Embriologia si anatomia comparata

• « Inapoi
• Inainte »

Embriologia si anatomia comparata

Un alt argument invocat de evolutionisti este cel al embriogenezei. Zoologul german E. Haeckel afirma ca in primele stadii de dezvoltare toti embrionii de vertebrate se aseamana puternic intre ei, indiferent de clasa din care fac parte, si numai ulterior apar caracterele distinctive. De aici el trage concluzia ca ontogeneza este o recapitulare sumara a filogenezei, concluzie pe care a denumit-o "lege biogenetica fundamentala". Pentru a-si demonstra afirmatia, el a prezentat o serie de fotografii reprezentand embrioni de vertebrate.

Numai ca, la o analiza mai atenta, oricine a studiat cat de cat embriologia, poate observa ca aceste fotografii au fost falsificate. In realitate, asemanarile nu depasesc faza primelor diviziuni cand orice embrion animal (vertebrat sau nu) are forma unei gramezi de celule nediferentiate, chiar si in aceasta faza asemanarile fiind pur exterioare intrucat din punct de vedere genetic organismele sunt bine individualizate.

Asadar, "legea biogenetica fundamentala" nu a fost demonstrata, fiind de fapt rodul imaginatiei creatorului ei.

Chiar daca am considera ca exista aceste asemanari (exista intr-adevar unele asemanari de forma, dar numai la nivelul unor organe omoloage, nu la nivelul intregului organism), acest fapt nu ar demonstra in nici un fel descendenta speciilor unele din altele, ci numai faptul ca acestea au fost create dupa planuri asemanatoare.

Aceasta ultima obiectie este valabila si in cazul argumentelor legate de anatomia comparata: asemanarea unor organe la specii diferite nu presupune in mod necesar faptul ca aceste specii ar avea o descendenta comuna, deci studiile celor care prezinta diferite asemanari ale formei unor organe la specii diferite nu dovedesc in mod necesar evolutionismul.

De exemplu, evolutionistii sustin ca asemanarea dintre conformatia unor oase de la balene si cea de la unele mamifere de uscat ar dovedi ca balenele au evoluat din mamifere de uscat, dar in realitate acest fapt nu dovedeste evolutia, putand fi explicat la fel de bine si din perspectiva creationista.

Din aceleasi motive, nu pot fi luate in consideratie argumentele care incearca sa demonstreze evolutio-nismul pe baza unor asemanari intre genomurile unor specii diferite.

Pe baza unor astfel de asemanari evolutionistii afirma, de exemplu, ca specia de musculite Drosophila virilis ar fi dat nastere la alte trei specii: Drosophila melanogaster, Drosophila willistoni si Drosophila pseudoobscura. Numai ca, desi speciile genului Drosophila au facut obiectul a nenumarate studii de genetica, desi din anul 1908 cand au inceput studiile sistematice s-au succedat peste 4000 de generatii (Drosophilele au devenit foarte populare in laboratoarele de genetica tocmai datorita ciclului de viata foarte scurt), in practica nu numai ca nu s-a observat transformarea vreunei specii de Drosophila in alta, ci chiar s-a observat ca nici prin supunerea la radiatii intense, nici prin alti agenti mutageni nu s-a reusit sa se induca decat mutatii neesentiale. Asadar afirmatiile evolutionistilor s-au dovedit si de aceasta data a fi nefondate.

• « Inapoi
• Inainte »