Tragedia care ne-a facut mai rai

Tragedia care ne-a facut mai rai Mareste imaginea.

Parintele Sofronie, ucenicul Sfantului Siluan si el insusi fara indoiala sfant, le marturisea ucenicilor sai experienta traita de el dupa Primul Razboi Mondial, spunandu-le ca, dupa marea catastrofa, omenirea nu a mai avut acea asezare, acea pace, acea liniste pe care o avusese inainte. Si ulterior, spunea parintele Sofronie, dupa Al Doilea Razboi Mondial simtul tragic si deznadejdea au crescut si mai mult. Se pare ca, in ciuda aparentelor, tragediile nu ne fac mai buni, ci mai rai.

Desigur, noua, celor ce „ne solidarizam”, ni se pare ca devenim dintr-o data mai buni, luand parte la suferinta celor suferinzi, fie ei victime sau rude ale lor. Dar, neavand bunatatea in noi ca pe ceva organic, ca pe ceva ce am castigat intr-o lupta de zi cu zi, dupa putina vreme acest sentiment dispare. Si incepem sa „ne indignam”. Pentru ca trebuie sa gasim vinovati. Pentru ca avem nevoie ca toata suferinta pe care am simtit ca altii o sufera sa fie din vina cuiva, ca sa ne putem satisface, de fapt, dorinta de razbunare.

Daca dorinta de razbunare este ceva firesc in om (nu si crestinesc), ceea ce vedem ca se intampla in zilele acestea depaseste acest sentiment am spune natural. Pentru ca, constatam, oamenii nu mai doresc sa se razbune doar pe cei vinovati de tragedie in mod direct (organizatori, administratori, autoritati competente), ci si pe cei pe care ii detesta si dispretuiesc deja in sinea lor. Asa se ajunge sa fie blamati, spre exemplu, preotii; sau catedrala.

Revenind la felul in care am devenit mai rai dupa tragedie, aceasta se poate observa cu ochiul liber la toti cei neimplicati direct: in primul rand, toti am devenit mai maniosi si mai agresivi. Cuprinsi de o „indignare proletara”, ne-am reamintit tot ce „trebuia” sa ne reamintim ca sa ne alimentam mania: politicienii, sistemul medical, spagile, dar si: patriarhul, Biserica, preotii, chiar si ora de religie. Ce nu ne-am amintit insa: ca avem o responsabilitate cotidiana fata de cei de langa noi, mai ales fata de copiii nostri. Nu ne-am amintit ca de fapt nu ne-a pasat de ei lasandu-i sa-si desfasoare activitatile „de noapte” in locuri sordide pe care noi nu le stim, nu ne-am amintit ca nu i-am invatat sa se fereasca de pericole de acest fel, nu ne-am amintit, in fond, ca de fapt nu ne pasa de altii, caci chiar vecinul de scara nu ne este decat un strain.

Dupa ce va trece toata aceasta emotie colectiva care contribuie si mai mult la zapacirea mintilor celor deja zapaciti de avalansa de informatii si lipsa unui punct de sprijin, ne vom aminti oare ceea ce este important? Ca a fi uman inseamna in primul rand sa vezi in cel de langa tine pe fratele tau, ca ai fata de el o responsabilitate pe care nu poti s-o arunci in carca altora fara ca tu insuti sa-ti pierzi umanitatea si sansa de a fi bun cu adevarat?

Mi-e teama insa ca, inraiti de durerea pe care nu o com-patimim, nu ne vom aminti acestea, ci vom continua sa perpetuam in mintea noastra aceleasi stereotipuri ideologice care ni se vara, de multe zeci de ani, inaintea ochilor. Orbiti de ele si nemaivazand intunericul propriilor noastre suflete, nu facem din pacate decat sa alimentam, si cu aceasta tragedie, focul propriilor patimi.

Paul Cocei

Despre autor

Paul Cocei Paul Cocei

Colaborator
104 articole postate
Publica din 29 Decembrie 2011

03 Noiembrie 2015

Vizualizari: 4269

Voteaza:

Tragedia care ne-a facut mai rai 4.43 / 5 din 7 voturi. 6 review utilizatori.

Comentarii (6)

  • Constanta SzlavicsPostat la 2015-11-10 13:03

    Cine cauta vinovati in acesta tragedie, nu-i pasa de suferinta, ci isi striga frustrarea, neimplinirea, aruncand cu pietre, aiurea, in ce nu intelege. Bietii oameni, daca ar sti, ca biserica este singurul loc de pe pamant, unde iti gasesti alinarea, unde Maica Domnului plange, in icoane, de durerile si rautatile noastre, unde Mantuitorul este Viu, printre noi, unde povara suferintelor ne-o ridica sfintii, care se roaga pentru noi. Dar ei nu stiu ce fac, de aceea, Doamne, iarta-i, pe ei, si pe noi, toti!! Amin

  • Cristian NicolaePostat la 2015-11-04 16:41

    unroman unroman:n-auzi ca n-avea avizul ISU?

  • Ligia NedeleaPostat la 2015-11-04 11:25

    O conditie spre a-i intelege pe ceilalti este sa reusesti, dupa ce incerci, cu adevarat, sa te pui, cat de cat, in locul lor. Nu e firesc, atunci cand s-a savarsit o grozavie ca aceasta, sa pierzi simtul masurii si sa lovesti cu cuvantul si in cine nu merita. Daca n-ar fi biserica, asa slabita cum s-ar putea sa fie, pe ici, pe colo, dar puternica prin credinta catorva care ne ridica din tarana, atunci cand viata ne ingenuncheaza, am uita sa speram, sa ne ridicam. Nu revolta contra nedreptatii te infioara, ci URA, lipsa de discernamant a unor acuzatii. Prima miscare de lupta cu ce-i in afara e privirea spre interior. Atunci, gestul de impotrivire nu mai vine din atata ura, vine din constiinta ca, dupa ce ai stabilit unde ai gresit tu, trebuie sa acuzi in deplin echilibru interior, lucid, sau sa schimbi ceva, fara a leza oameni nevinovati, care se roaga, poate chiar acum, si pentru tine.

  • Simona DumitruPostat la 2015-11-04 04:57

    Cu parere de rau nu cred ca s-a inteles mesajul articolului, sau nu se vrea a fi inteles, asemeni invataturilor Mantuitorului pe care adesea le spunea multimii. Si atunci ca si acum fiecare intelege si accepta ceea ce vrea si ii convine conform simtamintelor personale interioare. Este foarte greu pentru unii dintre noi sa acceptam ADEVARUL. Felicitari pentru ADEVARUL din acest articol!

  • Alexandru Saulea Postat la 2015-11-04 04:06

    unroman unroman stai jos,ai 4!

  • unroman unromanPostat la 2015-11-03 16:09

    un articol ignorant care transforma victimele in vinovati. autorul ignora total faptul ca autoritatile statului au dat aviz de functionare si au permis unui club sa aduca sute de oameni desi la o scanteie totul lua foc in cateva secunde. ei sunt vinovati de aceste tragedii si de faptul ca tineri au murit arsi de vii. in schimb autorul arunca vina pe tinerii care se aflau in club sau de cei care cer explicatii institutiilor statului! daca ascultau muzica clasica sau religioasa ce mai scria acest autor lipsit de orice urma de compasiune umana? aceasta tragedie nu ne-a facut mai rai, dar ne-a facut sa cerem celor responsabili de aceasta tragedie explicatii si sa-si asume raspunderea pentru coruptia si incompetenta lor!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE