Intre reprezentarile iconografice si statuare ale Maicii Domnului, a aparut in perioada medievala - sau chiar mai devreme - in sanul romano-catolicismului, o serie de exemple in care aceasta este infatisata avand piele de culoare inchisa, uneori neagra. Reprezentarile de acest tip sunt cunoscute sub numele "Madone Negre”. In cele mai multe cazuri, aceste icoane se inscriu in tipul traditional Hodigitria – Calauzitoarea, in care Maica Domnului il tine pe Hristos aratand catre El, precum o calauza spre Dumnezeu si spre mantuire.
In sens precis, numele "Madona Neagra” nu se aplica imaginilor a caror culoare deriva din materialul folosit precum ebonita sau lemnul de culoare inchisa, sau celor inegrite de fumul lumanarilor sau in urma incendiilor chiar daca, in general, acestea sunt explicatiile pentru o mare parte din reprezentarile ce sunt incadrate astazi in acest gen iconografic.
In legatura cu aceste reprezentari cercetatorii au incercat sa ofere diverse explicatii. Citind cea mai importanta lucrare de istorie a artei pe aceasta tema Marvin Pope prezinta mai multe ipoteze pentru explicarea Madonelor Negre. El trage concluzia ca e "foarte probabil" sa-si aiba originea in Asia Mica si face paralele semnificative cu Demetra Neagra, Isis si alte zeitati pagane negre. De altfel, istoria timpurie a cinstirii Fecioarei Maria in Africa a anticipat aceste dezvoltari ulterioare.
Unii cercetatori au subliniat faptul ca trebuie sa existe un temei scripturistic pentru acest tip de reprezentare. In acest sens, una dintre consecintele cele mai impresionante ale interpretarii mariologice a Vechiului Testament a constituit-o atribuirea imaginilor din Cantarea Cantarilor Fecioarei Maria. "Nigra sum sed formosa [Neagra sunt dar frumoasa]" sunt aproape primele cuvinte ale Miresei din Cantarea Cantarilor.
Din aceste cuvinte s-a nascut temeiul biblic pentru multe portrete ale Maicii Domnului care o reprezinta ca Madona Neagra.
Tot Marvin Pope este cel care demonstreaza in mod convingator, cu argumente lingvistice, faptul ca traducerea exacta a versetului este "Neagra sunt si frumoasa", nu "dar frumoasa", cea care s-a pastrat de altfel in Septuaginta: "Melaina eimi kai kale".
Denumirea "Madona Neagra" a capatat o semnificatie deosebita cand a fost aplicata cunoscutei icoane a Fecioarei Maria de la Jasna Gora, din orasul polonez Czestochowa, atribuita pictorului de icoane Sfantului Apostol Luca, aceasta fiind imaginea sacra cea mai venerata in Europa Centrala si constituind obiectul unor nenumarate pelerinaje.
Printul Ladislaus Opolszyk a adus-o la Czestochowa in 1382, iar printul Jagiello a inaltat biserica unde se afla icoana, dupa casatoria sa cu regina Jadwiga a Poloniei si incoronarea sa in 1386. Dupa o viata petrecuta in cultura poloneza pentru care Madona Neagra a reprezentat un simbol esential, Henryk Gorecki a compus in 1976, Opus 36, Simfonia plangerii, care alaturi de Recviemul de razboi al lui Benjamin Britten si Simfonia Leningradului a lui Dmitri Sostakovici au fost inchinate memoriei victimelor celui de-al doilea razboi mondial. Aceasta simfonie mai exprima insa, in special in ariile interpretate de soprana, ceea ce traditia poloneza a vazut in icoana Madonei Negre de la Czestochowa.
Raspandirea acestui tip iconografic in lumea romano-catolica se explica si prin incurajarea in sanul acestei Biserici, in ultimele secole, a fenomenului "aculturatiei", in special aculturatiei liturgice si artistice.
In Biserica Ortodoxa iconografia Maicii Domnului Negre nu este nici macar amintita in erminiile sau manualele de pictura bisericeasca. De aceea, icoanele ortodoxe care par a se incadra in acest grup (ex. icoana Maicii Domnului Siriaca de la Ghighiu, numita de catre unii "Fecioara Neagra"), constituie rare exceptii.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.