Sfantul Mina este praznuit in Biserica Ortodoxa pe 11 noiembrie. Sfarsitul pamantesc al sfantului este pe masura numelui sau,  "Mina" fiind un nume egiptean din vremea faraonilor care inseamna "constant", "fix", "permanent". Nestramutat intru dreapta credinta s-a aratat Sfantul Mina, in timpul persecutiei lui Diocletian, primind moarte muceniceasca in anul 309, in Frigia.

Potrivit traditiei, trupul sfantului a fost luat de catre sora sa, care impreuna cu niste soldati l-au dus la Alexandria. Atunci cand persecutia contra crestinilor a incetat, un inger i-a aparut Papei Atanasie al Alexandriei, spunandu-i sa ia trupul Sfantului Mina, sa-l puna pe o camila si sa-l duca in Desertul de Vest. Nu departe de Alexandria, la marginea Lacului Mariut, camila nu au mai vrut sa se miste, oricat au incercat crestinii sa o faca sa mearga mai departe. Au inteles astfel ca este un semn de la Dumnezeu si in acel loc au ingropat trupul Sfantului Mina.

 

Vreme de cateva secole, nu s-a mai stiut nimic de sfintele sale moaste, pana cand sfantul a randuit ca in locul in care se aflau sa aiba loc vindecari minunate. Locul devenise atat de cunoscut, incat chiar fiica Imparatului de la Constantinopole, bolnava de lepra, a fost trimisa acolo spre tamaduire. Sfantul Mina i sa aratata acesteia in vis, descoperind ca acolo se afla sfintele sale moaste si poruncind sa i se ridice o biserica in acel loc.

Astfel, pe acel loc, la 46 km sud-vest de Alexandria, in desertul Libian, imparatul de la Constantinopol a ordonat ridicarea nu doar a unei catedrale, ci un intreg oras, ce avea sa devina de-a lungul timpului un important centru de pelerinaj al lumii crestine. Vase din lut pentru ulei sau apa sfintita pe care era gravat numele Sfantului Mina au fost descoperite in situri arheologice din diverse tari apartinand spatiului mediteranean, ca de exemplu: Milano - Italia, Dalmatia - Croatia, Marsilia - Franta, Dongola - Sudan si in Jerusalim.

Orasul Sfantului Mina cuprindea o zona civila (strazi, piata, locuinte pentru pelerini) si o zona eclesiastica in care erau incluse, mormantul Sfantului Mina si un mare complex tripartit - Biserica Martirului, Marea Biserica, si baptisteriul.

Numele antic al acestei asezari nu este cunoscut. Potrivit traditiei, redescoperirea moastelor Sfantului Mina a condus la ridicarea unui mic edificiu cu caracter memorial despre care se spune ca avea forma unui "tetrapilon".

Prima biserica pentru pelerini ar fi fost construita in timpul imparatului Jovian in 363. La cererea lui Teofil, Patriarhul Alexandriei, o a doua biserica a fost ridicata de imparatul Arcadie la inceputul secolului al V-lea. In timpul lui Zenon, a fost initiata o lucrare ampla de extindere a asezamantului. Acesta a oferit teritoriul necesar, a ridicat asezaminte pentru pelerini, si a trimis in acest loc o garnizoana.

Orasul s-a dezvoltat considerabil pe masura ce cultul Sfantului Mina s-a raspandit, contribuind subtantial la prosperitatea intregii regiuni. Cea mai bine pastrata parte a asezarii este zona bisericeasca, partial imprejmuita, continand in centru o curte patrata pentru pelerini, langa care se gaseste Biserica Martirului in partea sudica, si xenodohia (casa oaspetilor) in partea de nord.

In partea de sud a bisericii se afla o curte semicirculara inprejmuita de o colonada, care oferea acces intr-un numar de camere. Deoarece camerele sunt la o distanta aproape egala de cripta cu mormantul Sfantului Mina, se crede ca au servit ca locuri de odihna pentru pelerinii bolnavi care veneau aici pentru a primi vindecare.

Mormantul Sfantului Mina

Sub Biserica Martirului, principalul locas de cult al complexului Sfantul Mina (Abu Mina), se gaseste un vechi hipogeu (camera funerara subterana), Cel mai important mormant aflat in hipogeu formeaza un arcosolium (camera boltita) fiind considearat ca fiind locul unde Sfantul Mina a fost inmormantat. Din hipogeu doua galerii conduc catre alte camere mortuare, din pacate jefuite de artefactele originale.

Cultul Sfantului Mina s-a manifestat pentru prima data in hipogeu. In prima jumatate a secolului al VI-lea, cand nivelul Bisericii Martirului si-a dobandit forma finala deasupra mormantului, hipogeul a fot reorganizat, multe din morminte ramanand inaccesibile. Nivelul locului ramas a fost coborat la 1.2 m numai o camera mica boltita (confessio), situata in fata mormantului Sfantului Mina, putand fi folosita de catre pelerini pentru oficierea Sfintei Liturghii.

 

Unii arheologi considera ca hipogeul de sub Biserica Martirului a apartinut unei asezamant mai vechi. De altfel, alte cateva morminte au fost descoperite in zona baptisteriului. Locul precis ale acestui asezamant mai vechi, nu a fost identificat cu precizie pana acum. In cursul sapaturilor din Marea Biserica, au fost descoperite fragmente ale unor case care ar fi putut apartine zonei marginale ale acestui asezari timpurii.

Biserica Martirului

Biserica Martirului, ridicata deasupra mormantului Sfantului Mina, este cea mai importanta cladire a centrului de pelerinaj. Din puct de vedere arheologic, se disting cinci etape ale constructiei.

Prima cladire a fost o structura mica, de forma patrata, construita din pietre nefinisate, spre sfarsitul sec.al IV-lea. Nu a fost mai mare decat un sarcofag cu zid fiind gandit asemenea unui cenotaf.

La inceputul sec. al V-lea aceasta structura a fost inclusa intr-o alta cladire de dimensiuni reduse, realizata din caramida, ce oferea acces in interior din trei parti. Insa numai zidul de vest ajungea chiar in fata cenotafului. Din pacate, numai cateva fragmente ale zidului vestic si extensia zidului de sud, realizat din caramida, s-au mai pastrat.

In faza a treia, ce nu poate fi fixata inainte de al doilea sfert al sec. al V-lea, cele doua structuri au fost inlocuite de o noua cladire, constand intr-o biserica formata din nava si doua abside. Putin mai tarziu, baptisteriul a fost adaugat acestei cladiri. Alte lucrari de extindere arata ca biserica s-a aflat in uz pentru o perioada mare de timp. Se pare ca mai tarziu, biserica a fost schimbata intr-una cu nava si patru abside.

Spre sfarsitul secolului al V-lea s-a luat decizia de a transforma intreaga structura si de a adauga noi cladiri, un proces ce a durat cateva decenii. Totul trebuia a fost reconstruit la o scare mai mare decat inainte.

Marea Biserica a fost ridicata prima. Apoi, in sec. al VI-lea baptisteriul din Biserica Martirului a fost renovat. Dupa finalizarea Marii Biserici si a baptisteriului, a inceput reconstruitrea Bisericii Martirului, dupa anul 528, in vremea lui Iustinian.

In faza a patra, biserica timpurie (cu anexele sale) a fost inlocuita de constructie tetraconca de mari dimensiuni (avand o camera semicirculara pe fiecare latura). Interiorul acesteia a fost bogat decorat cu mozaicuri si marmura policroma. Aceasta biserica a fost insa distrusa in timpul invaziei persane din 619.

Marea Biserica

Marea Biserica a fost intemeiata cand cultul Sfantului Mina era deja infloritor. Spre sfarsitul secolului al V-lea, aceasta a format prima parte a unui program de renovare a intregului complex. Biserica se afla la est de Biserica Martirului. Doua faze principale ale contructiei pot fi deosebite. In prima faza, locasul de cult era format din nava, trei abside si un transept cu o absida. In timpul celei de-a doua faze, transeptul cu o singura absida a fost transformat intr-unul cu trei abside.

Baptisteriul

Baptisteriul, cea de-a treia parte a marelui complex aflat in orasul Sfantului Mina este situat la vest de Marea Biserica. Cercetarile arheologice dau marturie ca baptisteriul a fost reconstruit in repetate randuri.

In prima faza, acesta a constituit o anexa a Bisericii Martirului. Partea sa principala o constituia o camera patrata ce avea in centru un bazin, aflata in continuarea unei zone ce poate fi numita nartex. Aceasta camera a fost inlocuita cu una de forma octogonala acoperita de un dom. O a doua camera de tip absida, ce continea la randul ei un bazin baptismal, avand o functie similara cu cea octogonala, a fost adaugata la vest.

La mijlocul sec al VII-lea, orasul Sfantului Mina a fost distrus de catre musulmani. Primele excavari pentru punerea in valoare a siteului arheologic Abu Mena au inceput in tre anii 1905 – 1907.

Din anul 1979 orasul Sfantului Mina (situl arheologic) este inclus in Lista UNESCO a Siteurilor din Patrimoniul Universal, pentru ca din anul 2001 sa intre pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial aflate in pericol de distrugere.

In prezent, la aproximativ 1 km distanta de orasul Sfantului Mina, Papa Chiril VI al Alexandriei a construit una dintre cele mai impresionante si faimoase manastiri ale Egiptului, in care se afla spre inchinare moastele Sfantului Mina.

Radu Alexandru

• Icoana si moastele Sfantului Mina, la Biserica Sfantul Mina-Vergu
  Publicat in : Credinta
• Acatistul Sfantului Mina
  Publicat in : Acatiste
• Viata Sfantului Mina
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfantul Mina, ocrotitorul celor pagubiti
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfantul Mina
  Publicat in : Calendar ortodox