PE CALEA INTOARCERII

• « Inapoi
• Inainte »

A cazut apoi intr-o adanca meditatie si tot felul de ganduri i-au framantat creierul pana seara. Astfel, mahnit, s-a culcat flamand. Dar indata a zis intru sine: "Sa ma scol sa fac macar o mica rugaciune catre Dumnezeu".

Cand, insa, a inteles acest gand al lui, diavolul, ca un urator de bine ce este, a inceput sa-i bantuie sufletul cu o teama ciudata, soptindu-i un gand cu totul bizar: "Daca te scoli acum noaptea ca sa te rogi, indata te vei indraci si vei innbuni". Cu acest gand, diavolul l-a tulburat si speriat mult timp. Totusi, Nifon a reusit sa biruie teama, zicandu-si intru sine: "Cata vreme mi-am petrecut noptile in pacate, n-am patit nimic nici un rau si sa patesc acum cand vreau sa ma rog lui Dumnezeu? Anatema tie, duh viclean si necurat!" Si indata a sarit din pat. Dar abia s-a intors spre rasarit cand, i-a aparut inainte un nor negru, care l-a speriat asa de tare incat, paralizat, a cazut in pat ca un mort. Se cutremura pentru pacatele sale si totodata, era foarte mirat de impiedicarea ce i-o facuse diavolul ca sa se roage.

Dimineata insa, caindu-se, a mers la biserica si s-a asezat intr-un colt. Apoi, ridicandu-si ochii a vazut icoana Maicii Domnului si, suspinand din adancul inimii, a zis: "Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, Maica milei si a indurarii, milostiveste-te spre mine pacatosul si ma miluieste!"

Rostind cu ochii inlacrimati aceasta rugaciune, i s-a parut ca Maica Domnului s-a intors si-l priveste cu fata blanda si vesela. Si Nifon, a simtit o mare mangaiere. A continuat sa se roage cu lacrimi multa vreme si apoi a iesit din biserica, zicandu-si: "Vezi, ticalosule, ca te iubeste Dumnezeu si te primeste sa te mantuiasca; si tu, L-ai parasit. Gandeste-te, nefericitule, cat de grabnic te-a ajutat acum Maica Domnului". Astfel, mangaiat, a dat slava lui Dumnezeu.

Alta data, mergand iarasi la acea biserica, a vazut un om pacatuind si l-a osandit in sinea lui si l-a urat. Cand a intrat in biserica si a ridicat privirea la icoana Maicii Domnului, o vede ca-l priveste cu asprime si ca-si intoarce fata de le el. Mare tulburare si mahnire a simtit Nifon din pricina aceasta. Mintea lui nu putea gasi pricina, dar cercetandu-se cu atentie, a inteles: ca osandise cu mintea pe acel om. De aceea Maica Domnului se intorcea acum de la el. Indata a cazut la pamant si si-a marturisit greseala. Plangea cu amar si ruga pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu sa-l ierte. Astfel, rugandu-se multa vreme, vede ca icoana il priveste cu fata vesela si asa a iesit usurat din biserica.

Din acel moment, ori de cate ori gresea cu ceva, icoana Maicii Domnului il mustra, iar el isi marturisea cu lacrimi greseala, primea iertare si mangaiere si se indrepta. Nu dupa multa vreme, a vazut in vis ca se afla intr-o casa mare. Deodata apar o mutime de draci negri si intunecati, care veneau furiosi asupra lui cu vadita intentie de a-l ucide. El a fugit in alta parte a casei si, gasind o biserica, a intrat inauntru, a inchis usile si a scapat de ei. Cand insa a iesit afara, iarasi au aparut negrii si intunecatii. Fugind el ca sa nu-l prinda, iarasi a intrat in biserica si asa a scapat.

Acest vis l-a avut mereu timp de o saptamana. De aici a inteles ca nu este cu putinta a se mantui de rautatile dracilor, daca nu merge adeseori la biserica sa se roage la casa Domnului, rugand pe Dumnezeu sa-l izbaveasca de uneltirile viclenilor draci.

• « Inapoi
• Inainte »