Viata crestina si vizionarea TV - o perspectiva patristica

Viata crestina si vizionarea TV - o perspectiva patristica Mareste imaginea.

 

Viata crestina si vizionarea TV - o perspectiva patristica

 

Una din cauzele slabirii discernamantului si a credintei in contextul globalizarii mediatice a proceselor de constiinta poate fi determinata pornind de la scrierile ascetice ale Parintilor Bisericii.

 

Un lucru redescoperit in secolul al XX-lea de cercetatorii imaginarului (Weninburger: 120), aspect neglijat de omul contemporan, dar fundamental pentru existenta sa este intelegerea faptului ca:

 

Precum trupul are ca lume lucrurile; mintea are ca lume ideile. (Filocalia II: 113)

Lucrurile, spune Sfantul Maxim, sunt afara de minte, dar ideile lor stau inauntru. In minte este prin urmare puterea de a se folosi bine sau rau de ele. Caci folosirea gresita a ideilor este urmata de reaua intrebuintare a lucrurilor. (Filocalia II: 95)

 

Asadar viata spirituala si trupeasca a omului, pacatul sau virtutea legatura cu Dumnezeu sau despartirea de El sunt determinate de modul in care omul isi reprezinta in minte lumea si cum se foloseste de aceste reprezentari in ceea ce face in viata.

Sfantul Maxim observa ca exista o diferenta esentiala intre lucrul simplu, intelesul lui si patima.

 

Lucrul este de pilda: barbat, femeie, aur si asa mai departe. intelesul (chipul) este amintirea simpla (care nu provoaca placere sau durere) a ceva din cele de mai sus. Iar patima este iubirea nerationala sau ura a ceva din cele mai dinainte. (...) intelesul patimas este gandul compus din patimasi inteles. (Filocalia II: 110, 111)

 

De pilda, daca cineva vede sau ii vine in amintire o bucata de aur sau alt lucru si le priveste sub raportul folosului lor, al calitatii pe care o au, atunci intelesurile prin care lucrurile respective ne patrund in constiinta sunt simple. Daca insa imaginea acelor lucruri provoaca dorinta de a le avea sau leaga obsesiv mintea de o anumita placere, atunci intelesul, ideea acelora este una patimasa. La fel si in cazul raportarii noastre la o alta persoana. Cand vederea chipului acesteia sau amintirea ei nu ne provoaca o atractie erotica sau nu ne starneste mania, se poate spune ca gandul la ea nu este unul patimas. De fapt, aceasta trebuie sa fie lupta crestinului, sa desparta patima de inteles pentru a ramane gandul simplu nealterat de dorinta patimasa, "caci folosirea gresita a ideilor (prin interventia irationala a patimii) este urmata de reaua intrebuintare a lucrurilor". (Filocalia II: 111, 95.)

 

Ce inseamna o buna intrebuintare a ideilor si a lucrurilor? De exemplu, vederea aurului, dincolo de folosul pe care acesta il are pentru faptul ca nu rugineste si este usor de prelucrat, poate sa ne trimita cu gandul la ideea de lumina pe care, de altfel, o simbolizeaza in toate culturile. Spre exemplu, fondul auriu care imbraca icoanele simbolizeaza lumina in care se afla sfintii in imparatia Cerurilor.

 

Vinul este un aliment foarte sanatos, daca este folosit cu masura, el inveseleste inima omului (Ps. 103), iar materia lui se preface prin rugaciunile Bisericii in sangele Jertfei nesangeroase a Fiului lui Dumnezeu. Oricare persoana umana poate fi prilej de comunicare interpersonala, de comuniune sufleteasca, de dragoste altruista sau intrajutorare. In chipul omului este experimentata taina persoanei a chipului lui Dumnezeu.

 

Am insistat putin asupra acestei bune intrebuintari a lucrurilor, deoarece este important de inteles ca toate lucrurile, dincolo de folosul lor imediat la care este atrasa mintea atunci cand le vede sau si le aminteste, au intotdeauna si un inteles mai inalt, spiritual, pe care lucrul respectiv il sugereaza si pe care mintea este chemata sa-l primeasca drept o hrana potrivita fiintei ei.

