Poate ca, daca nu genera reactii atat de contradictorii, mai ales in randul tinerilor, aflati mereu in cautarea unor raspunsuri la intrebarile existentiale care au framantat omenirea de-a lungul timpurilor, documentarul intitulat Zeitgeist ar fi trecut neobservat si ar fi fost incadrat la categoria „forme de discreditare a sacrului institutionalizat".

Insa, beneficiind de avantajele oferite de reteaua www (world wide web), filmul de scurt metraj pus aici in discutie a reusit performanta, conform cifrelor oficiale, de a fi cel mai vizionat documentar din istoria internetului. Bineinteles, contra-reactiile nu au incetat sa apara, multe dintre ele deosebit de pertinente, prezente din plin pe diferite domenii electronice, aflate la dispozitia utilizatorului "informatician" obisnuit.

Credem ca se impune asadar o scurta analiza nu atat a subiectului abordat in acest documentar, ci mai ales asupra modului in care realizatorii expun un punct de vedere, diferit de cel al majoritatii. Redam, pentru cei care nu au parcurs materialul denigrator la adresa crestinismului si nu numai, un mic fragment, care, de altfel, constituie cheia intregului film.

Este extras chiar din partea introductiva:

"Religia. Ganditi-va numai! Religia a convins, realmente, oamenii ca exista un om invizibil, traind in cer, care vede tot ce faci, in fiecare minut al fiecarei zile. Iar omul invizibil are si o lista speciala cu 10 lucruri pe care nu vrea ca tu sa le faci. Si daca faci unul din aceste zece lucruri, el are un loc special, plin de foc si fum, un loc al torturii si spaimei unde te va trimite sa traiesti si sa suferi, sa arzi, sa te sufoci, sa tipi si sa plangi vesnic pana la sfarsitul timpurilor... Dar el te iubeste! Te iubeste. Te iubeste si are nevoie de bani. Intotdeauna are nevoie de bani! Este atotputernic, este perfect, atoatestiutor si intelept. Totusi, nu se poate descurca cu banii! Religia inghite miliarde de dolari, nu plateste taxe si mereu are nevoie de inca putin.”

Regizorul militeaza violent pentru demitizarea societatii actuale, asociind Religia cu razboiul, manipularea, diverse forme de coercitie si supunere, aflate la indemana guvernelor (sistemului), care isi doresc domnie absoluta asupra maselor, tinute in ignoranta.

Ne este foarte clar ca textul selectat mai sus nu aduce nimic nou; in fapt poate fi catalogat ca tema dintr-un registru - cliseu ieftin si pueril, ridicand fundamentalismul unor „rataciti", care se auto-intituleaza drept-credinciosi la rang de dogma si regula directoare. Intregul reportaj este structurat pe metoda „omiterii" unei parti a adevarului. Este tocmai mecanismul care a generat la inceputurile crestinatatii erezia sau, altfel spus, absolutizarea unei parti in detrimentul intregului. Spre pilda, atunci cand spui ca Mantuitorul Hristos este Dumnezeu adevarat, nu gresesti. Dar daca marturisesti ca nu e si Om adevarat, atunci pendulezi spre limitarea adevarului, prin aceasta devenind adeptul unei extreme...

Bunaoara, materialul in cauza este, poate, cea mai buna dovada ca mentalul actualei societati nu mai poate imbratisa paradoxul, antinomia; ii par falsificari ale unui sistem logic, ce nu poate fi decat alb sau negru. Si, culmea, se afirma acesta supozitie in plin avant stiintific, cand, de exemplu, teoria cuantica demonstreaza ca lumina, poate fi, concomitent, atat corpuscul, cat si unda (cu ceva timp in urma, daca cineva ar fi indraznit sa afirme acest lucru ar fi fost caricaturizat si exclus pe loc din cercul oamenilor de stiinta respectabili).

Or, tocmai dogma crestina, atacata cu virulenta, este prin definitie o structura logica antinomica, aceasta neavand pretentia ca epuizeaza sau expliciteaza misterul - daca ar face-o atunci ar fi catalogata drept dogmatism -, dimpotriva: doar ii fixeaza limite - e.g. Maica Domnului este si Fecioara, dar si Maica (Teotokos) in acelasi timp - si „exprima inexprimabilul", lasand totul nu in seama constructiilor meta-logice, ci pe seama experientei directe cu divinitatea, prin intermediul actelor cultice comunionale sau personale.

Deci, daca pierzi din vedere faptul ca la baza intregii paradigme teologice (aici cu sensul de viziune holistica asupra realitatii vizibile si invizibile) sta chiar acest limbaj iconic, simbolic, care uneste contrariile (cf. etimol. Sym- si ballon = a aduce impreuna, a uni), devii un „rebel", contestatar al unor „sisteme", traditii, cutume etc. Apreciezi pana la delir formele de „exegeza rasturnata" propuse de gnostici, (de exemplu, Iuda, din vanzator devine cel mai iubit discipol al lui Iisus - cf. Evangheliei dupa Iuda, in documentarul prezentat de NGC). Intri in randul celor care se ghideaza dupa logo-ul unui cunoscut post de televiziune cu pretentii stiintifice (de fapt ideologice): Question everything! (Pune totul sub semnul intrebarii!). Asa cum subliniam initial, acest dualism noetic nu este decat o re-luare a vechilor scheme de gandire gnostice, care, nu numai ca nu si-au pierdut puterea, ci, intr-o forma pervertita si simplista, s-au metamorfozat ca principii ale constiintei occidentalizate, la toate nivelurile (vezi I. P. Culianu, Gnozele dualiste ale Occidentului).

Nu este greu sa vezi cine comanda acest gen de filmulete, caricaturi cu pretentii stiintifice: reprezentanti ai noii religii cu pretentii universaliste, in speta ideologia New-Age (cu toate multiplele ei forme tentaculare de manifestare), adversari declarati ai oricarei forme de „administrare a sacrului", manati nu de constiinta lor „pura", ci doar de cifrele de rating si, bineinteles, de sumele incasate, direct proportionale cu numarul de vizitatori on-line. Este evident, in zilele noastre normalitatea, principialitatea, respectul fata de credintele celuilalt s.a., toate aceste nu creeaza rumoare, audienta si nu aduc bani. Daca vrei sa te impui, sa fii celebru, socheaza! Ataca, umileste, foloseste violenta (macar violenta limbajului). Ridica banalul si anormalul la rang de hot news.

Autorii Zeitgeist-ului, ei insisi nu prea realizati intelectual -din moment ce folosesc date inexacte, neverificate, avand ca surse inclusiv evanghelii apocrife, scrise dupa sec IV - se prevaleaza de cele mai josnice si sumbre metode de manipulare, preluate din lumea marketing-ului, univers care, mai inainte de toate, creeaza, articial, nevoi (ti se ofera spre consum precum un burger), false atitudini. Documentarul ignora si desconsidera consumatorul, incepand, nu cum era normal, cu ipoteza care trebuie demonstrata, ci direct cu concluziile (cf. textului citat mai sus), inoculand astfel idei preconcepute ab initio receptorului cu evidente carente in ceea ce priveste cultura generala, dar, de acum, sigur pe el si cu raspuns la orice intrebare. Oricine stie ca un tratat stiintific sau un documentar cu pretentie de obiectivitate lasa pe cel vizat sa traga singur concluziile; acestea nu i se impun dintru inceput, prin alterarea perceptiei.

Desigur ca, in calitate de crestini, aceasta stare de fapt nu ne poate lasa indiferenti. Am observat cu totii cu cata greutate renunta cineva la o prejudecata despre care el crede sincer ca este o certitudine, desi neverificata empiric. Este mai confortabil sa blochezi procesul cognitiv, pentru ca omul modern nu vrea sa mai depuna efort... el este adeptul citirii enciclopediilor - in cel mai bun caz! - materiale intotdeauna generaliste, chiar lapidare; nu mai este nevoie sa te deplasezi la biblioteca. Suficient ca stii cate putin..., pentru ca sa poti spune ca stii totul.

Profetic, in spatele tuturor acestor furtuni create intr-un pahar cu apa il auzim pe Hristos Domnul: Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; nu am venit sa aduc pace, ci sabie... (Matei 10, 34). Sa fii crestin este sinonim cu asumarea ontologica a razboiului nevazut, a luptei cu propriile patimi si dependente. Ascetul (luptatorul, conform etimologiei grecesti) nu cunoaste plafonarea, rutina, confortul, multumirea de sine. El evolueaza, creste, se intreaba, cauta, cere, bate la usa tainelor; este prin definitie omul activ prin excelenta. El se separa de omul-fotoliu-cu-telecomanda, produs al societatii de consum, mereu sufocat de informatii si breaking-news-uri, care nu reusesc de fel sa ii astampere foamea si setea de absolut, atribute pe care fiecare dintre noi le avem sadite fiintial aprioric.

Un singur lucru este cu adevarat inspirat in acest documentar: titlul - Spiritul vremurilor. Este o veritabila oglinda a unei gandiri a-religioase, haotica, incoerenta, care isi reneaga propriile radacini (traditii), contestand totul, dar nepropunand nimic in schimb. Se creeaza astfel falsa impresie a unei adeziuni colective la rezistenta impotriva marilor institutii „corupte". Scopul nedeclarat? Promotorii ideologiilor „post-crestine" (cum le place sa creada) se auto-proclama ei insisi guru, ridicand agnosticismul si obscurantismul la rang de „dogme" si moduri de viata, imprimand mereu nevoia de a depasi tiparele conventionale, in opinia lor caduce.

Si, cu toate acestea, Biserica a rezistat impotriva tuturor vicisitudinilor vremurilor; toate hulele s-au sfaramat pe Piatra cea din capul unghiului. Raului, Biserica i s-a impotrivit non-violent, raspunzand urii cu binecuvantare, blestemelor cu rugaciune. Puterea credintei experimentate launtric si dovedita prin fapte, a martirilor, a marturisitorilor, a cuviosilor, a prevalat si a dat rod binecuvantat. Duhul Sfant a compensat toate slabiciunile omenesti ale firii noastre pe care a innoit-o si indumnezeit-o.

Dar, daca ne va intreba cineva: ce fel de atitudine sa avem in fata unor astfel de „sforaituri"? Si in acest caz, cu siguranta nu ultimul, un „graunte" de credinta - incredere este mai mult decat suficient pentru ca indoiala sa nu cuprinda sufletul celui care experiaza sincer relatia cu Divinitatea. Cu un minim de pregatire teologica, asociata cu trairea curata a sentimentului religios, oricine poate observa precaritatea argumentelor celor care incearca din rasputeri sa vicieze Adevarul, in cazul nostru nu doar o notiune abstracta, filosofica, ci chiar Cea de-a doua Persoana a Sfintei Treimi. In final, sa ne aducem aminte de cuvintele profetice, rostite de Mantuitorul Apostolilor Sai: Aceasta va poruncesc: sa va iubiti unul pe altul. Daca va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte decat voi M-a urat. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste... dar (aceasta), ca sa se implineasca cuvantul cel scris in Legea lor: „M-au urat pe nedrept". (Ioan 15, 17-19; Ioan 15, 25)

Preot Manuel RUSU

Baraganul Ortodox (Nr. 82, martie 2010)