Legatura harica dintre Maica Domnului si toti sfintii

Legatura harica dintre Maica Domnului si toti sfintii Mareste imaginea.

Legatura harica dintre Maica Domnului si toti sfintii

Intre Fiul lui Dumnezeu si Sfanta Fecioara Maria este o dubla relatie de rudenie: trupeasca si spirituala. Cea trupeasca este definita de apelativul "Nascatoare de Dumnezeu" sau Maica Domnului, asa cum o numeste Sfanta Elisabeta si cum o numesc de atunci credinciosii in Biserica. Rudenia spirituala are la baza cealalta fateta a dogmei teotokologice, exprimata prin apelativul "Pururea-Fecioara Maria". Aceasta se arata si prin calitatea de "Mireasa" a Fiului lui Dumnezeu, indicand disponibilitatea totala si delicatetea iubirii feciorelnice, cu care ea il primeste in sine. Astfel "Fecioara nu e numai Maica, ci si Mireasa Lui. Are astfel o indoita iubire in ea. Ea se face Maica Creatorului dar numai pentruca se face Mireasa Lui si crede ca El a iubit-o asa de mult, ca a binevoit sa se faca Mirele ei."(Parintele Dumitru Staniloae)

Prin intruparea Sa, Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu nu o scoate pe Sfanta Fecioara Maria din solidaritatea cu intregul neam omenesc. El intra de bunavoie, prin Sfanta Sa Maica si ca om in relatie de rudenie trupeasca cu toti urmasii lui Adam. Ca Dumnezeu, ca Logos divin El este Pantocrator al umanitatii de la crearea acesteia, toate ratiunile fapturilor create avandu-si centrul lor in El. Dar ca om El isi arata iubirea Sa de oameni incepand cu Sfanta Sa Maica si prin ea o extinde la toti care, prin smerenie si ascultare se aseamana Sfintei Fecioare.

Daca teologia, cultul si spiritualitatea ortodoxa au avut permanent grija sa nu separe pe Maica Domnului de Fiul si Mantuitorul ei si al lumii, aceeasi grija au avut-o si pentru a nu separa pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu de intreg neamul omenesc si indeosebi de sfinti. S-a urmarit cu perseverenta lucrul acesta pentru a se afirma adanca solidaritate sau comuniune a oamenilor, restaurati prin intruparea si jerfta Mantuitorului si care se va desavarsi deplin in eshaton. Sfantul Simeon Noul Teolog confirma lucrarea unificatoare a Mantuitorului fata de cei credinciosi, materializate sub forma dublei impartasiri de El a celor ce se unesc cu El: "Fiul lui Dumnezeu si al neprihanitei Fecioare impartartaseste sfintilor, cum s-a spus, din firea si fiinta Tatalui celui impreuna vesnic, harul sau dumnezeiesc; iar din firea si fiinta celei ce L-a nascut pe El in chip propriu si cu adevarat, trupul pe care l-a luat din ea. Si precum din plinatatea Lui noi toti am luat (Ioan 1, 16), asa si din trupul neprihanit luat din Prea Sfanta Sa Maica, primim toti; si precum Fiul ei si Dumnezeu s-a facut Hristos si Dumnezeul nostru dar a fost si fratele nostru, asa si noi -o, negraita iubire de oameni - ne facem fii ai Nascatoarei de Dumnezeu, Maica Lui si frati al lui Hristos"(Sfantul Simeon Noul Teolog). Harul dumnezeiesc pe care il primesc sfintii si toti credinciosii de la Hristos Domnul, este impartasit de El prin intermediul trupului Sau indumnezeit. Acelasi trup, insa, provine din trupul preacurat al Maicii Sale, si prin aceasta toti cati se unesc cu Hristos se unesc si cu Maica Sa, devenind prin har fii ai ei. Pe aceasta se intemeiaza solidaritatea dintre Maica Domnului si toti sfintii, caci impartasindu-se de Hristos, acestia adancesc legatura lor personala cu Nascatoarea de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria.

Adancind si mai mult descrierea legaturii spirituale dintre Maica Domnului si sfinti, Sf. Simeon afirma dubla relatie ce se stabileste intre ei: "Maica lui Dumnezeu este Stapana si imparateasa si Doamna si Maica tuturor sfintilor, iar sfintii toti sunt slujitorii ei, precum Maica este a lui Dumnezeu. Pe de alta parte sunt fiii ei, intrucat se impartasesc din preacuratul trup al Fiului ei. Caci trupul Domnului este trupul Nascatoarei de Dumnezeu." (Sfantul Simeon Noul Teolog).

Cel ce fundamenteaza relatia spirituala dintre toti sfintii este insusi Mantuitorul Hristos, a carui prezenta tainica si pnevmatica in sufletele lor ii uneste intre ei si in jurul Maicii Domnului, care este cea mai apropiata de Ei. Altfel spus, cu cat se apropie ei prin credinta, faptuire si cunoastere de El, ca de izvorul vietii lor spirituale, umplandu-se de lucrarea sfintitoare a Duhului Sfant, cu atat se apropie si de Maica Domnului, ea insasi inaintand la nesfarsit spre Dumnezeu, ca un varf spiritual al umanitatii restaurate.

Pe langa dubla legatura dintre Maica Domnului si sfinti, Sf. Simeon identifica trei moduri ale rudeniei trupesti si duhovnicesti dintre acestia: "Rudenii ale ei sunt sfintii in chip intreit. Dupa un chip pentru ca au rudenia din acelasi lut si din aceeasi suflare sau suflet, dupa al doilea chip, pentru ca au comuniune si partasie cu ea, prin trupul luat din ea; iar dupa al treilea, pentru ca prin sfintenia ce se infaptuieste in ei dupa Duh, fiecare are in sine prin ea pe Dumnezeul tuturor zamislit in sine, precum L-a avut si ea. Caci desi L-a nascut si trupeste, dar L-a avut intreg in sine intotdeauna si-L are si acum si pururea si duhovniceste, si-L are la fel, in chip nedespartit." (Sfantul Simeon Noul Teolog)

Observam o gradatie a celor trei tipuri de rudenie, pornindu-se de la unitatea de fire a tuturor urmasilor lui Adam, ridicandu-se prin unitatea data in Trupul lui Hristos, care provine din trupul Nascatoarei de Dumnezeu si culminand cu unitatea desavarsita pe care o lucreaza Duhul Sfant in sfinti, prin multitudinea de daruri revarsate in ei sau prin inflorirea aceluiasi har dumnezeiesc, pe care il impartaseste Duhul Sfant din umanitatea indumnezeita a Domnului Hristos. Toate aceste legaturi trupesti si duhovnicesti converg, prin lucrarea Duhului Sfant, spre o tot mai deplina si adanca comuniune, care, sa nu uitam, se realizeaza in Biserica, sacramental si se exprima atat de plastic in randuiala Proscomidiei din Liturghia Ortodoxa.

Intre afirmatiile anterioare ale Sf. Simeon Noul Teolog descoperim una, care atrage atentia asupra faptului ca acesti sfinti primesc harul de la Mantuitorul Hristos si de la Duhul Sfant prin intermediul Maicii Domnului. In imnul-acatist al Buneivestiri (Icosul 10, Stihul 4) adresandu-se Maicii Domnului, imnograful afirma: "Bucura-te datatoarea Darului celui dumnezeiesc". Cele semnalate mai sus sunt de natura sa puna intr-o lumina noua raportul dintre Maica Domnului si sfinti (intelegandu-se aici si credinciosii Bisericii), accentuand si mai mult comuniunea dintre ei. O apreciere superficiala a acestei invataturi ar putea conduce la concluzia gresita ca Maica Domnului se substituie cumva Fiului ei sau Duhului Sfant, pentru faptul ca ea daruieste oamenilor harul necreat al Sfintei Treimi. In acest sens neam apropia foarte mult de pozitia catolica, potrivit careia Sfanta Fecioara Maria mijloceste direct intre oameni si Dumnezeu-Tatal, ocolind oarecum pe Fiul si Duhul Sfant.

In realitate lucrurile stau altfel in credinta si spiritualitatea ortodoxa. Ne ajuta sa descoperim sensul autentic al mijlocirii harice a Prea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu, Sf. Teofan Marturisitorul, episcopul Niceei, care precizeaza modul in care dumnezeiescul har este impartit sau impartasit de catre Duhul Sfant: "Pe acesta (adica harul) il procura si il imparte creatiei Mangaietorul. Si are ca prim vas primitor firea omeneasca luata din noi (respectiv din Sf. Fecioara) a Mantuitorului. Iar cortul cel ceresc si de viata incepator al Maicii lui Dumnezeu este al doilea, imediat dupa acela. Caci Dumnezeu Cuvantul, fiind datatorul prin fire al Duhului propriu dupa lucrare, umple mai intai casa si templul sau propriu de intreg Acesta. Apoi de acolo, Duhul Sfant, curgand ca dintr-un izvor, trece in a doua casa si templu al Sau, in Maica Sa."

Se impun cateva precizari asupra consideratiilor cu implicatii teotokologice ale Sf. Teofan. La prima vedere s-ar parea ca ele cuprind un adevar, care n-a patruns in teologia ortodoxa, mai bine zis in manualele de dogmatica. Aceasta stare de lucruri poate fi explicata prin influentele eterodoxe de care s-au resimtit acele manuale, in special in secolul al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. Cu toate acestea, in cultul si in spiritualitatea Bisericii Ortodoxe, intrucat Maica Domnului a fost preamarita in mod nedespartit de Mantuitorul Hristos, nu s-a facut nici o separatie intre lucrarea Duhului Sfant si rolul Maicii Domnului si al sfintilor in procesul mantuirii subiective, in care Duhul Sfant se manifesta tainic prin sfinti ("Minunat este Dumnezeu intru sfintii sai"), cu scopul de a-i atrage catre pragul sfinteniei pe toti cei credinciosi. Modul personalist-duhovnicesc al relatiilor dintre oameni si Dumnezeu a fost mai corect inteles si mai exact experimentat prin intermediul cultului si spiritualitatii ortodoxe, decat expus si interpretat de teologia ortodoxa a secolelor trecute.

Sa revenim la modul apofatic al impartasirii harului de catre Duhul Sfant si sa apelam la un alt text din Sf. Teofan al Niceei: "Iar al doilea vas este Sfanta Maria, Cortul cel de viata incepator al celei ce L-a nascut pe Acela care primeste din primul vas, adica din firea trupeasca a Mantuitorului (luata din ea) in chip nemijlocit, intreaga deplinatate a Dumnezeirii. Iar din acest al doilea vas (adica din Sf. Maria) primesc iarasi ca dintr-o visterie sau izvor de viata incepator, primele trepte ale cetelor (celor) din jurul lui Dumnezeu, adancul diferitelor Daruri ale Duhului, ce se impart si se deosebesc dupa feluri, ca si deosebirea celor ce le primesc. "

Cel ce imparte harul sfintitor si mantuitor este Duhul Sfant, Subiect divin vesnic al vesnicelor energii necreate, ce izvorasc apofatic din adancul Fiintei divine. El transfigureaza si indumnezeieste firea omeneasca a Mantuitorului, peste care s-a odihnit la Iordan si din care a stralucit la Schimbarea la Fata de pe Tabor. Tot El va imbraca cu "putere de sus" pe Sfintii Apostoli si prin acestia pe toti cei ce vor crede si se vor boteza. Toti vor deveni "vase" sau "locasuri" ale odihnei dinamice a Duhului Sfant, unindu-se ei cu Hristos; aceasta se va produce insa, dupa o logica duhovniceasca, in ordinea apropierii lor de Mantuitorul, Fiul intrupat al Tatalui. Aceasta ordine harica a sfinteniei se observa pretutindeni in cultul Bisericii Ortodoxe: in randuiala Proscomidiei, in dipticele de la Sfanta Liturghie, in ordinea icoanelor de pe catapeteasma etc.

