Sarbatorile in credinta populara si in credinta Bisericii

Sarbatorile in credinta populara si in credinta Bisericii Mareste imaginea.

In conceptia populara, nu numai la noi, ci si la alte neamuri crestine, o zi de sarbatoare trebuie neaparat sa fie consacrata unui sfant. Ea nu poate comemora altceva decat moartea, nasterea, botezul sau amintirea unui sfant sau a unui martir. Tot dupa credinta poporului, Dumnezeu ori Maica Domnului, sau sfintii si mucenicii, ori unele zile ale saptamanii personificate, trimit felurite boli si neputinte celor ce n-au pastrat randuielile Bisericii sau au necinstit, prin lucrare, zilele ce trebuia "sa le tie".

Astfel, Dumnezeu, sfintii si chiar zilele saptamanii se razbuna si vatama sanatatea omului, ori il lovesc cu alte necazuri, pentru ca a indraznit sa lucreze in zilele inchinate lor.

Pornind de la aceasta conceptie gresita,  poporul a transformat in sfinti o multime de nume de sarbatori care nu aveau nimic comun cu vreun nume propriu de sfant sau de mucenic.

Pe de alta parte, sfintii, a caror existenta nu poate fi pusa la indoiala, capata atributii speciale, care difera adeseori de la un popor la altul. Credintele identice la diferite popoare se explica printr-o aluzie la meseria pe care o exercitase sfantul, sau la o intamplare, autentica sau legendara, din viata lui.

Ceea ce e mai caracteristic insa in cultul poporului pentru anumiti sfinti e interpretarea pe care o da numelui unora din acestia. Omul din popor cauta sa stabileasca o legatura intre numele sfantului si darul pe care-l are de a vindeca anumite boli sau de a-i ocroti pe oameni in diferite imprejurari. In acest sens, il vedem rastalmacind numele sfantului si atribuindu-i daruri care nu au nicio legatura cu cele petrecute in viata lui.

"Sarbatori pazite" la alte popoare

Sarbatoarea "tuturor sfintilor", la Toussaint, e considerata de poporul francez ca o zi consacrata unui sfant "care vindeca de tuse".

Sarbatoarea "la Trinite" (Sfanta Treime) este o sfanta inrudita cu Maica Domnului. L'Epiphanie (Boboteaza) a fost personificata, in Franta, in secolul al VI-lea, sub numele de Sainte Theophanie sau Sainte Tiphaigne, si considerata ca mama celor trei regi magi. Se stie ca, in Franta, se serbeaza, la Boboteaza, si cei trei regi de la Rasarit.

La italieni, dimpotriva, Beffana sau Beffania (nume stalcit din Epifania) e o zana rautacioasa care sperie copiii la Boboteaza.

Sfantul Antonie (17 ianuarie) este patronul macelarilor, in Belgia, pentru ca exercitase, la Roma, meseria de macelar. La italieni, la germani, la elvetieni, la estoni etc. e patronul porcilor, pentru ca, dupa cum spune legenda, diavolul, ca sa-l ispiteasca, i s-a aratat deseori in chip de porc. La Neapole si in Sicilia e protectorul casei contra focului, iar la noi si la francezi e invocat si pazit pentru arsuri si opareli.

Sfintii Chir si Ioan (31 ianuarie) se pazesc de greci pentru a fi feriti de boli, caci practicasera medicina.

Sfantul Gheorghe (23 aprilie), care fusese ostas si e deseori reprezentat calare, luptindu-se cu un balaur, e patronul razboinicilor, la greci ; la germani, e patronul cailor si al vitelor; mai adesea e invocat ca patron al ciobanilor si al turmelor de oi.

Sfintii Cosma si Damian (1 iulie), care au fost medici, se serbeaza in Occident ca patroni ai barbierilor, baiesilor si chirurgilor. La greci, la bulgari si la noi (sub numele de Cosmandin) sunt serbati ca sa-l apere pe om de boli.

Sfantul Matei (21 septembrie) e, la italieni, patronul zarafilor si al camatarilor, pentru ca fusese perceptor la romani.

