Jerome Lejeune si cutia de concentrare

• « Inapoi
• Inainte »

Jerome Lejeune si cutia de concentrare

 Cum vom aprecia aceste argumente in favoarea distinctiei intre pre embrion si embrion, sau intre individualitatea genetica si cea de dezvoltare? Problema se reduce practic la acuratetea evidentei stiintifice care sustine "totipotenta" blastomerilor si la afirmatia lui Mc Cormick ca "primele stadii ale dezvoltarii mamiferelor implica in primul rand stabilirea trofoblastului nonembrionic, si nu formarea embrionului".

 Desi au fost aduse marturii solide in favoarea ambelor idei, alte studii recente aduc concluzii diferite.

 Totusi, inainte de a nota aceste consideratii, e nevoie sa accentuam faptul ca stiinta embriologiei e intr o stare de flux. Mai ales in S. U. A. si Franta, dezbaterea se concentreaza acum asupra unor probleme precum rolul citoplasmei in transmiterea informatiei genetice spre ovulul proaspat fertilizat, dar parerea specialistilor asupra acestui subiect nu a ajuns inca la un consens.

 Evidenta care incepe sa se impuna tinde totusi sa sprijine teoria ca viata umana - existenta individuala si, prin urmare, cea personala, incep de fapt, nu odata cu implantarea, ci odata cu finalizarea fertilizarii si singamia, sau, in cele din urma, cu stadiul bi celular al mitozei. Pentru a intelege aceasta problema vom reaminti un caz recent care a atras atentia in mass media, intrucat a adus disciplina arcana a embriologiei in sfera legii civile.

 In aprilie 1989, New York Times relata despre divortul in curs dintre Mary Sue Devis si Jr. Lewis Davis, din Maryville, Tennessee. Ceea ce facea din aceasta intamplare un fapt unic si o cause celebre internationala este faptul ca cei doi apelasera la fertilizarea in vitro, care a produs un total de 9 embrioni. Doi dintre acestia au fost transferati in uterul doamnei Davis, dar nu au reusit sa se implanteze. Ceilalti 7 au fost inghetati pentru o intrebuintare ulterioara. In timpul divortului, d na Davis a cerut custodie fie pentru a primi embrionii chiar ea, fie pentru a i dona cuiva. Dl. Davis a afirmat, pe de o parte, ca nu poate fi obligat sa si asume responsabilitatea de parinte dupa divort si prin urmare, a cerut si el custodie, pentru a distruge embrionii, ca o parte a proprietatii comune a cuplului. Pe langa problema conservarii criogenice si posibilitatea ca embrionii sa moara in concentration can, datorita intarzierilor sistemului juridic, adevarata problema morala se reduce la un fapt esential: erau embrionii persoane umane cu "drepturi" vrednice de protectia legii, sau erau o simpla proprietate comuna care trebuia impartita intre cele doua parti si folosita in consecinta? Problema a fost in cele din urma decisa la recurs. Jr. Davis a primit custodia si embrionii au fost, probabil, distrusi.

 Unul din martorii apararii (mama) a fost eminentul genetician francez Dr. Jerome Lejeune, care isi casigase recunoasterea mondiala pentru descoperirea trisomy 21, cauza sindromului Down.

 Marturia lui Lejeune este reprodusa in cartea sa The Concentration Can, Cand incepe viata umana ? Desi Lejeun, decedat intre timp, a fost criticat pentru perspectiva sa "integrista" si pentru apararea inflacarata a invataturii romano catolice despre avort, marturia sa se bazeaza pe cercetari facute in Anglia, Franta si S. U. A. si care au fost acceptate de comunitatea stiintifica internationala. Foarte pe scurt, argumentarea sa este urmatoarea :

