Dovezi directe ale evolutiei

• « Inapoi
• Inainte »

"Dovezi directe" ale evolutiei

Chiar si evolutionistii (sau cel putin unii dintre ei, destul de numerosi) recunosc faptul ca argumentele invocate de ei pana aici constituie cel mult "dovezi indirecte" ale evolutiei, adica nu se poate demonstra evolutia numai pe baza lor (asa cum am aratat, unele din aceste aspecte pot fi explicate chiar mai coerent din perspectiva creationista). Pentru a-si justifica, totusi, teoria ei invoca si unele "dovezi directe". Acestea se refera la unele cazuri in care, prin mutatii spontane sau provocate artificial, s-au obtinut organisme cu caractere noi. Numai ca, in toate cazurile expuse este vorba de obtinerea de rase sau de populatii noi (lucru recunoscut chiar si de evolutionisti) ceea ce nu demonstreaza in nici un fel evolutia speciilor, ci numai inconsecventa logica a celor care invoca astfel de argumente prin care dovedesc ca nu fac distinctie intre microevolutie (care este un fapt) si macroevolutie (care exista numai in mintea lor). Cu toate eforturile depuse in acest domeniu in cei peste 100 de ani de la aparitia teoriei evolutiei speciilor, nu s-a putut inregistra nici macar un singur caz de transformare a unei specii in alta specie, nici macar la vietuitoarele cu o durata foarte scurta de viata, la care s-au succedat in acest interval un numar extrem de mare de generatii. Mutatiile aparute au fost in general neesentiale. In cazul in care au aparut totusi mutatii ceva mai radicale, acestea fie au fost letale, fie au provocat sterilitatea, deci nu a putut lua nastere o noua specie. In ceea ce priveste teoria conform careia evolutia se realizeaza prin acumularea treptata de mutatii mici, nici aceasta nu a fost confirmata, speciile de organisme vii posedand o uimitoare stabilitate si avand chiar capacitatea ca pe parcursul generatiilor sa inlature mutatiile aparute, fie prin mecanismele celulare de reparare a erorilor, fie prin comportamentul de izolare reproductiva a mutantilor.

Un caz interesant de argument invocat in sprijinul teoriei evolutiei speciilor este cel al speciei de fluturi Biston betularia. La acest fluture exista doua tipuri de populatii: unul de culoare deschisa, altul de culoare inchisa. La inceputul secolului XIX predominau fluturii de culoare deschisa. Treptat, odata cu schimbarea conditiilor de mediu datorita industrializarii, s-a ajuns la situatia de azi, cand fluturii de culoare inchisa au devenit predominanti. In acest caz, "evolutia" nu a constat nici macar in aparitia unei rase noi, ci numai in modificarea raportului numeric dintre doua populatii care existau deja (cea de culoare mai deschisa, cea mai inchisa), ceea ce nu poate fi considerat in nici un caz ca un proces de evolutie.

Vom lua ca termen de comparatie un exemplu similar din lumea oamenilor: in ultimele secole, amerindienii care populau candva America au fost in mare parte inlocuiti de europeni, proces care a coincis in timp cu dezvoltarea industriei, dar acest lucru nu inseamna in nici un caz ca amerindienii ar fi evoluat datorita industrializarii si s-ar fi transformat in europeni, ci doar ca europenii au cucerit teritoriile amerindienilor. Rezulta ca nici exemplul speciei Biston betularia nu poate fi considerat ca o dovada a evolutiei speciilor.

• « Inapoi
• Inainte »