Sfantul Andrei (30 noiembrie), care a fost pescar, e patronul pescarilor la italieni.

Profetul Daniil (17 decembrie), care a fost aruncat intr-un cuptor infierbintat, e serbat de bulgari spre a fi feriti de foc si de arsuri etc.

"Zile pazite" la romani

In credintele noastre, Rusaliile, sunt niste zane rele care pocesc oamenii, credinta pe care o regasim si la slavi.

Sfanta Pocroava e o sfanta pe care o venereaza femeile in Bucovina, pentru ca sa se roage lui Dumnezeu sa tina lumea si sa nu ne prapadeasca, iar fetele postesc in aceasta zi, pentru ca sfanta sa intervina „sa le acopere parul, sa se marite".De fapt, cuvintul pocroava nu e un nume propriu, ci e imprumutat din slavoneste, unde "poerovit " inseamna "acoperamant". Intr-adevar, in ziua de 1 octombrie, cand se serbeaza Sfanta Pocroava, Biserica praznuieste sarbatoarea Acoperamintul Maicii Domnului.

Tot astfel, Joimarita e, dupa credinta poporului, o fiinta supranaturala care se arata la "Joi-mari"; Craciunul, ziua Nasterii Domnului, e Mos Craciun, care a fost stapanul pastorilor si al staulului unde s-a nascut Mantuitorul, si avea de nevasta pe Craciuneasa; iar ajunul Craciunului, Mos Ajunul, a fost baci, in slujba lui Mos Craciun.

Sfantul Ilie (20 iulie) e pazit la noi, ca si aiurea, spre a fi ferit de trasnet si de piatra. Se stie ca, dupa Sfinta Scriptura, profetul Ilie s-ar fi urcat intr-un car de foc, cu cai de foc, dupa ce, in viata, se rugase lui Dumnezeu sa coboare focul din cer, ca sa mistuiasca pe cei ce-l defaimau.

Sfantul Grigore Teologul (25 ianuarie) e serbat de poporul nostru de teama sa nu ajunga olog.

Adormirea Sfintei Ana (25 iulie) e serbata de femei, ca sa nu adoarma pe veci.

Sfantul Petru (29 iunie) e rau de piatra.

Sfantul Procopie (8 iulie) e serbat de bulgari ca sa se procopseasca.

Apost. Luca (18 oct.) e ziua in care hutulii din Bucovina seamana usturoiul, pentru ca, in limba lor, luk inseamna 'usturoi'.

Sfantul Mucenic Lup (23 august) e serbat la noi cu nelucrare, pentru ca lupul sa nu prapadeasca turmele.

Zilele pazite de romani pentru a-si pastra sanatatea

Mai sint inca o multime de alti sfinti care, in datinele si credintele poporului, nu mai amintesc nimic din viata lor, n-au atributii in legatura cu numele lor, ci au mostenit pur si simplu atributiile divinitatilor pagine, serbate in zilele in care au fost asezati in calendar.

Vom incepe cu zilele din calendar, atat cele pazite de tot crestinul ca sarbatori mari, cat si acelea ale unora din sfinti si mucenici pe care numai poporul de la tara, si in special femeile, le "tin", de teama bolilor.