 

Mintea impatimita este aceea care nu mai poate vedea nici folosul nepatimas al lucrului si, mai cu seama, nici sensul sau spiritual, ci pe toate le percepe prin prisma placerii pe care acestea o pot provoca. in aceste conditii mintea se va intuneca, spun Parintii, prinsa fiind in inchisoarea simturilor, in "impletitura stransa, tare si greu de biruit dintre simturi si lucrurile sensibile (materie)". (Filocalia III: 94) Obsesia banilor, a inmultirii castigului, a luxului, a bauturii, a mancarii sau a satisfacerii sexuale slabeste, in cazurile cele mai avansate pana la anulare, capacitatea omului de a se mai bucura de altceva in viata, decat de materia patimii care-l tiranizeaza.

 

Cand patimile stapanesc mintea, spune Sf. Maxim Marturisitorul, o leaga de lucrurile materiale si, despartind-o de Dumnezeu, o fac sa se ocupe de acelea. (Filocalia II: 79)

 

In acest context, Sfintii Parinti recomanda o pazire cu atentie a mintii, ca sa nu fie primite imaginile si gandurile care pot starni dorinta si incita imaginatia la construirea scenariilor dobandirii placerii, fiindca astfel este intarita patima pana la a-1 aduce pe om in stadiul faptuirii pacatului.

 

Cel ce nu pacatuieste mai intai cu mintea, spune Sfantul Maxim, nu va pacatui nici cu lucrul". (Filocalia III: 96)

 

Ajunsi in acest punct, putem intelege care sunt consecintele faptului ca mintea omului contemporan, in conditiile conectarii la mass-media, este, practic, scufundata in acest mediu simbolic care ajunge sa-i mijloceasca intr-o masura extrem de mare relatia cu oamenii, cu societatea, cu lumea in general. Ce se intampla, oare, cand oamenii in loc sa experimenteze in mod direct natura, realitatea, le percep prin prisma imaginilor tv sau a clipurilor publicitare?

 

Raspunsul este simplu de gasit daca tinem cont de faptul ca, prin aproape tot ceea ce vedem la televizor, nu sunt comunicate intelesurile simple ale lucrurilor, ci, prin excelenta, intelesurile patimase ale mintii celor care au construit emisiunile respective. In mod programatic tot ce apare pe micul ecran trebuie sa produca o emotie puternica (placere sau durere), trebuie sa starneasca dorinta si sa hraneasca patimile omului pentru ca mesajul sa aiba maximum de atractivitate si sa creasca in acest fel audienta.

 

Tot ce este prezentat la televizor provoaca in primul rand o reactie a simturilor in urma exploatarii laturii senzationale a realitati, a evenimentialului. Mesajul tv este construit astfel incat sa activeze cu putere si in mod constant facultatea poftei si a maniei, lucru evident mai cu seama in mesajul erotic, in cel violent si in cel publicitar. Erotismul apeleaza sau stimuleaza dorinta sexuala, violenta cultiva mania, ura, placerea de a produce durere si irascibilitatea. Dar, de fapt, astfel este impatimita mintea, caci:

 

Partea poftitoare a sufletului, intarita mai des, asaza in suflet deprinderea anevoie de clintit a iubirii de placere; iar iutimea tulburata incontinuu face mintea fricoasa si fara barbatie (Filocalia II: 94), desi extrem de irascibila.

 

Publicitatea este, prin excelenta, actul in care se urmareste legarea intelesului tuturor lucrurilor care pot fi comercializate (in societatea capitalista nimic nu scapa procesului mercificarii) de dorinta de a le avea sau de o placere. Adica, leaga intelesul simplu al lucrurilor de o patima, pe care astfel o cultiva, pentru ca prin intermediul acesteia sa determine comportamentul de cumparator. Publicitatea, hranind si amplificand patima desfranarii, lacomia pantecelui, slava desarta, mandria, egoismul si invidia, aduce o contributie esentiala la impatimirea omului contemporan. De fapt, ea cultiva in mod esential "iubirea trupeasca de sine" si "iubirea patimasa si nerationala fata de trup". Dar, observa Sfantul Maxim Marturisitorul, "cel ce are iubirea trupeasca de sine este vadit ca are toate patimile. Ei i se impotriveste iubirea (duhovniceasca, altruista) si infranarea" (Filocalia II: 103), adica principalii dusmani ai consumismului.

 

Cunoscand acestea, este evident ca primul efect al televiziunii din punct de vedere spiritual este faptul ca umple mintea de intelesurile patimase ale lucrurilor, practic, impatimeste mintea, deprinzand-o sa priveasca intotdeauna lucrurile prin prisma dorintei de a le avea, sa priveasca femeile si barbatii in perspectiva satisfacerii dorintei sexuale. In filme sau in alte emisiuni de divertisment, atentia oamenilor este indreptata obsesiv asupra dobandirii banilor, a puterii si a transformarii oricarui lucru intr-un instrument al placerii, prinzandu-l prin scenariul respectiv in ecuatia dorintei. Inconjurat prin universul mass-media numai de intelesurile mincinoase si patimase ale lumii, omului contemporan i se rapeste posibilitatea de a mai cunoaste lumea asa cum este, de a se mai folosi normal de lucruri. Cel mai grav este insa faptul ca astfel nu mai poate fi perceput sensul spiritual al lucrurilor, al creatiei in general, intelesurile patimase (fantasmele) transformandu-se intr-un zid despartitor asezat intre om si Dumnezeu.

 

Mintea cade de la indraznirea cea catre Dumnezeu atunci cand se insoteste cu ganduri viclene si spurcate. (Filocalia II: 68)

 

Se ajunge astfel la situatia despre care vorbea Sfantul Maxim, in care mintea intra in prizonieratul inchisorii simturilor, prinsa in impletitura dintre simturi si materie.

 

Ne intrebam: in ce masura mai poate telespectatorul sa pazeasca gandul produs de vederea unui lucru sau de amintirea lui, fara sa-l lege de o dorinta patimasa? in ce masura mai poate lupta sa-si despatimeasca mintea, atata timp cat, uitandu-se la televizor, aceasta este permanent intoxicata cu imagini patimase? Efectul vizionarii nu poate fi altul decat o intunecare gradata a vederii mintii, deoarece toate gandurile patimase ce intuneca partea poftitoare a sufletului, ce o tulbura pe cea irascibila, intuneca ratiunea si in final orbesc mintea. (Filocalia II: 105) Adica, omul poate ajunge sa nu mai gaseasca nici un alt sens al existentei afara de acela de a experimenta fiorii placerii trupesti, de a poseda lucruri si de a se imbata cu ideea ca este cineva cand, de fapt, doar a reusit sa atinga in mod ideal statutul de consumator, care, in viziunea Parintilor Bisericii, este o fiinta necuvantatoare, supusa vietii instinctive.

 

Televiziunea constituie in lumea de astazi mecanismul ideal impatimirii omului, al vrajirii acestuia cu fantasmele placerii si, prin aceasta, a manipularii constiintei umane in sensul dorit de putere. Omul patimas este cel mai usor de manipulat si, totodata, este cel mai bun consumator.

 

Ce discernamant mai poate avea telespectatorul fidel comandamentelor nihilismului mediatic si al culturii de consum, victima, cu voie si fara de voie, a globalizarii constiintei? Ce tarie in credinta sau constiinta dogmatica mai pot fi oare asteptate atunci cand gandurile patimase insamantate de televiziune abia mai lasa locul desfasurarii unei vieti normale, a unui om care sa nu fie aprins atat de puternic de dorinta trupeasca, incat sa cada in desfranare sau in adulter, care sa nu fie atat de irascibil si manios, incat sa se certe incontinuu cu ceilalti sau care sa nu fie atat de orbit de slava desarta, de mandrie, incat sa se creada centrul pamantului in conditiile in care televiziunea si publicitatea l-au redus la conditia de consumator?

 

Se constata o crestere a infractionalitatii in randul copiilor si se cauta explicatii stiintifice, se dau diagnostice psihiatrice (schizofrenie), fara a se lua in consideratie faptul ca mintea copiilor ce a fost mtoxicata prin televizor de fantasmele patimase ale violentei, ajungand sa-si piarda controlul, dicteaza comportamentul ucigas.

 

Mai cu seama in lumea occidentala se constata o sporire accentuata a copiilor care sunt grav agresati de propriii parinti din care multi, tot mai multi - infricosator lucru! - sunt, pur si simplu, violati de acestia. Statul, in loc sa caute cauza reala si sa o inlature gaseste solutia in promulgarea unei legi prin care interzice parintilor sa-i mai pedepseasca pe copii, le da dreptul copiilor sa-si dea in judecata propriii parinti si isi aroga dreptul de a prelua copilul si a-si asuma educatia acestuia. Cu alte cuvinte, in loc sa revizuiasca cultura care i-a zamislit pe acesti parinti monstruosi, el adauga la aceasta o lege care nu va face decat sa adanceasca criza educationala care ii va separa si mai mult pe parinti de propriii copii, facandu-i o prada si mai usoara demonismului culturii nihiliste. Este mult mai facila si avantajoasa o astfel de solutie decat sa se constate faptul ca indeosebi prin televiziune cultura de consum imbolnaveste mintea oamenilor, o impatimeste intr-atat incat, in educatia propriilor copii, parintii oscileaza intre a-i rasfata, facandu-le toate placerile si a-i bate sub imperiul maniei pana la desfigurare. Sau atat de impatimiti ajung astazi cetatenii societatii deschise, "civilizate", incat, cu mintile aprinse de dorinta sexuala, confunda dragostea parinteasca cu posesiunea sexuala pana la a nu se mai putea infrana suficient, ca sa nu-si violeze chiar propriii copii.

 

Raspandirea fara precedent a desfranarii, a adulterului, a divorturilor, a criminalitatii, a tulburarilor de personalitate si, in general, a problemelor psihice si-ar putea gasi o explicatie foarte rezonabila in imbolnavirea mintii oamenilor, virusarea acestora cu fantasmele inchipuirilor patimase puse in circulatie de televiziune, mass-media sau de cultura de consum. Desigur ca solutia ar fi, in primul rand, stoparea acestei ofensive a nimicului care are loc prin toate mijloacele de comunicare in masa sau macar informarea publicului asupra riscurilor pe care le presupune expunerea la media. Dar statul, si daca ar vrea, nu mai poate opri aceasta invazie care isi are determinarile undeva dincolo de el sau deasupra lui, in mecanismele impersonale ale lumii tv ce s-a transformat in lume in sine, in cultura de consum si, in ultima instanta, in comandamentele ideologice ale statului magic.

 

Singura solutie care-i ramane omului simplu, crestinului de astazi este de a constientiza ce se intampla de fapt in viata lui, natura fortelor care-i dirijeaza gandurile si comportamentul, si, in consecinta, sa divorteze cat mai repede de televiziune si de cea mai mare parte a mijloacelor de manipulare in masa. Libertatea si discernamantul, revenirea la o viata normala, mai cu seama din punctul de vedere al vietii mentale si al starii sufletesti, se va realiza in timp prin dezintoxicarea mintii de fantasmele cu care, in special, televiziunea a infectat-o de-a lungul anilor. Desigur, procesul poate fi grabit si desavarsit in primul rand prin mijloacele pe care ni le pune la dispozitie Biserica sau insusi Dumnezeu.

 

Virgiliu Gheorghe

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 2133

Voteaza:

Viata crestina si vizionarea TV - o perspectiva patristica 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE