Putina lume stie ca la data de 7 iulie 1940, datorita actiunii temerare a maiorului Ion Toba, zis „Hatma
nul“, a fost salvata legendara ctitorie dintai a Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant, dimpreuna cu mormantul Cuviosului Daniil Sihastrul. Intentia sovieticilor de a ocupa samavolnic centrul spiritual al romanismului a fost stopata tot printr-o actiune neoficiala (dar incuviintata de Marele Comandament Militar), care i-a fost incredintata unui ofiter exceptional, cu unele „bube“ in timp de pace, dar neinfricat in lupta anti-bolsevica.
Pe 23 august 1939 se incheie la Moscova Pactul Molotov-Ribbentrop, prin care rusii au fost autorizati sa ocupe samavolnic Basarabia si nordul Bucovinei. In aprilie sovieticii ne dau ultimatumul pentru cedarea fara lupta a acestor provincii, iar pe 26 iunie 1940 trupele sovietice patrund pe teritoriul Basarabiei si Bucovinei, nerespectand orarul prestabilit. Incalcand prevederile ultimatumului, militari sovietici au incercat sa ocupe cu forta Manastirea Putna, situata la 12 km de noua frontiera. Dar pentru a ilustra mai bine episodul, iata fragmente din carnetul de bord al Escadronului 25 Cavalerie, comandat pe atunci de maiorul Ion Toba-Hatmanul si de sublocotenentii Ghiocel Constantinescu si Nicolae Stanescu.
1940: rusii muta bornele
„6 iulie, ora 3 dimineata: Dupa inapoierea tuturor patrulelelor, detasamentul meu se pune in mars fortat spre pozitia ordonata, cale de 34 de kilometri. Dupa 3 ore, la 6.30, sosim in gura Putnei. Sat de germani pur, sarac (.) Painea nu a ajuns, asa ca ofiterii au mancat mamaliga cu friptura la ceaun. Ordin special: Vor opri prin toate mijloacele orice fel de progres al inamicului peste linia de demarcatie. Ora 20.00: Primesc stirea ca satul Putna si manastirea, cu morm
antul lui Stefan cel Mare, au fost invadate de trupe rosii, impanate cu agitatori. Ora 20.15: Ordon mars-galop spre Putna, sub comanda mea, avand in avangarda plutonul sublocotenentului Ghiocel Constantinescu, urmat de grosul unitatii si, in mars fortat, de compania de cercetare a Regimentului 48 Infanterie, aflata sub ordinele mele. Comandantul companiei, capitanul Vladeanu, calare, este alaturi de mine. Ora 21.10: Ajungem la Manastirea Putna. Se procedeaza la recunoastere apoi la curatirea terenului. Se elibereaza fortat satul si manastirea, suspectii sunt arestati, elementele trupelor rosii sunt dezarmate si aruncate peste linia de demarcatie. Se instaleaza o unitate pentru paza sfantului mormant al lui Stefan cel Mare, ca si a odoarelor manastirii. Iau contact cu staretul, apoi vizitam locasul si palatul manastiresc. Ora 22.15: Sosesc stafelele de la toate patrulele, care raporteaza ca linia de demarcatie a fost restabilita. 7 iulie 1940: Se da din nou, in primire, granicerilor romani, frontiera. Pentru mai multa siguranta, toate odoarele si tezaurul manastirii, inestimabile valori istorice, s-au imbarcat in doua camioane si le-am expediat la Cozia, in Valcea“.
Jurnalul noteaza sumar inclestarea care a avut loc, rusii avand intentia de a ocupa toata Bucovina; doar interventia hotarata si in forta a lui Ion Toba-Hatmanul a salvat Romania de la o catastrofa si mai mare decat cea din 1940. Ca ce s-a intamplat a fost bine pus la punct sta si marturie faptul ca in 1950, aflat in prizonierat in URSS, Tribunalul Militar Ambulant de la Sverdlovsk l-a judecat pentru acest incident de frontiera pe Ion Toba-Hatmanul si l-a condamnat la alti 25 de ani de inchisoare!!!
Florian BICHIR
Lumea credintei, anul III, nr. 4(21)
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.