  1. In zilele de 16 si 17 ianuarie, se tine, in unele parti ale tarii, o sarbatoare numita "Antanasiile". E pazita de popor, ca sa nu capete boli rele, ameteli de cap sau boala copiilor.
  2. Ziua de 17 ianuarie, consacrata Parintelui Antonie cel Mare, e pazita de teama arsurilor, oparelilor, pojarului, junghiurilor si altor boli.
  3. Nu se lucreaza in ziua de 18 ianuarie, cand se serbeaza Parintii Atanasie si Chiril, pentru a nu fi lovit de ciuma. Din aceasta pricina, poporul numeste aceasta zi "Tanase de ciuma".
  4. In ziua de 25 ianuarie, consacrata Sfantul Grigore Teologul, nu se lucreaza, spre a fi ferit de inec, de arsuri si, mai ales, de ologeala.
  5. Ziua de 30 ianuarie, cand se serbeaza Sfintii Trei Ierarhi, e pazita de teama frigurilor si a arsurilor.
  6. Ziua de 10 februarie, consacrata Sfantul Haralambie, care "tine ciuma in lant", e pazita cu sfintenie de popor, ca sa fie ferit de ciuma''. Pentru acelasi motiv il serbeaza bulgarii si grecii din Zachynthos.
  7. In ziua de 11 februarie se serbeaza Sfantul Vlasie, in care nu selucreaza, pentru ca femeile sa nu nasca copii schilozi. Pentruacelasi motiv e serbata aceasta zi si de bulgari.
  8. Ziua de 24 februarie, cand se serbeaza Aflarea capului Sf. Ioan, numita de popor "Dragobete (cap de primavara)", o tin oamenii pentru friguri si alte boli.
  9. A doua zi dupa Buna-Vestire, adica ziua de 26 martie, numita de popor "Stoborul Blagovesteniilor" sau "Blagovesnicul", e serbata de femei pentru boli, lovituri, sau sa nu li se caliceasca copiii.
  10. La 24 iunie, cand se serbeaza nasterea Sf. Ioan Botezatorul, zi numita de popor "Sanziene" sau "Dragaica", femeile nu lucreaza de teama sa nu se poceasca, sa li se strimbe gura''.
  11. Ajunul Sam-Pietrului, postul Sam-Pietrului (28 iunie) e pazit de femei, care nu lucreaza nimic in casa, de teama ca "Frumoasele", care trec in aceasta zi, sa nu le strimbe trupul''.
  12. La 27 iulie se serbeaza ziua Sfantului Mart. Pantelimon, numita de popor "Pantelimonul" sau "Pintelei calatorul", tinuta de teama arsurilor si a diferitelor boli.
  13.  Ziua de 29 august - Taierea capului Sfantului Ioan - numita de popor "Sfantul Ioan de toamna" si "Crucea mica", e pazita de teama frigurilor. Mai ales, nu trebuie sa se taie pepeni verzi, ca e rau de friguri.
  14. Ziua de 14 octombrie, consacrata Sfintei Paraschiva, numita de popor "Vinerea Mare", se tine pentru dureri de cap si spre a fi ferit de boli, in special de ochi.
  15. La 26 octombrie se serbeaza Sfantul Dumitru, zi rea de lovituri.
  16. Cine lucreaza in ziua de 8 noiembrie, consacrata Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril, se va canoni grozav in ceasul mortii pana la iesirea sufletului.
  17. Ziua Sfantului Andrei (30 noiembrie) e pazita cu multa frica. Cine lucreaza in aceasta zi se imbolnaveste la Ignat, cu credinta ca l-a imbolnavit sfantul cu boala rea. Nu se poate vindeca bolnavul decat in ziua de Sf. Andrei, descantandu-i-se timp de un an.
  18. Zilele de 4 (Sfanta Varvara), 5 (Sfantul Sava) si 6 decembrie (Sfantul Neculai) sunt numite de popor "Zilele bubatului" si se pazesc cu multa sfintenie, de teama varsatului.
  19. In ziua de Sf. Spiridon (12 decembrie) nu se lucreaza, fiind tare rau pentru lovituri.
  20. Ziua de 20 decembrie - Sfantul Ignatie - cand se taie porcul de Craciun, femeile nu lucreaza de teama bolilor si a loviturilor, de frica sa nu "icneasca" ca porcul, si sa nu nasca copii pociti.

Dintre sarbatorile mobile pe care le pazeste poporul de teama bolilor, se pot aminti urmatoarele :

  1. In zilele "San-Toaderilor", din prima saptamana a postului Pastilor, femeile nu lucreaza. "Una a lucrat marti : a prins o panza. I s-a strimbat gura la o parte... Pe multi i-a strambat, pe unii de gura, pe altii de picioare... ".
  2. In "Sambata lui Lazar" nu se lucreaza "la lucru voinicesc, caci e rau de cazaturi, deoarece Lazar a murit cazand dintr-un copac".
  3. "Miercurea stramba", din prima saptamana a Paresimilor, e pazita cu sfintenie. Nu se lucreaza. Nu se face lesie, nu se spala rufe, nu se toarce, nu se urzeste panza, nu se descanta de nici un descantec, decat de buba neagra.
  4. In "Joia iepelor", care urmeaza dupa "Miercurea stramba", nu se lucreaza, ca e rau de intepaturi.
  5. La "Joi-mari", adica in Joia Pastilor, nu se lucreaza, ca e rau : "vine Joimarica si da cu ochii pe foc pe cine l-o prinde lucrand".
  6. In "Vinerea seaca" sau Vinerea Patimilor (vinerea Pastilor) se posteste toata ziua pentru iertarea pacatelor si nu se lucreaza de teama bubelor sau altor boli.
  7. Miercurea, la jumatatea rastimpului dintre Pasti si Rusalii, e o zi pe care poporul o numeste "Strat de Rusalii", "Strodul Rusaliilor", "Tudorusale" sau "Sfredelul  Rusaliilor". In aceasta zi nu se lucreaza, nu se descanta. Cine lucreaza o pateste rau : poate sa orbeasca, sa innebuneasca sau sa ologeasca. Se intampla sa dea de o boala pentru care nu mai e in lumea asta mijloc de tamaduire.
  8. Cele mai primejdioase zile sunt Rusaliile. Cine lucreaza in aceste zile poate sa orbeasca, sa amuteasca, sa ologeasca sau sa innebuneasca. Il "iau din calus" Rusaliile si rar se mai vindeca omul.
  9. In genere, nu trebuie lucrat nimic in zi de sarbatoare, caci e cu primejdie pentru sanatatea omului. Cine ciopleste sau taie lemne intr-o sarbatoare, pe lumea cealalta ii vor arde aschiile pe piept si pe ochi.

Zilele saptamanii

Si anumite zile ale saptamanii, personificate, se razbuna daca omul le necinsteste, indeletnicindu-se cu unele lucrari ce nu sunt ingaduite in acele zile.

Lunea nu e bine sa se spele rufe, caci unul de-al casei se va umple de buboaie. "Daca faci lautoare ori speli camasi lunea, ai sa te imbolnavesti de riie si de rapan, ai sa faci paduchi si lindini, si de purici nu te vei mantui". E o credinta veche si foarte raspandita la romani ca celui ce se apuca sa posteasca regulat lunea. Dumnezeu ii va lungi zilele. Nevestele care n-au copii si doresc sa aiba, daca postesc douasprezece luni in sir, cred ca vor naste copii. Unii postesc pentru a fi feriti sau a se vindeca de boli. "Doamne, soro draga, pe mine ma dureau ochii, de nu mai stiam ce sa fac! Si de cand m-am prins c-oi posti lunea, parca mi-a luat cu mana". Tot pentru paza ochilor, nu se Iau femeile lunea in judetul Valcea.

Miercurea se tine de "Dansele". Cine lucreaza in aceasta zi, „face bube pe la incheieturi, capata dureri si i se schimonosesc mainile si trupul". "Cine pune mana pe sita, sa cearna, focul lui Dumnezeu pe capul ei. Si bube pe cap, albe ca taratele ceramanin sita, si junghiuri prin cruce, si sa n-aiba astampar ca faina cand o cerni...". Miercurea nu e bine sa se spele pe cap, sa se faca lesie, sa se fiarba camasi, caci e rau de bolis. Sa nu cosi inspre miercuri, ori sa torci, ca te imbolnavesti. Tot astfel, la hutulii din Bucovina, femeile nu torc miercurea, ba nici furca n-o lasa sa stea in odaie, caci altfel vine Sereda (miercurea personificata) si toata noaptea hodorogeste prin casa. Nici la bulgari nu se coase si nu se toarce in aceasta zi. Miercurea sa nu iei ouale din cuibar, ca faci pecingine pe obraz. Miercuri e ziua Maicii Domnului, si se posteste in cinstea ei. Daca maninci de frupt, e rau de boli, de primejdii si de napaste.

