Impartasania in cadrul Sfintei Liturghii

Impartasania in cadrul Sfintei Liturghii Mareste imaginea.

Impartasania in cadrul Sfintei Liturghii

Dupa rugaciunea "Tatal nostru" urmeaza partea finala a Liturghiei, care culmineaza in actul impartasirii. Inainte de acest act insa Sfintele Daruri sunt supuse unei serii de actiuni rituale manuale, menite in primul rand a crea conditiile practice potrivite in acest scop.

Inaltarea Sfantului Agnet

Luand Sfantul Trup cu primele trei degete de la ambele maini, preotul il inalta facand cu el semnul crucii deasupra sfantului disc si rostind cu acelasi ton impresionant: "Sfintele sfintilor", adica Sfintele (Taine) sunt pentru sfinti. In lipsa diaconului, preotul rosteste el singur ambele parti ale acestei fraze liturgice, al carei echivalent poate fi usor descifrat in formula "De este cineva sfant sa vina (sa se apropie), iar de nu este, sa se pocaiasca" (Didahia celor 12 Apostoli X, 6), obisnuita in randuiala Sfintei Euharistii din epoca Parintilor apostolici.

La origine, inaltarea Sfintei Paini a avut un scop practic, si anume, de a pune Sfantul Agnet sub privirile credinciosilor din biserica, spre a-i determina astfel sa reflecteze asupra vredniciei lor pentru Sfanta Impartasire. Mai tarziu insa cand sirul de coloane scunde, prin care se despartea in vechime altarul de naos, a evoluat, ajungand iconostasul sau tampla inalta de astazi si deci Sfintele Daruri nu mai puteau sa fie vazute de credinciosi, actul inaltarii Sfantului Agnet in acest moment a ramas numai cu o semnificatie simbolica. Se inchipuie anume, prin aceasta, ridicarea lui Hristos pe Cruce, adica rastignirea sau crucificarea. De aceea, nu se inalta Sfantul Disc cu toate darurile de pe el, pentru ca acestea reprezinta numai membre sau parti ale Trupului lui Hristos. Se inalta numai Sfantul Agnet, pe de-o parte, pentru ca numai in el s-au inchipuit, prin ritualul de la Proscomidie, patimirile Celui ce S-a jertfit pentru viata lumii, iar pe de alta, pentru a se arata ca a venit sau este de fata in chip nevazut "Hristos insusi si pe Sine Se da noua, caci El este Cel ce S-a rastignit pentru noi si pe Dansul ni-L arata noua cu taina (prin aceasta inaltare), ca a patimit pentru noi".

Frangerea Sfantului Agnet

Dupa ce a pronuntat "Sa luam aminte", diaconul intra in altar si venind de-a dreapta preotului, care tine in maini Sfantul Trup, zice: "Sfarama, stapane, Sfanta Paine", iar preotul o frange in patru parti, pe urmele taieturilor facute crucis la Proscomidie, zicand: "Se sfarama si se imparte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfarama si nu se desparte, Cel ce se mananca si niciodata nu se sfarseste, ci pe cei ce se impartasesc ii sfinteste". Le asaza apoi pe sfantul disc, cu miezul in sus, in chipul crucii, potrivind sa fie: sus, adica spre rasarit, partea cu insemnarea IIS, jos, adica spre apus, cea cu HS, inspre stanga preotului, NI, iar spre dreapta, KA.

Precum se vede, prin formula cu care se insoteste actul frangerii se recunoaste si se marturiseste ca, desi in Liturghie Trupul euharistic al Domnului este frant si impartit in mai multe parti, in vederea impartasirii liturghisitorilor si a credinicosilor, totusi el ramane neimpartit si nedespartit. Domnul Se afla, adica, prezent in fiecare din particelele in care a fost sfaramat Sfantul Agnet, fara ca aceasta Paine a vietii, venita din cer, sa se sfarseasca vreodata prin impartasirile simultane si succesive.

Frangerea Sfantului Agnet constituie un act ritual, prin care, sub raportul practic, liturghisitorul imita ceea ce Mantuitorul insusi a facut la Cina cea de Taina, in vederea impartasirii Sfintilor Apostoli. Se simbolizeaza insa in acelasi timp patimirile si moartea Sa pe Cruce, dandu-ne, indeosebi prin asezarea partilor din Sfantul Agnet in forma de cruce, imaginea lui Hristos cel rastignit. Aceasta figura rezultata din pozitia pe disc a celor patru parti ale Sfintei Paini inchipuie, dupa unii, si "cele patru margini ale lumii, care s-au mantuit prin moartea si prin invierea lui Hristos".

Amestecarea sau unirea sfintelor elemente

Cele patru parti ale Sfantului Agnet fiind astfel asezate pe disc, diaconul arata cu orarul Sfantul Potir, zicand: "implineste (intregeste), parinte (stapane), Sfantul Potir", iar preotul luand particica din Sfantul Agnet, care este asezata in partea de sus (IIS), face cu ea semnul crucii deasupra potirului zicand: "implinirea (intregirea) paharului credintei Sfantului Duh", dupa care o pune in potir, iar diaconul raspunde: "Amin".

Prin aceasta amestecare se subliniaza unitatea si indivizibilitatea Trupului si Sangelui lui Hristos, si anume (precum deja s-a aratat) ca in fiecare din particelele elementelor Sfintei Jertfe euharistice El este prezent in intregime, cu Trupul si cu Sangele, cu sufletul si cu Dumnezeirea Sa. Despartite insa, Sfantul Trup adica pe disc, iar Sfantul Sange in potir, asa cum se gasesc inainte de unirea lor in potir, simbolizeaza, in aceasta situatie, suferintele si moartea, desi in realitate Domnul Iisus Hristos este prezent in Sfintele Taine in starea Sa de proslavire si deci viu. De aceea, prin amestecarea sau unirea lor in potir, se inchipuie invierea Domnului. Ritul amestecarii sau unirii sfintelor elemente este inspirat deci de o preocupare dogmatica, pentru a se arata pe de-o parte ca "Hristos este unul, macar ca se vede a fi in paine si in potir", iar pe de alta, pentru a se simboliza invierea Sa.

Caldura

Dupa punerea partii respective din Sfantul Agnet in Potir, diaconul da indata preotului, prin partea dreapta, caldura, adica apa calda, intr-un vas mic, special pentru aceasta intrebuintare, zicand: "Binecuvinteaza, stapane, caldura", iar preotul zice, binecuvantand-o: "Binecuvantata este caldura sfintilor Tai, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor". Diaconul raspunde: "amin" si apoi o toarna in Potir in chipul crucii, atat cat chibzuieste ca ajunge sa incalzeasca Sfintele, zicand in acelasi timp: "Caldura credintei plina de Duhul Sfant".

Ca si in cazul formulei pentru unirea sau amestecarea Sfintelor Taine, sensul acestor variante ale textului, care insotesc turnarea caldurii, este acoperit de oarecare obscuritate. Exegetii admit insa in general ca apa calda aminteste si simbolizeaza apa care a curs odata cu sangele din coasta Mantuitorului, impunsa cu lancea, corpul Sau nefiind inca rece. Pe de alta parte, "apa calda arata ca, prin caldura, da semnul vietii", asa ca turnandu-se inainte de impartasire pentru incalzirea Sfintelor Taine ea "intregeste imaginea desavarsita a Tainei, celor care se impartasesc din Potir, ca si cum s-ar atinge de insasi coasta datatoare de viata", le da, cu alte cuvinte, senzatia ca au primit insusi Sangele Domnului. Caldura simbolizeaza deci puterea datatoare de viata a Trupului si Sangelui Domnului, care, chiar dupa despartirea de trup prin moartea de pe cruce, au ramas datatoare si facatoare de viata, deoarece "Dumnezerea si toate lucrurile Duhului nu s-au despartit de Trupul Sau dupa moarte".

Impartasirea

Urmeaza indata impartasirea, mai intai a liturghisitorilor si apoi a credinciosilor. Preotul facand o mica rugaciune de iertare si curatire de pacate, indata dupa plinirea Potirului, se impartaseste cu Trupul Domnului, daca este singur. Cand sunt mai multi preoti si diaconi, protosul imparte Sfantul Trup celorlalti, zicand: "Cinstitul si Sfantul Trup al Domnului nostru Iisus Hristos ti se da spre iertarea pacatelor si viata vesnica". Cand il primesc, fiecare dintr-insii ii saruta mana si obrazul; protosul primeste, de asemenea, el insusi, painea euharistica de la unul din preotii coliturghisitori. Tinand cu ambele maini particelele respective si insemnandu-se cu ele in semnul crucii, zic: "Cred si marturisesc ca Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu...", dupa care, plecandu-si impreuna capetele, in fata Sfintei Mese, spun: "Cinei Tale celei de taina...", "Imparate ceresc, Mangaietorule...", "O, Pastile cele mari si preasfintite, Hristoase...". Se insemneaza apoi din nou in semnul crucii cu Sfanta Paine zicand iarasi: "Cred, Doamne, si marturisesc...", dupa care, plecandu-si capetele, spun: "Cinstitul si Sfantul si neprihanitul Trup al Domnului nostru Iisus Hristos mi se da mie spre iertarea pacatelor si viata vesnica" si consuma painea euharistica. Un ipodiacon sau altcineva prezinta caldura, pe care protosul o binecuvinteaza cu formula: "Binecuvantat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor" si o toarna apoi in sfintul potir. Si astfel se impartasesc si cu Sfantul Sange, dandu-si unul altuia, precum s-a procedat la impartasirea cu Sfantul Trup, zicand: "Cinstitul si Sfantul si neprihanitul Sange al Domnului nostru Iisus Hristos (si celelalte)".

Clerul superior, adica cel din gradele cu hirotonie (episcopii, preotii si diaconii), se impartaseste in altar, la Sfanta Masa, spre deosebire de clerul inferior sau prin hirotesie (ipodiaconii, anagnostii etc), care primeste Sfintele Taine, ca si credinciosii, in fata sfintelor usi. Aceasta distinctie se intemeiaza pe faptul ca numai clericii din primele trei trepte ale hirotoniei sunt sfintiti inauntrul altarului, pe cand ceilalti primesc hirotesia afara din altar.

Pentru impartasirea clericilor hirotoniti este destinata partea cu initialele HS, din Sfantul Agnet, care formeaza bratul de jos sau dinspre apus al chipului crucii, in care au fost asezate cele patru fragmente din Sfanta Paine euharistica. Indata dupa turnarea caldurii, preotul imparte in doua, cu copia, pe sfantul disc, particica mentionata si apoi face impreuna cu diaconul trei inchinaciuni adanci in fata Sfintei Mese, zicand amandoi: "Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului si ma miluieste". Dupa ce isi cer iertare unul altuia, diaconul care, dupa turnarea caldurii, a ramas in dreapta preotului, este invitat de preot: "Diacone, apropie-te". Trecand prin partea de rasarit a Sfintei Mese si venind la stanga preotului, cu palmele intinse crucis, dreapta peste stanga, diaconul se adreseaza: "Da-mi mie, stapane (parinte), Cinstitul si Preasfantul Trup al Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos". Preotul, avand buretele in palma stanga, ia cu degetele de la mana dreapta una din cete doua jumatati din particica HS si, tinand-o deasupra buretelui, o da diaconului zicand: "Cinstitul si Preasfantul Trup al Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos se da tie, diaconului (N), spre iertarea pacatelor tale si spre viata de veci". Primind particica din Sfantul Trup in palma dreapta, diaconul raspunde "amin", saruta mana preotului si se retrage in partea de rasarit a Sfintei Mese si, plecandu-si capul, asteapta sa ia si preotul cealalta jumatate din particica HS. Deschizandu-si palma dreapta si asezand buretele pe sub degetul mijlociu si peste aratatorul si inelarul, vecine cu cel dintai, preotul ia cu degetele de la mana stanga cealalta jumatate din particica HS si o pune in palma dreapta rostind: "Cinstitul si Preasfantul Trup al Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos se da mie, preotului (N), spre iertarea pacatelor mele si spre viata de veci", formula prefatata in Liturghierele de limba greaca de aceeasi introducere ca si cererea diaconului: "Iata, ma apropii de Hristos, imparatul cel nemuritor si Dumnezeul nostru". Isi sterge apoi cu buretele, deasupra Sfantului Disc, degetele cu care a luat particica si asezand palma stanga sub cea dreapta se inclina in fata Sfintei Mese, spunand in taina rugaciunile impartasirii, acelasi lucru facandu-l totodata si diaconul.

Diaconul, care s-a impartasit cel din urma, pune particelele de pe Sfantul Disc in Potir, il acopera si invita apoi pe credinciosi zicand: "Cu frica lui Dumnezeu, apropiati-va". Dupa raspunsul acestora si dupa binecuvantarea lor de catre preot, Sfintele Taine sunt duse de diacon la locul de unde vor fi impartasiti credinciosii.

20 Iunie 2012

Vizualizari: 6736

Voteaza:

Impartasania in cadrul Sfintei Liturghii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE