Fosilele

• « Inapoi
• Inainte »

Fosilele

Unul din argumentele invocate cel mai des de evolutionisti in favoarea teoriei lor este cel al fosilelor. De la inceput trebuie sa precizam, insa, ca paleontologia (disciplina care se ocupa cu studiul fosilelor) detine tristul record de a fi ramura stiintei care a inregistrat cel mai mare numar de falsuri, ceea ce arunca o umbra de indoiala asupra argumentelor de acest fel. Vom incerca totusi sa analizam acele date a caror falsitate nu a fost inca dovedita.

S-a observat ca in diferite straturi ale pamantului se gasesc urme fosile de la vietuitoare diferite si ca straturile mai adanci contin de obicei organisme cu o organizare mai simpla. Ordinea aparitiei vietuitoarelor in straturile geologice ar fi, in linii mari, urmatoarea: microorganisme, nevertebrate marine si alge, pesti, plante de uscat, amfibieni, reptile, mamifere si pasari. Urmele de locuire umana apar numai in straturile cele mai superficiale. Cele expuse pana aici sunt fapte.

S-a presupus ca straturile mai adanci sunt mai vechi (dar in privinta varstei concrete a fiecarui strat savantii sunt inca departe de a se fi pus de acord). Desi nu poate fi demonstrata practic, aceasta presupunere este totusi plauzibila.

Evolutionistii sustin, insa, ca vietuitoarele diferite care au trait in epoci diferite au aparut prin evolutie unele din altele. Numai ca, din punct de vedere logic, faptul ca doua specii apar in straturi geologice succesive nu implica in mod necesar faptul ca aceste doua specii ar fi luat nastere una din alta. De exemplu, daca am face sapaturi pe teritoriul actual al orasului Bucuresti, am constata ca in straturile mai vechi gasim urme de lupi, iar in cele mai noi am gasi urme de caini si acest lucru nu inseamna ca lupii s-au transformat in caini, ci doar ca locul lupilor a fost ocupat de caini.

In plus, cercetarile de pana acum, arata ca speciile apar brusc in straturile geologice,  fiind bine definite si in cursul existentei lor cunosc numai modificari neesentiale (cum ar fi adancirea striatiilor de pe cochilia unei scoici), iar intre doua specii asemanatoare care se succed in timp nu exista verigi intermediare (de exemplu, nu s-a descoperit nici o fosila de animal care sa aiba gatul de o lungime cat jumatate din gatul girafei, desi o astfel de fosila, daca ar fi existat, ar fi sarit in ochi chiar si unui nespecialist si nici alte asemenea forme intermediare intre specii diferite). Si chiar daca s-ar descoperi vreodata o asemenea "veriga", aceasta nu ar dovedi decat succesiunea temporala, nu si filiatia speciilor respective.

Exista totusi o fosila care a facut sa curga multa cerneala si despre care evolutionistii afirma ca le-ar confirma teoria. Fosila consta dintr-un fragment de roca sedimentara in care se afla imprimata urma unui animal care seamana cu o reptila dar, in acelasi timp, are aripi cu pene ca de pasare. Fosila a fost numita Archaeopteryx. Presupunand ca fosila este autentica (desi exista si voci care contesta acest lucru) sa vedem ce dovedeste ea. De la inceput trebuie sa precizam ca in toate sursele bibliografice pe care le-am studiat am gasit descris un singur exemplar fosil al acestui vietuitor, iar un exemplar izolat nu este o specie (vedem si astazi nascandu-se creaturi monstruoase care prezinta caractere diferite fata de specia din care descind, dar acestea nu ajung sa constituie o specie, intrucat in putinele cazuri in care sunt viabile, ele sunt izolate reproductiv tocmai datorita monstruozitatii lor), deci ar trebui sa avem un numar mai mare de fosile pentru a putea afirma ca am descoperit o specie noua. Presupunand totusi ca a existat aceasta specie, ea nu este o veriga intermediara intre doua specii, ci numai o specie care nu poate fi incadrata in nici una din categoriile cunoscute de noi (reptile, pasari etc.). Acest lucru nu ar constitui o noutate, intrucat chiar si in zilele noastre exista asemenea specii (cel mai cunoscut exemplu este ornitorincul) ceea ce dovedeste numai faptul ca natura este, totusi, mai complexa decat categoriile taxonomice stabilite de mintea omeneasca a biologilor.

Datele expuse pana acum nu sustin in mod necesar evolutionismul, fiind chiar mai apropiate de referatul biblic privind creatia decat de teoria evolutionista. In primul capitol al Genezei, se afirma ca vietuitoarele nu au fost create toate odata, ci pe rand si fiecare dupa soiul ei, iar omul a fost creat la sfarsit. Problema pe care pare sa o ridice relatarea biblica este afirmatia ca lumea a fost creata in sapte zile. Limba ebraica, in care a fost scris initial Vechiul Testament, are particu-laritatea ca acelasi cuvant poate avea mai multe sensuri, in functie de context. De aceea termenul de "zi" din Geneza a dat nastere inca din cele mai vechi timpuri la diverse interpretari.

- Unii au interpretat acest termen in sens literal si, data fiind atotputernicia lui Dumnezeu, aceasta interpretare nu poate fi total exclusa, intrucat lumea putea fi creata si intr-un timp scurt. In acest caz ar insemna ca determinarile omenesti care par sa indice varste de milioane sau miliarde de ani pentru straturile geologice sunt gresite. Acest lucru nu poate fi exclus cu desavarsire deoarece toate metodele de datare se bazeaza in mod esential pe ipoteze care nu pot fi verificate, unele dintre ele fiind chiar neplauzibile. De exemplu, in cazul datarii cu C14 se presupune ca, in perioada din care dateaza proba analizata, concentratia acestui izotop in atmosfera era identica cu cea de azi, iar in metoda bazata pe adancimea straturilor se presupune ca aceste straturi au fost depuse in mod uniform in timp, ambele afirmatii fiind greu de crezut in cazul unor perioade de timp mai indelungate.

- Altii, pornind de la o alta afirmatie biblica, si anume ca "o singura zi, inaintea Domnului, este ca o mie de ani si o mie de ani ca o zi" (II Petru 3,8) au considerat ca "zilele" creatiei ar putea fi de fapt perioade mai lungi de timp.

- A treia categorie de comentatori, urmand interpretarii date de Sfantul Grigorie de Nyssa (secolul IV d. Hr.), considera ca "zilele" trebuiesc interpretate nu in sens temporal, ci in sensul de etape logice ale creatiei.

Daca in ceea ce priveste interpretarea "zilelor" creatiei parerile sunt impartite, exista totusi un acord general asupra ideii ca lumea a fost creata in mod gradat.

• « Inapoi
• Inainte »