Capitolul 8

• « Inapoi
• Inainte »

NECAZURILE SI BUCURIILE DRACILOR

In Constantinopol se afla o biserica pe care a zidit-o Nifon. Este facuta cu mult gust si podoaba, vrednica de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. Minunata ei infatisare se datoreste si materialelor alese din care este facuta.

Intr-o dimineata, pe cand Cuviosul canta Utrenia impreuna cu poporul, vede cu ochii sufletului, trecand pe drumul de langa biserica, pe mai marele demonilor, cu chip amarat si inconjurat de doisprezece diavoli.

Auzind slavoslovia poporului, acele infricosatoare fapturi s-au tulburat si s-au aprins de invidie. Apoi, mergand sa ispiteasca pe Cuviosul, au inceput a plange catre mai marele lor:

- Vezi, cum este slavit Nazarineanul de catre robii Sai? Si, pe cei ce mai intainte ii aveam inchinatori de idoli si ne cantau troparele noastre, acum i-a rapit. Unde este oare faimoasa noastra putere? Vai, car de jalnic am fost biruiti! Toti ne stau impotriva, toti ne batjocoresc! Puterea noastra s-a zdrobit si imparatia tatalui nostru s-a nimicit. Cata vreme s-a zdrobit si imparatia tatalui nostru s-a nimicit. Cata vreme satana era liber si impreuna cu noi in lupte, aveam si noi indrazneala si curaj si speriam oamenii. Dar de cand Iudeul l-a legat in iad si-l calca ca pe struguri, s-a slabanogit neamul nostru si imparatia noastra s-a nimicit. Ba, ce este si mai rau, este ca se apropie sfarsitul lumii si, ce va fi cu noi ticalosii?

Acestea erau necazurile demonilor. Iar mai marele intunecatilor le-a raspuns:

-V-ati indispus auzind ca este slavit Rastignitul in casa Mariei? Aceasta este o rana mica. Alteori ne-a lovit mai rau. Dar de ce va necajiti? De multe ori acestia, care acum lauda pe Nazarineanul, ne cinstesc si pe noi. Si, daca lucrul acesta nu se vede prea limpede, asteptati si va voi arata cum ne slujesc ei cu devotament, pentru ca sa vi se bucure inima si sa radeti.

I-a luat si i-a dus intr-o alta parte a orasului. Cum au ajuns, au inceput sa faca galagie si sa semene vrajba. Un diavol a aruncat in urechea sefului lor un gand urat si acela indata a inceput a grai cuvinte murdare si a juca, iar tovarasii lui raspundeau jucand si lovindu-si cu zgomot picioarele. Acest lucru il voiau si diavolii, care au inceput sa dantuiasca impreuna cu acei nenorociti.

- Vedeti, ce v-am spus? zice triumfator mai-marele demonilor. Exista si oameni care ne cinstesc pe noi. Sa ne bucuram acum cand suntem slaviti!

Ajungand indata in piata, au intalnit un om care canta din scripca, insotit de o multime de oameni care il ascultau cu bucurie. Fericitul Nifon insa, a vazut ca toti acestia erau legati strans cu mainile la spate de un diavol, care ii tragea in urma canteretului. Diavolii de mai intainte, cum au vazut pe unul de ai lor tarand atata popor, s-au bucurat cu veninoasa bucurie si au inceput si ei sa tulbure si sa ajute pe oameni; pe unii dandu-i sa joace, pe altii sa cante, zicand cuvinte murdare.

In acest timp, un om bogat care privea la fereastra casei, ascultand indemnul unui diavol, a strigat la cantaret, chemandu-l sa-i cante in fata casei lui. Ceilalti au aplaudat, batand din palme, iar necuratii s-au bucurat din inima.

In sfarsit, bogatul a dat canteretului o moneda de argint, pe care el a luat-o si apus-o in buzunar. Dar diavolii i-au luat moneda si au trimis-o la tartorul lor din iad, zicandu-i:

"Ia-o, si sa zici tatalui nostru cel mare, pe care l-a legat nazarineanul: ti-o trimite boierul Lazios prin Iptistu cantaretul si slujitorul tau, care ti se inchina stapanirii tale. Noi, fiii tai, luptam impotriva crestinilor, dusmanii nostri. Impreuna cu moneda i-au dat si multi alti bani, pe care Iptistu ii adunase de la lume. Pe acesti bani ii primeau vicelnii diavoli ca jertfe idolesti, de aceea erau foarte mandri. Deci, s-a coborat trimisul diavolilor la balaurul din inima iadului si i-au adus necuratele daruri pe care acela le-a luat, zicand foarte multumit:

"Primesc jertfele de la idolatri, dar mai mult ma bucur de cele de la crestini.

Zicand acestea scarbosul, dupa ce a notat in catastif banii jertfiti pentru ei, i-au trimis inapoi la cantaret.

- Intariti cu mai multa vitejie lupta, a poruncit tartorul, ca sa biruim pe toti stricatii nazarineni! (nu indrazneau vrajmasii sa numeasca cu alt nume pe Domnul nostru Iisus Hristos decat numai Nazarineanul Iisus).

Diavolul a plecat repede sa duca porunca balaurului. Totodata a pus banul in buzunarul cantaretului fara ca el sa-si dea seama de aceasta, apoi impreuna cu ceilalti diavoli s-au imprastiat ca sa ispiteasca pe altii.

Vazand acest lucru, Sfantul Nifon s-a intristat mult si a lacrimat pentru inselarea si pieirea crestinilor. Pentru ca Dumnezeu ii daruise darul ca sa vada cu ochii cei duhovnicesti cele nevazute, ca vazute. Apoi a zis despre cei ce canta cantece murdare ca, asa cum trambita aduna pe ostasi si, precum rugaciunea curata aduna pe ingerii lui Dumnezeu, asa si muzicantul aduna in jurul lui pe necuratii diavoli. Si, cel ce se veseleste cu chitare si cu lire, acela cinsteste pe slujitorii balaurului celui mare.

Ce vom raspunde in ziua judecatii noi, care suntem robiti dracilor, cand Dumnezeu va veni sa piarda pamantul si sa dea fiecaruia dupa faptele lui?

De aceea, Cuviosul sfatuia pe toti sa se fereasca de mestesugirile satanei si sa nu-si dea banii jertfa lui. Caci astfel, vor fi municiti vesnic impreuna cu el.

- Daca ai un ban, zicea el, imprumuta-l lui Hristos si vei lua insutit si viata vesnica vei mosteni. Pentru ce sa dai satanei banii tai, implinindu-ti placerile, fara sa ai altceva de castigat decat numai vaiul iadului? Ca zice Scriptura: Au jerfit dracilor si nu lui Dumnezeu. Sa nu parasim, fratilor, pe Dumnezeu, Care ne-a reinnoit prin apa si prin duh! Sa nu uitam pe Cel ce ne hraneste si ne poarta de grija, ci sa-I aducem rod de recunostinta sufletul si trupul, mintea si inima, pentru ca El a murit si a inviat pentru noi. Sa-i bineplacem facand virtutea cu ajutorul lui.

• « Inapoi
• Inainte »