Cand incepe viata omului

Cand incepe viata omului?

 
Raspunsurile variate propuse la aceasta problema indelung discutata exprima adesea a political or social agenda as much as they do current knowledge of embryo development. Sugestiile se refera, pe rand, la momentul in care mama simte pentru intaia oara copilul miscandu se in pantecul ei; la momentul in care fetusul poate supravietui in afara uterului (de obicei dupa 24 de saptamani) ; la momentul nasterii, cand copilul incepe sa respire singur, sau la o perioada de cateva zile dupa nastere, o data ce nou nascutul si a demonstrat dreptul la viata (aceasta insemnand, printre altele, absenta oricarei boli sau dereglari psiho somatice). Cu cat marim distanta intre "inceputul vietii umane" si momentul fertilizarii, cu atat se dilata si deschiderea pentru avorturi, infanticid si experimente embrionare.

 Pe de alta parte, Biserica a afirmat dintotdeauna ca viata umana incepe cu conceperea, care face frontiera comuna cu fertilizarea. Cu mult timp inainte ca medicii specialisti sa descopere celulele embrionare si cromozomii, scriitorii crestini condamnau avortul in orice stadiu al sarcinii, pe temeiul ca fetusul "format sau neformat", este intru totul om si poarta in el "chipul lui Dumnezeu". 

 Problema este din nou ridicata azi dintr o perspectiva diferita, care incearca sa fundamenteze reflectia teologica pe datele biologice. Urmandu i pe embriologii britanici, cativa moralisti crestini au facut o distinctie intre embrion si asa numitul "pre embrion". Acesta din urma e descris ca o masa de celule nediferentiate, de la zigotul uni celular si pana la dezvoltarea "primei trasaturi" sau a primului "ax" al trupului in timpul saptamanii a treia a sarcinii.

 In acest punct, dupa implantarea in peretele uterului, el sufera o transformare radicala numita "singularitate" si se poate spune astfel ca poseda suflet omenesc sau individualitate umana. Potrivit acestei scheme, "conceperea" nu trebuie inteleasa ca un moment (e.g. la incheierea fertilizarii), ci ca un proces. Trecerea de la "pre embrion" la "embrion", adica de la existenta potentiala la cea actuala, are loc doar la finalizarea acestui proces. Se afirma, totusi, ca viata umana "incepe cu conceperea". Dar definitia "conceperii" este modificata, pe baza recentelor descoperiri din cadrul embriologiei, ea insumand "singularitatea" prin implantarea conceptus ului in membrana uterina, lucru care se intampla la aproximativ doua saptamani dupa fertilizare. Cu alte cuvinte, conceperea si fertilizarea nu mai sunt intelese ca fiind simultane. Fertilizarea marcheaza inceputul procesului conceperii, proces care dureaza 12 - 14 zile. Abia la sfarsitul acestei perioade se poate vorbi de o noua "viata umana" si de existenta unui "suflet omenesc" unic.

 Cercetarile si discutiile pe aceasta tema au fost conduse de o reala preocupare pastorala. In confuzia morala cauzata de proliferarea avorturilor legale in S.U.A. si in alte tari dezvoltate, data fiind sensibilitatea la traumele produse de violuri si incesturi, multi teologi cauta sincer un mijloc care sa permita victimelor violentei sexuale sa puna capat unei sarcini nedorite intr un mod "licit", care sa fie conform invataturii morale traditionale a Bisericii.

Daca distinctia intre pre embrion si embrion este legitima, atunci intreruperea unei sarcini inainte de implantare - adica inainte de finalizarea procesului conceperii si de insufletire, nu va fi considerat "avort", asa cum este definit termenul in mod traditional de diferitele Biserici. Mai mult, distinctia medicala si morala intre pre embrion si embrion implica faptul ca primul reprezinta mai degraba viata umana potentiala, decat cea actuala, si este in acest fel mai putin indreptatit sa beneficieze de drepturile si protectia sociala acordate individualitatilor umane sau "persoanelor". O consecinta majora a acceptarii acestei distinctii consta in eliminarea obiectiilor morale privind proceduri ca fertilizarea in vitro sau cercetarile si experimentele pe embrion in scopuri terapeutice.

 Daca astfel de preocupari pastorale si terapeutice sunt laudabile si sincere, ele presupun totusi o perspectiva stiintifica a dezvoltarii embrionului, care este departe de a fi unanim acceptata de specialistii in domeniu; de asemenea, ei se opresc asupra problemei teologice a insufletirii si a calitatii de persoana ce deriva de aici, care din perspectiva ortodoxa ridica serioase obiectii. Vom incerca in acest capitol sa schitam argumentul formulat de trei din cei mai mari eticisti romano catolici care au abordat acest subiect, si vom arata de ce credem ca punctul lor de vedere ar trebui schimbat, in baza recentelor cercetari embriologice. Vom concluziona cu o evaluare a implicatiilor teologice ale pozitiilor lor, din perspectiva ortodoxa.