Pe langa viziunea pnevmatica a impartasirii harului divin, pe diferite trepte ale sfinteniei si intr-o comuniune dinamica si stabila, viziunea hristica se adauga in mod complementar. Hristos extinde lucrarea Sa mantuitoare, atasandu-i Trupului Sau taine, Biserica, pe toti cei care se unesc cu El, dar nu intr-un mod strict individual, ci legandu-i solidar unii de altii, asa cum sunt sfintii ingeri in cer, impartasindu-si reciproc cunoasterea lui Dumnezeu si darurile Duhului Sfant, incepand de la cei mai apropiati de tronul Dumnezeirii. Daca Mantuitorul Hristos voieste sa impartaseasca, prin Duhul Sfant, acelasi har prin care si-a indumnezeit firea omeneasca, mai intai Sfintei Sale Maici, apoi, prin ea ca persoana, ca printr-un alt izvor celorlalti, care stau in jurul lui, este ca toti sa formeze o unitate, un singur trup si un singur duh. Pe langa aceasta, sa nu pierdem din vedere faptul ca harul divin, ca lucrare personala a Ipostaselor divine vesnice, se impartaseste de la persoana la persoana, el purtand tainic in sine pecetea Persoanei divine, Care il daruieste si avand puterea de a personaliza pe cel ce il primeste cu vrednicie, adica de a-l edifica drept persoana integrata in comuniunea cea larga a Bisericii. Cat de departe ne aflam de modalitatea pur impersonala de raportare la gratia creata a teologiei scolastice, dupa care aceasta gratie este depozitata fie in Biserica, fie in colegiul episcopilor. Nu se mai poate observa acolo nici Subiectul divin daruitor, care este prezent, in chip nevazut, in Biserica si in Sfintele Taine, nu se mai ia in considerare in mod real nici subiectul uman primitor, care nu se mai simte introdus intr-o relatie personala, intr-o comuniune diversa si totusi unitara.

S-ar mai putea adauga ca argument, tot pentru evidentierea manierei personaliste si duhovnicesti de intelegere a tainei mantuirii, faptul ca Mantuitorul Hristos, urmand sa ne daruiasca infierea de catre Tatal, ne daruieste ca Mama in mod simultan Biserica si pe Sfanta Sa Maica. Prin statutul sau de persoana desavarsit indumnezeita, care participa in mod anticipativ la starea de inviere a Fiului Sau, Maica Domnului sugereaza in modul cel mai elocvent cu putinta, starea in care se afla Biserica, in tensiune dupa Mirele ei ceresc, dar inca pe cale, in stare de jertfa si rugaciune.

Pe de alta parte, tocmai pentru a arata importanta decisiva a rudeniei spirituale care se creeaza, prin puterea Duhului Sfant intre credinciosi, intre acestia si sfinti si intre toate fapturile rationale create, angajate pe drumul transfigurarii si indumnezeirii si Persoanele Prea Sfintei Treimi, Mantuitorul se foloseste de rudenia Sa trupeasca dar si spirituala cu Maica sa, pentru a oferi un model de urmat tuturor celorlalti care se impartasesc de sfintenie si de mantuire. De aceea, prin pronia divina a Logosului intrupat, Maica Domnului," asa cum in calitatea ei de Mama a Pruncului celui dumnezeiesc a fost hranitoare a Acestuia din preacuratul ei piept feciorelnic, tot asa acum, cu darul si cu puterea Fiului ei, devine hranitoare pe plan spiritual cu har dumnezeiesc a intregii creatii, desi in chip si in sens diferit: a Aceluia, in calitate de mama iar acestora, ca stapana a intregii fapturi."

Pana aici am aratat ca harul divin se impartaseste de Hristos Mantuitorul si de Duhul Sfant prin sfinti si in special prin Maica Domnului, cu scopul de a-i uni tot mai strans intre ei si cu Hristos, asa dupa cum diversitatea darurilor sau harismelor Duhului, departe de a imparti pe credinciosi, ii face tot mai dependenti unii de altii si pe toti de Datatorul harului. Se cuvine sa evidentiem, in acest context, si vointa insasi a Maicii Domnului de a impartasi tuturor mila sau iubirea sa catre oameni, in special cei credinciosi, rudenia sa dupa trup, dar mai ales dupa duh. Ca una ce a facut in cel mai inalt grad experienta milei si iubirii lui Dumnezeu catre ea, prin alegerea de care s-a invrednicit, ea vrea sa faca partasi acestei iubiri compatimitoare pe cat mai multi din cei renascuti prin Hristos. Mijlocirea ei in obtinerea harului nu trebuie inteleasa nici un moment ca avand un caracter juridic, formalist si exteriorist, ca si cum ea, impreuna cu toti sfintii, s-ar interpune intre oameni si Dumnezeu. Mesajul evanghelic al Maicii Domnului ramane acelasi peste veacuri: "Sa faceti tot ceea ce va spune El" (adica Hristos n.n.).

