriu, chiar si in prime time. Prezervativele sunt mai la indemana pentru adolescentii de azi decat tigarile, iar educatorii, psihologii si pastorii sfatuiesc pe tinerii nostri, baieti si fete, sa nu plece de acasa fara a avea unul asupra lor. Mare parte din aceasta indoctrinare perversa (numita in scolile noastre eufemistic: "educatie sexuala") este justificata cu referire la SIDA -fara a constientiza faptul ca aceasta boala nu ar exista daca societatea noastra nu ar scuza ceea ce in generatiile anterioare era socotit drept comportament imoral.

Cu alte cuvinte, pragul nostru de toleranta a explicitatii si exploatarii sexuale s-a micsorat in mod dramatic. Ironic este faptul ca, desi incurajam saturarea sexuala a mediei si a culturii in general, totusi recunoastem si condamnam abuzurile abominabile suferite de atatea femei si copii, de la hartuirea sexuala la locul de munca si viol, la pedofilie. Pe de o parte, condamnam forme comportamentale ce violeaza drepturile omului, pe de alta parte, incurajam o atmosfera de abuz si exploatare pentru ca ea serveste linia economica de baza. Dar o societate care traieste o astfel de ambivalenta, frizand schizofrenia, nu poate dainui. Peste un milion si un sfert de avorturi in fiecare an, frecventa inspaimantatoare de abuzuri la copii, o rata a divortului de aproape 50% impreuna cu practica general acceptata a concubinajului, "casatoriile" homosexuale si dezmembrarea excesiva dar nu mai putin reala a familiei moderne ca unitate sociala de baza -acestea sunt consecintele unei revolutii sexuale deviate, al caror impact asupra calitatii vietii americane este cel putin la fel de puternic si defavorabil precum raspandirea continua a SIDA.

Pretul spiritual si psihologic al acestei situatii este incalculabil. Tinerii adolescenti experimenteaza sexul de multe ori nu dintr-o dorinta personala si fara o judecata prealabila, ci doar pentru a fi la moda, pentru a fi priviti de prieteni cu alti ochi. Daca ne gandim la filmele care descriu cupluri diverse care ajungand in dormitor de la prima intalnire, daca ne uitam la aluziile facute la organele genitale si la sexul oral, daca homosexualitatea activa se ascunde sub eticheta aprobata de "gay" si e acceptata ca un "stil alternativ de viata viabil", atunci nu e de mirare ca a aparut o prapastie de netrecut intre morala biblica si etica individualista -libertina a vremurilor de azi. Ca o consecinta, tinerii crestini par la fel de vulnerabili ca oricine la confuzie, disperare si suicid. Educatorii lor -parinti, preoti, profesori -intampina de multe ori problemele sexuale fie cu indiferenta, fie cu manie. Nici una din aceste atitudini nu ajuta, intrucat nici una nu vindeca, nu ofera o solutie. Ambele reactii tind sa-i impinga pe tinerii nostri chiar mai departe pe drumul spre un comportament destructiv, pentru ei insisi -promiscuitate, iar pentru ceilalti -avorturi.

Datorita mediului in care au crescut, acesti tineri sunt pe cale sa renunte la morala biblica, mai ales in ce priveste sexualitatea, considerand-o demodata si constrangatoare. Madison Avenue ne-a invatat ca acesta este generatia "sa ne simtim bine"; juristii ne-au convins de primatul drepturilor asupra responsabilittilor; iar terapia pop ne-a condus intr-o calatorie implacabila spre sine avand ca destinatie "autorealizarea", adica implinirea dorintelor noastre fundamentale. Dumnezeul nostru este Mamona, scopul nostru "viata buna", iar modul de a o obtine este competitia agresiva. Suntem mai degraba intr-un picnic, decat intr-un pelerinaj, tanjind dupa satisfactia imediata, in loc de consolarea eterna. Intr-o asemenea atmosfera, imperativele biblice ale fidelitatii, sacrificiului de sine si luptei impotriva pacatului nu pot aparea altfel decat demodate, irelevante si inoportune -mai ales pe taramul sexualitatii, de vreme ce "sexul" este una din putinele placeri de care oamenii se pot bucura in lumea turbulenta si aparent lipsita de sens a zilelor noastre.

Daca cei mai multi crestini ortodocsi nu s-ar exprima atat de vehement/categoric, acesta este totusi modul in care ei experimenteaza ethosul cultural, al lor si al copiilor lor. Este vorba de o analiza dublata de un sentiment de frustrare si neputinta. "Majoritatea morala", daca ea a existat vreodata, pare sa fi devenit o minoritate redusa la tacere, ale carei valori traditionale au fost calcate in picioare de formula: "Daca iti face placere, fa-o" (etica satisfactiei personale si imediate). Desi fara prea multe sanse de a fi luata in seama, Biserica Ortodoxa continua sa afirme invatatura traditionala asupra sexualitatii, invatatura ce reflecta valorile conservatoare ale majoritatii credinciosilor "traditionalisti", indiferent de apartenenta confesionala. Totusi, Ortodoxia isi fundamenteaza invatatura despre sexualitate pe viziunea ei teologica specifica, si nu pe moralismul puritan. Acest lucru esential trebuie bine inteles, daca vrem sa patrundem unicitatea punctului de vedere ortodox.

In experienta noastra, sexualitatea nu este o optiune. Ea este un "imbold" esential, care exprima o nevoie elementara a fiecarui om: nevoia de afectiune, intelegere, compasiune, tandrete si dragoste. Sexualitatea inseamna mult mai mult decat simpla activitate genitala. Ea priveste intreaga persoana umana: minte, trup si suflet. Daruita de Dumnezeu ca nota definitorie a umanitatii noastre (vom reveni asupra acestui subiect), distinctia sexelor si expresia ei sexuala ne ofera posibilitatea de a experimenta cele mai adanci si intime relatii pe care le putem cunoaste.

Daca sexualitatea este ieftina si denaturata, la fel se va intampla cu relatiile pe care le implica. Atunci cand satisfacerea de sine devine mai importanta decat sacrificiul de sine facut din dragoste si respect pentru altul, chiar notiunea de "relatie" -care implica reciprocitate -este adanc compromisa. Ca o consecinta a revolutiei sexuale, traim urmarile acestui compromis la o scara fara precedent in istorie. De aceea, este mai important ca niciodata sa auzim si sa proclamam "vocea Bisericii": intelepciunea revelata privind adevarata noastra fiinta si relatiile noastre cu ceilalti.

• « Inapoi
• Inainte »