Scurgerile Nocturne


Scurgerile Nocturne

Trebuie sa facem cateva scurte referiri la secretiile nocturne si la modul gresit in care acestea au fost intelese. De multe ori vin la spovedanie tineri care poarta un sentiment de vina pentru aceste secretii. Daca ele au loc sambata sau in ajunul unei sarbatori, problema este daca ei pot primi Sfanta Impartasanie.

 Adesea barbatul este preocupat de faptul ca a savarsit "pacatul lui Onan" (Gen. 39, 9) si se simte responsabil pentru a si fi "risipit samanta". Desi in limbajul zilelor noastre, "onania" se refera la masturbarea masculina, sensul sau originar era legat mai degraba de coitus interruptus. (Pacatul lui Onan nu consta in faptul ca el se masturbeaza, ci in aceea ca refuza sa implineasca responsabilitatea leviratului, a carui datorie era sa o insamanteze pe vaduva fratelui sau in scopul de a asigura continuitatea neamului acestuia. Cu alte cuvinte, pacatul nu consta atat in "imprastierea samantei pe jos", cat in refuzul de a se supune legii leviratului). Daca sperma este risipita prin masturbare, aceasta este rezultatul unei actiuni pacatoase. Totusi, nu se poate spune acelasi lucru despre secretiile nocturne.

 Trebuie sa intelegem ca aceste secretii sunt un aspect normal si sanatos al functionarii trupului. Ca si multe altele, ele pot fi cauza pacatului daca sunt insotite de sentimente si imagini corespunzatoare si, mai ales, daca duc la masturbare. Chiar sentimentele senzuale ce insotesc si provoaca adesea secretiile, sunt produsul biologiei noastre si cu greu pot fi calificate drept un rau moral.

 Epistola Sfantului Atanasie catre calugarul Ammus merita citata in acest sens:
 "Polutiile nocturne involuntare nu sunt un pacat: caci ce fel de pacat sau necuratie poate avea in sine un excrement natural? Gandeste te ce absurd e sa consideri un pacat ceara din urechi sau scuipatul din gura. Mai mult, am putea spune si alte lucruri: am putea explica de pilda cum excretiile stomacale sunt necesare pentru viata animalelor. Dar daca credem ca omul este lucrul mainilor lui Dumnezeu, cum ne invata Scriptura, cum am putea in mod necesar sa producem ceva impur?"

 Atanasie se refera aici la F. Ap. 10, 15: "Cele ce Dumnezeu a curatit tu sa nu le numesti spurcate". Desi este folosit termenul peiorativ "polutie", in acest context, el inseamna pur si simplu "secretie". Ideea este clara: secretiile nocturne, ca si alte "risipe" trupesti, sunt rezultatul functiilor naturale create si binecuvantate de Dumnezeu. Ele nu sunt in ele insele un impediment la primirea Impartasaniei. In acelasi fel, epistola canonica a lui Dionisie al Alexandriei catre episcopul Vasilide ( canonul 4), sfatuieste: "Cei care au avut polutii nocturne involuntare sa faca precum vor voi (sa se impartaseasca sau nu)". Raspunsul canonic al lui Timotei al Alexandriei (intrebarea 12), face o distinctie importanta intre pofta omeneasca si ispita demonica: "Cum va fi sfatuit cel care vrea sa se impartaseasca dupa ce a avut polutii nocturne? Raspuns: Daca au venit din dorinta pentru o femeie, se va opri, dar daca au fost o ispita a diavolului, se va impartasi pentru ca ispititorul il va munci cand va dori sa se impartaseasca".

 La fel ca si in cazul "gandurilor", pe care parintii desertului le considerau atat de periculoase, sentimentele si emotiile care insotesc secretiile pot duce usor la pacat, desi ele nu sunt in sine decat "ispite". Totul depinde de raspunsul nostru. Ca si toate "gandurile", ele ar trebui vazute asa cum sunt, iar apoi inlaturate. Intr un cuvant, sa le predam in mainile lui Dumnezeu si sa adormim din nou.