Mantuitorul nu inceteaza sa intinda nenumarate punti intre El si omenire, de natura spirituala, El insusi ramanand, fara indoiala, Calea unica spre Dumnezeu. O astfel de punte se constituie Maica Domnului, de al carei ajutor duhovnicesc, gratuit ca insusi harul divin si neconstrangator ca si acesta, are nevoie orice credincios: "Nici una din bunatati (duhovnicesti), nici cuvant, nici fapta, nici sfat, nu se ispraveste de cei ce se sarguiesc fara ajutorul tau. Pentru aceasta, da-mi-l mie pe acesta, ca sa plac lui Dumnezeu, ceea ce esti cu totul fara prihana". Cele mentionate anterior apartin Sfantului Ioan Damaschin, cel care prin intermediul imnelor teotokologice a exprimat, poate, cel mai bine taina mijlocirii Maicii Domnului catre Fiul sau dumnezeiesc.

Prin faptul ca ea insasi a fost impodobita de Duhul Sfant cu toate darurile pentru a se invrednici sa devina biserica sau locas al Fiului lui Dumnezeu intrupat, Maica Domnului reveleaza prin persona sa transfigurata, pe insusi Duhul Sfant, Datatorul sau Izvorul darurilor. Astfel se explica si smerenia si tacerea pamanteasca a Maicii Domnului, care ascundea lucrarea neintrerupta a rugaciunii, a chemarii Duhului Sfant asupra sa. Prin ea se descopera taina sfintilor, de a deveni oglinzi si vase pline ale Duhului Sfant: "Precum Fiul este chip al Tatalui, Duhul chip al Fiului, Maica acestui Fiu este chip al Duhului, nu natural si firesc, ci dupa participare si har, dar totusi oglindind fara asemanare, mai mult decat toata firea cea zidita, prototipul. Asa incat, intru ea se vad cu deplina claritate toate darurile si stralucirile Duhului, care sunt ale insusi Fiului ei. Caci unul si acelasi este chipul si una si aceeasi frumusetea amandurora."

Nu putem incheia acest capitol al relatiei Maicii Domnului cu toti sfintii fara a ne referi la raportul dintre sfintii ingeri si ea. Acestia aveau si inainte de intrupare o cunoastere a Fiului si Cuvantului lui Dumnezeu, ca Ratiune suprema a Tatalui in care sunt concentrate toate ratiunile existentelor create. Dupa intrupare sfintii ingeri il pot cunoaste, am zice, intr-un mod si mai concret, prin intermediul firii omenesti deplin pnevmatizate si transfigurate a Mantuitorului. Dar intrand in relatie de cunoastere, iubire si slujire cu Fiul facut om, ei intra in legaura si cu Aceea prin care s-a intrupat El, experiind cu uimire adancimea dragostei lui Hristos Domnul fata de Maica Sa si a dragostei de mama catre Fiul Sau, a Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu. Ei se minuneaza de intimitatea si interioritatea realizata de Logosul divin intrupat cu o faptura creata, omeneasca, care intrece relatia iubitoare si cunoscatoare pe care ei insisi o au cu El. De aceea doxologesc si mai mult iubirea chenotica aratata de Mantuitorul Hristos fapturilor rationale create, impartasindu-se si ei, prin Duhul Sfant de aceasta forma diferita de iubire, pe care Fiul lui Dumnezeu o arata si ca om. Iar iubirea pe care ei o arata lui Hristos se extinde si asupra Maicii Sale, deoarece ei pot intelege si experia intr-un mod mai intens decat oamenii iubirea jertfelnica si devotamentul nesfarsit al Sfintei Fecioare Maria fata de Fiul sau dumnezeiesc. Pe de alta parte ei pot simti mai adanc iubirea ca Om a lui Hristos, fata de oameni, daca fac experienta iubirii milostive a Maicii Domnului fata de toti cati proslavesc pe Hristos cel inviat. Propriu-zis in cer, ingerii preamaresc pe Dumnezeu impreuna cu toti sfintii, avand in frunea lor pe Maica Domnului, ca una care are cea mai mare indraznire, mai mult si decat ingerii, inaintea tronului Fiului sau si Dumnezeului nostru.

Impartasirea de Hristos prin Sfanta Sa Maica o descrie Sfantul Grigorie Palama in urmatorii termeni: "Dat fiindca in ceruri este aceasta lege vesnica ca cei mai mici sa se impartaseasca de Cel ce sade dincolo de toate prin cei mai mari, iar Fecioara-Mama e incomparabil mai mare decat toti, de aici urmeaza ca prin Ea se vor impartasi de Dumnezeu toti cati se impartasesc de El si ca pe Ea o vor sti cuprindere sau receptacul al Celui de necuprins cati il cunosc pe Dumnezeu si tot pe Ea o vor canta in imne, dupa Dumnezeu, toti cati il canta in imne pe Dumnezeu".

Intrucat ea este cea care L-a umanizat pe Fiul lui Dumnezeu, L-a incaput pe Cel neincaput, Maica Domnului se invredniceste prin El, sa cuprinda in mod apofatic harul indumnezeitor, ce izvoraste din umanitatea indumnezeita a lui Hristos. In ceruri, Mantuitorul Hristos se face acum cunoscut ingerilor doar ca Dumnezeul-Om, cunoasterea anterioara a ingerilor doar ca Dumnezeu neintrupat fiind depasita. De aceea simtindu-se si mai imbogatiti prin aceasta iubire divino-umana pe care o primesc acum de la Fiul lui Dumnezeu intrupat, sfintii ingeri doresc sa se impartaseasca de aceasta iubire si prin persoana Maicii Domnului fata de care Hristos o arata in cel mai inalt grad. Conform intelegerii Sfantului Grigorie Palama, Maica Domnului, "primind prima plinatatea Celui ce plineste toate {Coloseni 2, 19), o face cu putinta de cuprins pentru toti, impartind-o fiecaruia dupa putere si dupa masura curatiei fiecaruia; astfel incat Ea este vistieria si distribuitoarea bogatiei dumnezeirii, spre Ea se uita si in Ea isi pun increderea ierarhiile cele mai de sus ale heruvimilor si pe atat de mai mult dintre toti sunt rapiti de dorul ei in tensiune spre cele de sus, pe cat de mai mult doresc revarsarea luminii si daruirea harurilor negraite si cu obarsie dumnezeiasca, care vin prin Ea." Intrucat prin iubirea ei culminanta de mama, spiritualizata prin indumnezeirea persoanei sale sfinte, Maica Domnului; sta in cea mai mare apropiere de Fiul sau, Mantuitorul Iisus Hristos, plina fiind de stralucirea Lui, privirile sfintilor o cauta pe ea, pentru ca in calitate de fii spirituali ai ei, sa aiba si ei indraznire catre Hristos Domnul. Iar Fiul lui Dumnezeu, facut Fiu al omului, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, cauta spre toti cu blandete, privindu-i ca frati si fii ai Sai; nedespartindu-se de iubirea Tatalui, primita prin Duhul Sfant, nu se desparte nici de iubirea Mamei-Fecioare, care intruchipeaza si inmanunchiaza iubirea tuturor oamenilor, la care se uneste, tot prin mijlocirea unificatoare a ei si inchinarea sfintilor ingeri.

Pr. Prof. Dr. Stefan Buchiu
Articol preluat din cartea “Maica Domnului. O introducere în teotokologia ortodoxă”

25 Martie 2016

Vizualizari: 5993

Voteaza:

Legatura harica dintre Maica Domnului si toti sfintii 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.



RETELE SOCIALE