 La sfarsitul anilor '80, cercetarile geneticianului britanic Alec Jeffreys au confirmat unicitatea genetica a fiecarui ovul uman fertilizat, stabilind prin experiment stiintific ca zigotul unicelular se caracterizeaza prin "individualitate genetica". Alte cercetari intreprinse de grupuri ale Universitatilor Cambridge si Duke au aratat ca procesul chimic numit "metilatie" determina informatia care va fi transmisa de anumite segmente de ADN in timpul fertilizarii. S a crezut mult timp ca cromozomii gametilor materni si corespondentii lor masculini care se unesc pentru a crea cele 23 perechi de cromozomi ai nucleului diploid, sunt identici. Descoperirea metilatiei a infirmat acest lucru, aratand ca fiecare cromozom masculin si fiecare cromozom feminin aduce zigotului o informatie unica. Adaugarea de metil (CH3) peste baza cytosine a ADN ului are un efect de sau de suprimare a activitatii genetice astfel incat, cu fiecare divizare succesiva, celulele devin tot mai diferentiate.

 In exprimarea lui Lejeune, "oul fertilizat este cea mai diferentiata celula de sub soare". El contine toata informatia necesara pentru a produce o fiinta umana vie. Expresia primara a vietii umane deriva din alinierea unica a materialului cromozomic in nucleul acestei celule originare. Atunci cand fertilizarea e incheiata, acea expresie incepe sa dirijeze functionarea celulara.

 Acest lucru este adevarat in ciuda faptului ca RNA ul matern derivat din citoplasma ovulului dirijeaza dezvoltarea zigotului pana la mitoza, cand genomul embrionic este activat. Acest prim proces de dezvoltare are loc o data cu singamia. Individualitatea unica din punct de vedere genetic care rezulta e formata din interactiunea nucleului si a citoplasmei, care continua chiar dupa ce genele embrionului sunt "activate". Totusi, "expresia primara" care ar putea fi identificata cu "sufletul", trebuie sa fie prezenta de la singamie, pentru a crea conditii pentru interactiune si pentru a dirija cresterea zigotului.

 Pe parcurs, in timp ce zigotul unicelular sufera mitoza, anumite portiuni din informatia sa genetica sunt "dezactivate" de metilatie. Astfel, diferentierea poate avea loc, permitand dezvoltarea organismului de a lungul perioadei pre implantarii.

 Daca Lejeune are dreptate, diferentierea celulara este "programata" sau "inscrisa" in concept us de la inceputul existentei sale. Prin diferentierea initiala, informatia genetica este transmisa de la prima celula la a doua. Lejeune vorbeste de un stadiu ipotetic tri celular al mitozei si afirma ca la acest nivel are loc individualizarea. Aceasta (fie la stadiul tricelular, fie la cel tetra celular) e confirmata de faptul ca dincolo de acest punct este imposibil sa se creeze o himera (o fiinta care rezulta din amestecarea materialului neasemanator genetic, precum anomalia tapului "geep"). Pe masura ce celulele continua sa se divizeze, o alta informatie este "dezactivata", si are loc o diferentiere si mai pronuntata. Aceasta inseamna ca diferentierea celulara incepe nu cu implantarea, ci cu "singularitatea", abia la sfarsitul primelor doua saptamani ale sarcinii. Ea incepe cu zigotul unicelular, atunci cand o "expresie primara" dirijeaza un proces continuu care, in conditii normale, va duce la nasterea unui copil. Prin urmare, in viziunea lui Lejeune, este gresit sa se vorbeasca de "pre embrion" ca o "masa nediferentiata de celule". Diferentierea, care implica existenta individuala, se petrece o data cu incheierea fertilizarii. Prin urmare, fertilizarea si conceperea trebuie recunoscute ca fiind simultane.

 Pe de alta parte, chiar expresia "pre embrion" se arata ca fiind una gresita, care trebuie abandonata. Daca fertilizarea si conceperea sunt simultane, atunci distinctia intre "individualitate genetica" si "individualitate de dezvoltare" nu mai poate exista. Fertilizarea marcheaza in mod obisnuit inceputul unui proces continuu, neintrerupt, care implica "individuazarea" progresiva prin diferentiere si de la stadiul "bi " si "tri " celular al dezvoltarii embrionului. Viata umana incepe mai degraba cu fertilizarea, atunci cand intregul "cod" sau "program" inscris in zigot incepe sa dirijeze diviziunea celulara si schimbul de informatie genetica.

• « Inapoi
• Inainte »