Ereditatea extranucleara


Ereditatea extranucleara

In celulele vii, rolul cel mai important din punct de vedere genetic il are genomul nuclear, despre care am vorbit mai sus. Dar, in afara de acesta, mai exista si material genetic extranuclear, redus cantitativ dar nu total lipsit de importanta.

La procariote, materialul genetic extranuclear este reprezentat de plasmide. Acestea sunt niste molecule circulare de ADN care contin cateva gene (de exemplu, genele care dau rezistenta la antibiotice). Data fiind dimensiunea redusa a acestor plasmide, ele sunt multiplicate mai repede decat genomul nuclear, deci numarul lor in celula creste. Prin procesul numit conjugare o bacterie care poseda un anumit tip de plasmide poate transfera o parte din ele la o bacterie care nu poseda plasmidele respective. In acest fel anumite caractere se pot transmite mai repede decat prin diviziune si se pot obtine populatii relativ numeroase care poseda un anumit caracter intr-un timp scurt.

La eucariote, materialul genetic extranuclear este reprezentat de genomul unor organite celulare, cum ar fi mitocondriile si cloroplastele. Aceste organite celulare poseda un genom propriu, format dintr-o molecula circulara de ADN care contine un numar de gene (la mitocondrii gene pentru sinteza enzimelor care intervin in respiratia celulara, iar la cloroplaste gene care intervin in fotosinteza). Numarul acestor gene este mai mare (100-150) in cazul cloroplastelor decat in cazul mitocondriilor. Mitocondriile si cloroplastele se transmit exclusiv pe cale materna, deci si genele acestora se transmit pe aceeasi cale.