Vinerea e cea mai primejdioasa din zilele saptamanii mai ales pentru femeile care n-o respecta, facand unele lucruri nepermise. Nu trebuie sa se toarca, altfel li se coc degetele si le cad unghiile, altora li se intorc matele''. Cine tese, isi scoate singura ochii pe ceea lume. Nu se coase, caci unde se inteapa femeia, se face buba, mai adesea neagra. Acul sa nu stea infipt, caci impunge pe Sfanta Vineri. Daca lucreaza cineva la iglita, sa intepe de trei ori in pamant cu iglita. Cand vor intreba sarbatorile daca ai lucrat in ziua lor, si ce anume lucru, vinerea le va raspunde ca ai intepat in pamant. Nu se face lesie, caci, murind, "iti curge venin si, pe ceea lume, lesia o bei in loc de vin". Nici parul capului sa nu ti-l speli, caci ori iti cade parul, ori te doare capul''. Nu se rasneste, nu se coace paine, nu se umple bors, ca se face sange. O femeie a copt vinerea paine si a murit. Mai ales patimesc de ochi, capata albeata sau orbesc de tot acelea care indraznesc sa lucreze in ziua de vineri. De aceea multe femei postesc, nemancand nimic, in aceasta zi, ca sa fie ferite de boli. Tot asa e pazita vinerea la popoarele din Peninsula Balcanica si la acelea din apusul Europei.

Toate zilele te iarta, daca lucrezi, numai duminica nu. Sa nu cosi, ca intepi pe Sfanta  Duminica (Maica Domnuluii). Daca o femeie insarcinata coase duminica, va naste copilul cu limba cusuta (legata). Sa nu te lai, ca faci bube in cap, ori matreata sau pecingine. Daca tai lemne, faci diavolului aschii sa-si faca malai, si pe lumea cealalta iti vor arde aschiile pe piept etc.

Invatatura Bisericii

Biserica noastra face in fiecare zi a anului amin­tirea unuia sau a mai multor sfinti. Dar nu toti sunt sarbatoriti pretutin­deni, ci numai cei mai de seama dintre ei, care s-au impus evlaviei popu­lare prin anumite merite deosebite.

Prin sec. VI, calendarul crestin este aproape definitiv for­mat, in ceea ce priveste sarbatorile mari de peste an, care pana in aceasta vreme apar aproape toate si sunt sarbatorite pretutindeni. N-a fost adoptata in crestinism nici o sarbatoare pagana, chiar daca se constata unele coincidente de date, intamplatoare sau intentionate, intre unele sarbatori crestine cu date fixe si cele pagane, pe care acestea le-au inlocuit (ca in cazul sarbatorii Craciunului, al Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul s.a.).

Reminiscente pagane supravietuiesc doar in folclor, adica in datinile, credintele si riturile cvasi-religioase, legate mai ales de vechile sarbatori pagane cu caracter naturist, inlocuite de cele crestine. In calendar nu exista asemenea sarbatori, nici cu cruce rosie, nici cu cruce neagra, dar pe care oamenii le tin. Mai bine lucreaza duminica si in schimb tin asa zisele sarbatori.

De multe ori femeile credincioase se invata una pe alta (in mod gresit), in loc sa se duca la preot sa-l intrebe, dupa cuvantul Mantuitorului: "duceti-va si aratati-va preotilor" (Luca 17;14) si astfel ia nastere falsa traditie, din multa parere personala.

Toate aceste conceptii ale poporului sunt devieri de la invatatura Bisericii. Nici Sfanta Scriptura, nici Sfanta Traditie nu indreptatesc si nici nu amintesc aceste practici. Cuvantul Sfantului Apostol Pavel este foarte clar in aceasta privinta: "Iar de basmele cele lumesti si babesti, fereste-te si deprinde-te cu dreapta credinta” (1 Timotei 4;7)”.
 

03 Iulie 2012

Vizualizari: 41477

Voteaza:

Sarbatorile in credinta populara si in credinta Bisericii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE