Inalt Prea Sfintitul Antonie Plamadeala, Mitropolit al Ardealului, Crisanei si Maramuresului


Inaltarea Domnului la cer inseamna pentru noi, crestinii, care credem in El, posibilitatea fapturii omenesti ca, din umilinta noastra, sa ne inaltam spre libertatea si fericirea vesnica. Suntem chemati la desavarsire, la indumnezeire prin apropierea de Creatorul si Mantuitorul nostru.

 O convorbire cu Inalt Prea Sfintitul Antonie poate insemna si ea un fragment din multele clipe de inaltare sufleteasca pe care le traim in viata, avand bucuria de a ne intalni cu persoane care au o viata deosebita, care au lucruri frumoase de spus. La ceas de mare sarbatoare, Inalt Prea Sfintitul Antonie Plamadeala, Mitropolit al Ardealului, Crisanei si Maramuresului, ne vorbeste despre marii oameni de cultura pe care i-a cunoscut, printre care Constantin Noica, Gala Galaction si Geo Bogza, si despre problemele actuale ale ecumenismului.
IPS Antonie Plamadeala
IPS Antonie Plamadeala s-a nascut in urma cu 78 de ani in judetul Lapusna, Basarabia; numele de mirean ii era Leonida; s-a refugiat in Romania in 1944; a urmat Seminarul "Nifon Mitropolitul" din Bucuresti; este licentiat si doctor in Teologie ortodoxa; a studiat la Oxford; este membru de onoare al Academiei Romane; a intrat in monahism in 1949; a stat inchis in temnita comunista doi ani; ca urmare a unui decret din epoca, a fost exclus o perioada din monahism; a participat la miscarea isihasta "Rugul aprins" de la Antim; a lucrat ca muncitor la Fabrica de Mase Plastice din Bucuresti; a devenit Episcop al Buzaului si Vrancei, iar in prezent este Arhiepiscop al Sibiului si Mitropolit al Ardealului, Crisanei si Maramuresului; este autor de scrieri teologice, dar si al apreciatului roman "Trei ceasuri in iad"; a fost implicat in ecumenism.

Jurnalul National: Inalt Prea Sfintite Antonie, ati cunoscut multi scriitori si oameni de cultura. Cu care dintre ei ati legat prietenii de durata?
IPS Antonie: Am cunoscut, desigur, multi oameni de cultura. Unii dintre dansii nu mai sunt printre noi, dar ii pastram mereu in amintirea noastra. Imi aduc aminte cu placere, de pilda, de marele profesor Gala Galaction, cel care mi-a facut intr-un fel debutul. M-am dus la dansul cu o oarecare frica. I-am citit cateva pagini, dupa care m-a oprit si mi-a spus: "Esti un mare scriitor!", apoi m-a dus la parter, unde avea musafiri, catre care a strigat: "Domnilor, va prezint un mare scriitor!". Toate acestea se petreceau in anii de studentie. A doua zi, am mers cu dansul la Biserica "Sfintii Ioachim si Ana", Foisorul de Foc, unde era preot Atanasie Negoita, de fapt, asistentul lui de la catedra de Vechiul Testament.

Apoi as aminti de Geo Bogza. Eram prieteni comuni cu o domnisoara care cunostea multi scriitori - scria si ea de altfel - si ne-am vazut cu Bogza acolo, in casa ei. I-am spus ca am scris un roman si l-am rugat sa-l vada. El mi-a zis sa il trimit la el, si apoi sa astept vreun an, pana ii vine timpul sa-l citeasca. In aceeasi noapte dupa primirea romanului, cred ca era 1-2 noaptea, cand a sunat telefonul, si mi-a spus: "Vino imediat la mine. Dumneata ai scris acest roman? E extraordinar!". Apoi am inchis si am plecat cat am putut de repede in Piata Dorobanti, unde locuia el. Eu stateam atunci cu familia in Strada Ocolului la numarul 20. SARBATOARE. Inaltarea Domnului la cer este ultima dintre minunile pe care le-a facut in activitatea Sa pamanteasca, dar a promis apostolilor ca va fi cu noi:

Am ajuns la Bogza acasa putin dupa miezul noptii si mi-a spus ca am scris un roman de talie inalta. Uite, iti dau eu o recomandare - mi-a zis - si sunt gata sa mor pentru dumneata. Ai curajul sa-l trimiti la o editura. Si mi-a spus multe inca, vorbindu-mi ca unui scriitor. Eu eram civil atunci, lucram ca muncitor la Fabrica de Mase Plastice.

Desigur ca ar fi foarte multi, dar as mai aminti de Sorin Vieru, Ioan Alexandru, Alexandru Mironescu, Andrei Scrima si altii care faceau parte din Miscarea "Rugul Aprins" de la Manastirea "Antim", din Bucuresti, unde l-am cunoscut bine pe Sandu Tudor, care mi-a fost nas de calugarie la Manastirea Prislop.

Pe Marin Sorescu l-am cunoscut undeva la un bal al scriitorilor. Ei, apoi mult mai tarziu, am mai cunoscut pe Constantin Noica, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Adrian Paunescu, Radu Carneci, Theodor Rapan, Boris Buzila, Nicolae Steinhardt, Grigore Vieru, Mircea Tomus. Trebuie sa amintesc ca pe George Calinescu l-am avut profesor, si apoi ne-am intalnit la Slatina, unde am avut o discutie despre teza mea de doctorat, pe care o gandeam de pe atunci. Tot pe vremea aceea l-am cunoscut pe Teodor Vargolici. Nu in ultimul rand, as aminti de Bartolomeu Valeriu Anania, pe care il cunosc inca din studentie, el fiind mai mare cu vreo cinci ani decat mine, si care acum este Arhiepiscop al Clujului. Ma rog de iertare de cei pe care nu i-am amintit aici.

La filozoful Constantin Noica ce anume ati admirat cel mai mult?
In primul rand, daca as sta sa ma gandesc mai bine, i-am admirat curajul de a fi ramas pe pozitie aici, desi scria parca liber. Am avut deosebita placere de a-i citi aproape toate scrierile. Ne intalneam la Schitul Paltinis, unde de altfel a si dorit sa fie inmormantat, eu facandu-i slujba pogribaniei si ingropandu-l sub streasina bisericutei Schitului Paltinis. Mi-aduc aminte ca i-am tinut cuvantarea de ramas bun pe care am publicat-o apoi in Telegraful Roman. Cu Noica m-am intalnit si la Sibiu si imi facea o deosebita placere sa discut cu el. Am servit de multe ori masa impreuna si am avut cateva momente de respiro duhovnicesti. Mi-a marturisit despre fiul lui, care era calugar in Anglia. Il iubea intr-un mod aparte, desi era departe de el. Mi-a parut rau ca nu a putut veni la inmormantarea tatalui.

Staful Consiliului Ecumenic, condus de protestanti

Ati fost implicat in dialogul ecumenic. Ce reprezinta ecumenismul pentru Ortodoxie?
Am fost foarte implicat. Am fost chiar un luptator pentru ecumenism timp indelungat. Imi pare rau insa ca acum, dupa 50 de ani de incercari, ecumenismul se afla tot la inceput. Dupa mine, vinovati sunt in primul rand cei din Consiliul Ecumenic, pentru ca nu au dus la bun sfarsit nici una dintre problemele pe care le-au avut. Ecumenismul a ramas insa o problema, care cine stie cand si cum se va rezolva. Doar atat ca a deschis ochii Ortodoxiei spre viitor. Si spre un viitor poate mai putin cunoscut de noi, dar oricum spre un viitor promitator. Ecumenismul a fost dintru inceput o mare problema si se poate ca intr-un viitor indepartat sa-si gaseasca un punct de vedere mai solid. Desigur insa ca el va trebui reformat, caci cu actualele femei, aflate in Comitetele lui, care au venit cu intentii pur feministe, s-a compromis astfel, pentru epoca noastra, ecumenismul.

La aceasta data, care este relatia Bisericii Ortodoxe Romane cu celelalte biserici si, in special, cu cea Romano-Catolica?
As zice ca, la data de fata, relatiile Bisericii Ortodoxe cu celelalte biserici sunt oarecum normale. Si cu Biserica Catolica ele sunt tot normale, cand ma gandesc la normalitate, iau situatia de acum 50 de ani. Adica nu s-a facut nici un progres, pentru ca staful Consiliului Ecumenic nici nu s-a gandit la aceasta. El ramane condus de protestanti, la o atitudine pe care nu si-o precizeaza, dar, in afara de Biserica Catolica, cu care s-au incercat unele discutii, cu protestantismul nici vorba de asa ceva. Si daca in unele relatii cu Biserica Romano-Catolica si-au schimbat atitudinile din trecut, apoi cu Biserica protestanta nici nu s-a incercat aceasta. Asa ca putem vorbi de un oarecare moment de schimbare, dar el se refera mai mult la o schimbare de atitudine, si nu la una de doctrina. Asa incat, cu ecumenismul, as zice ca suntem abia la inceput.
Dupa 50 de ani, in care s-au vanturat tot felul de idei, au ramas tot la idei, au ramas tot la practici vechi, schimbandu-se doar atitudinile de suprafata, care au deschis oarecum drumul spre un oarecare ecumenism, dar el trebuie inca lucrat indelung ca sa poata spune ca a facut ceva. In scurt, au fost tatonari neinsemnate, care au ramas tot la tatonari si nu s-a rezolvat nici una dintre diferentele mari. Asa ca ramane de facut totul. Si nu cred ca aceasta e o atitudine a Bisericii noastre, ci in primul rand a Consiliului Ecumenic, care ramane un organism condus, in general, de protestanti si in care ortodocsii, dupa ce au incercat unele interventii, s-au lasat mai moale. Dar lucrurile au ramas tot asa, adica suntem in fata ecumenismului si nu in vreo stare care va fi dat vreun rezultat. Asa ca ramane totul de facut inca.

De ce credeti ca unii ortodocsi (mai ales cei din mediul monahal) resping ecumenismul?
In primul rand il resping, din principiu, fiindca multi nu-l cunosc. Ei nu au fost deloc contactati de biserici in lupta lor ecumenica. Nici nu se putea sa fie altfel. Si apoi trecerea prin atatea formalitati fara sa se ajunga la nimic le-a dat sentimentul ca ecumenismul e o greseala. Eu cred ca aceasta este o stare de fapt a unora dintre biserici care nu si-au angajat tot personalul in aceste lupte, dar chiar daca l-ar fi angajat, tot aici ar fi ajuns.

Ce asteptam noi de la acest dialog cu alte confesiuni si religii?
Eu n-as zice ca mai asteptam ceva de la multimea de confesiuni si directii in care crestinismul e organizat. In momentul de fata, nu cred ca cineva mai asteapta ceva. Ecumenismul a luat-o pe o cale gresita, care porneste din inima Consiliului Ecumenic. Poate ca ar trebui cumva reformat, pentru ca sa inceapa tratative care sa dea niste rezultate. Pentru ca ideea in sine ramane buna. Felul cum s-a dezvoltat insa ramane sub semnul intrebarii. Eu sper totusi ca intr-o zi vom putea spune ca ceva s-a schimbat si ca de acum inainte mergem pe drumul cel bun.

Ati avut ocazia sa-l cunoasteti pe noul Papa? Este recunoscut ca un aparator al valorilor traditionale catolice. Ce poate insemna acest lucru pentru ecumenism?
Acest nou Papa, Benedict al XVI-lea, inca nu si-a spus parerile in privinta ecumenismului. Pe cat il cunoastem noi, e un conservator convins, asa ca nu va da drumul vreunei opinii care sa-l contrazica. El va ramane intr-o expectativa, care de altfel e si caracteristica varstei sale, dar cine stie? E inca pe treptele inceputului, mai are cativa ani de gandire buna, asa ca s-ar putea sa ne ofere si surprize. Eu personal insa nu prea cred in vreo perspectiva noua in ce-l priveste. Cred ca va fi un Papa care va pastra ceea ce s-a castigat prin Ioan Paul al II-lea, dar mai mult nu cred. Caci cat a fost Ioan Paul al II-lea de deschis, si totusi nu s-a realizat foarte mult, cu atat mai mult vom putea afla de la actualul Papa de tranzitie. Eu cred ca el va intari osatura principala a catolicismului din toata lumea si-l va pregati pentru noi confruntari in campul ecumenic al viitorului.

                                                                                                          A consemnat
                                                                                                         Daniela Sontica
                                                                         Jurnalul National - Editie Speciala Inaltare
                                                                                                         9 iunie 2005

 

26 Iulie 2012

Vizualizari: 8560

Voteaza:

Inalt Prea Sfintitul Antonie Plamadeala, Mitropolit al Ardealului, Crisanei si Maramuresului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE