Speranta si credinta

Speranta si credinta Mareste imaginea.

Cu totii ne-am lovit de esec. Unul a picat examenul de admitere la facultate, altul a gresit o reteta de gatit, altcineva nu a reusit sa fie iertator si s-a pierdut cu firea, un altul desi s-a rugat indelung, nu a dobandit rugaciunea inimii, si in acest mod putem continua sa dam diferite chipuri esecului.

Insa daca unii au renuntat sa mai lupte de indata ce au avut parte de nereusita, altii din cauza esecului s-au indarjit si mai mult sa lupte. Nu si-au spus ca e prea greu ca sa iasa invingatori, ci si-au zis ca nu au facut totul.

Cei care au abandonat lupta au fost definiti ca cei lipsiti de speranta sau de credinta, in vreme ce in a doua categorie sunt persoanele care nu au dat niciodata drumul din mana sperantei sau nu au incetat sa mai creada. Si pentru ca multi au avut parte de izbanda dupa unul sau mai multe esecuri, ne face sa spunem ca ori de cate ori cadem, nu avem dreptul sa credem ca vom ramane la pamant. Nu trebuie sa credem ca sunt numai motive de disperare.

Dar sunt persoane care afirma ca "speranta“ e un fel de "Doamne-ajuta“ al ateilor. Aceste persoane considera ca oamenii au reusit sa iasa biruitori, nu pentru ca au sperat, ci pentru ca au crezut. Ei nu spun niciodata "sper in Dumnezeu”, "ci cred in Dumnezeu”. E adevarat ca si atunci cand Mantuitorul l-a tamaduit pe copilul lunatic, nu i-a spus tatalui sa aiba speranta, ci "De poti crede, toate sunt cu putinta, celui ce crede!” (Mc. 9,23). Si eu impartasesc acest punct de vedere.

Speranta lasa loc lenei, pe cand credinta nu. Un crestin nu va spune niciodata in lupta pentru mantuire: "sper ca diavolul sa fie obosit astazi si sa inceteze sa ma mai ispiteasca”, ci va depune neincetat efortul in a avea puterea sa-i raspunda biruind.

Cu cat punem accentul mai mult pe speranta, cu atat lasam mai mult loc norocului sau sansei, in vreme ce persoana care crede, inlocuieste sansa cu a fi pregatit pentru ce se cere. Credinta nu-l face pe om sa se opreasca la el si sa spuna "mai mult de atat nu pot face, e dincolo de puterile mele”, ci sa spuna ca poate preface imposibilul in posibil, prin unirea cu Dumnezeu. E de ajuns sa ne amintim in acest sens de Moise, care traverseaza Marea Rosie ca pe uscat, de Fecioara Maria care naste si ramane Fecioara, etc.

Lumea zilelor noastre arunca de multe ori pe fereastra ceea ce este esential. In continua ei cautare, omoara chipul lumii celei vechi si odata cu aceasta ajunge sa vorbeasca si de moartea lui Dumnezeu. Asa a ajuns sa-i fie mai drag si sa creada mai mult in cuvantul speranta, decat credinta.

E adevarat ca nu-i putin lucru sa speri fata de cel lipsit de speranta, dar e putin lucru fata de cel ce crede.

Adrian Cocosila

04 Aprilie 2012

Vizualizari: 8657

Voteaza:

Speranta si credinta 0 / 5 din 0 voturi. 8 review utilizatori.

Comentarii (8)

  • Elena Stratila Postat la 2010-09-07 11:58

    Foarte bun articolul! Dealtfel,din toate articolele invat lucruri noi sau asez,intaresc convingeri capatate si intelese in timp. Va multumesc!

  • Vasa NastaPostat la 2010-09-04 05:37

    Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu in tine cred si de la tine astept ajutorul divin in tot ce intreprind eu in viata aceasta vremelnica ! Amin. Asa sa ne ajute Dulcele Iisus !

  • Maria Stanciu Postat la 2010-09-04 00:35

    Mi se pare ca se face o prea mare rupere intre speranta si credinta. Ori speranta si nadejdea nu sunt acelasi lucru? Vorbim de doua dintre cele trei virtuti teologice ... "Acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si iubirea. Iar mai mare decat acestea este iubirea." (I Corinteni 13,13)Sau era dragostea? Desigur, insa cuvintele sunt sinonime, la fel ca si nadejdea si speranta, nu? Domnule Cocosila, va respect mult scriitura, dar de data aceasta poate ar fi trebuit sa fi punctat mai bine, pentru ca "cei ce stau sa nu cada"... Ati vrut, presupun, sa aduceti in discutie speranta in propriile puteri sau in "accident" (noroc, soarta etc.). Dar se poate crede ca nu trebuie sa avem nadejde nici in Dumnezeu. Este diferenta intre "sper sa ma ajute Dumnezeu data viitoare" şi "sper sa am noroc mai mult data viitoare" sau "sper sa pot face mai bine data viitoare"... Asadar, din aceasta perspectiva, si ateul si credinciosul au nadejde (speranta), doar ca izvorul este diferit... Cu respect, Alina V.

  • Stefan Tataru Postat la 2010-09-03 11:30

    Foarte adevarat acest articol, imi place foarte mult aceasta atitudine si mod de a gandi. O adevarata problema este si mentalitatea plina de prejudecati si complexe pe care cei puternici si ravnitori o vor ocoli mereu. Si nu e nici o tragedie daca le-am avut pana acum, dar ar fi o prostie sa continuam sa le avem si de acum incolo. Bravo admin, articolul asta chiar m-a surprins placut. :)

  • maria timboc Postat la 2010-09-03 06:29

    Multumim pentru articol, domnule Adrian Cocosila, chiar mi se pare esential sa spui cred in loc de sper. Asa iti martusisesti credinta, cand spui sper esti in ton cu lumea de azi care zice "speranta moare ultima", pe cand credinta te poarta spre viata vesnica.

  • costel popescu Postat la 2010-09-03 04:51

    Daca cineva cand spune "sper" are in vedere ceea ce exprima credinta, nu-i nimic rau. Dar in momentul in care ne lasam la voia norocului "cum va fi sa fie" si nu in voia Domnului, atunci nu-i bine.

  • IULIAN VASILE IUGAPostat la 2010-09-03 02:33

    Asociez speranţa cu credinţa în bunul Dumnezeu. Când spun "sper", e ca şi cum aş spune "cred că bunul Dumnezeu mă va ajuta". Acuma, nu putem califica un om care spune "sper" ca fiind ateu. Doamne ajută-ne!!!

  • ioana haitchiPostat la 2010-09-03 02:18

    Eu in locul dumneavoastra nu m-as grabi sa definesc ateii in acest fel,si nici sa judec oameni, cuvinte, etc. Nu inteleg de ce trebuie tot timpul sa LUPTATI CONTRA atunci cand puteti iubi pe fiecare. Eu stiu ca din iubire, intelegere si acceptare se naste calea spre Dumnezeu,calea iubirii neconditionate din care am fost creati, nicidecum postarea pe un "jiltz" de superioritate fata de ceilalti oameni. Cel mai simplu este sa judeci si cel mai greu este sa ajuti, sa iubesti si sa intelegi. Eu iubesc forta fara forta, acel imbold interior care vine din suflet si care ne ajuta sa gasim calea catre Dumnezeu.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE