Cand se ingenuncheaza in biserica?

Mareste imaginea.

Nu de putine ori ne-a fost dat sa vedem ca in cadrul slujbelor din biserica sunt momente cand persoanele ingenuncheaza si altele in care stau in pozitie verticala, in picioare. Alteori, in anumite perioade din cursul unui an bisericesc, observam ca nu se mai ingenuncheaza nici in momentele pe care le cunosteam a fi insotite de acest gest.

Pentru a intelege cand trebuie sa ingenunchem, se cuvine sa facem cateva precizari. Ingenuncherea este o pozitie de rugaciune. Credinciosul prin plecarea trupului infatiseaza starea cazuta a omului care a pierdut din cauza pacatului functia de mijlocitor intre cer si pamant (simbolizata de starea dreapta, in picioare). Ingenuncherea este semn al pocaintei si al supunerii depline. Omul ingenuncheat isi asuma starea nefireasca in care a ajuns din cauza pacatului, isi plange aceasta stare, ca sa redobandeasca starea de dinainte de pacat. In vechime, ingenuncherea in pridvorul bisericii era una din cele patru trepte de canonisire pentru pacatele grave.

Starea dreapta, verticala este si chipul bucuriei. In textul de la Faptele Apostolilor VII, 56 se spune ca Sfantul Arhidiacon Stefan inainte de a fi omorat cu pietre a zis: "Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu". (Fapte, VII, 56) Facem mentiunea ca "a sedea” nu este acelasi lucru cu "a sta”. "A sedea” inseamna a te afla asezat pe ceva, in vreme ce "a sta”, se traduce prin a se tine in picioare, vertical. Din nefericire, sunt persoane care folosesc gresit cele doua verbe, si ajung sa spuna pleonastic sezi jos sau stai in picioare.

Textul de la Fapte, 55-56, ne descopera cum il primeste Hristos pe Stefan: stand de-a dreapta Tatalui, semn al bucuriei. Dar aceasta pozitie a lui Hristos exprima si faptul ca firea omeneasca pe care El a asumat-o a fost restaurata, este o pozitie a chipului veacului ce va sa vina.

Aceasta pozitie este adoptata si de noi in perioada dintre praznuirea Sfintelor Pasti si Cincizecime ca perioada pascala. Este perioada cand, datorita bucuriei ca Hristos a inviat, nu se mai ingenuncheaza.

Avand in vedere ca Duminica este ziua Invierii, noi nu trebuie sa ingenunchem in aceasta zi.

Canonul al 5-lea de la Sinodul local de la Neocezareea (319) exclude ingenuncherea in momentele legate de Invierea Domnului, iar Canonul 90 al Sinodului Trulan precizeaza: "Am primit in mod canonic, de la de Dumnezeu purtatorii Parintii nostri, sa nu plecam genunchii in dumineci, cinstind Invierea lui Hristos..."

Sfantul Vasile cel Mare ne spune: "Este necesar ca Biserica sa predea tuturor celor care se gasesc in sanul ei sa-si faca rugaciunile stand in picioare, pentru ca prin amintirea neincetata a vietii vesnice sa nu nesocotim mijloacele prin care putem atinge acest tel” (Canonul 91).

Desi avem aceste canoane, Duminica, dupa invocarea Sfantului Duh, preotul si diaconul ingenuncheaza in timpul Liturghiei. Potrivit randuielilor din Liturghier, exista o singura data cand preotul si diaconul ingenuncheaza in timpul Liturghiei. Liturghierul precizeaza ca dupa invocarea Duhului Sfant si inceperea rugaciunii de mijlocire si inainte de pomenirea Maicii Domnului: "Preotul si diaconul cad in genunchi, cautand spre dumnezeiescul Trup si Sange al Domnului“ (Liturghia Sfantului Ioan Hrisostom) si: "Pana la terminarea imnului Pe Tine Te Laudam... preotul si diaconul se aseaza in genunchi in fata Sfintei Mese“ (Liturghia Sfantului Vasile cel Mare) (Liturghier, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2000, p. 165 si 234).

Arhimandritul Grigorios D. Papathomas, profesor de Drept Canonic la Institutul de Teologie Saint Serge din Paris, a afirmat ca:

Perioadele de "ne-ingenunchere canonica" in biserica sunt:

- Toate duminicile (52) anului liturgic (de la vecernia de sambata dupa-amiaza la vecernia de duminica dupa-amiaza);
- De la Paste la Cincizecime (de la Dumnezeiasca Liturghie pascala pana la Vecernia din Duminica Cincizecimii);
- In cele 12 zile de la Craciun la Boboteaza;
- In timpul unei hirotonii de diacon, preot sau episcop (in afara de candidatul la hirotonie, si aceasta numai incepand cu secolul al XVII-lea);
- In timpul tuturor Sfintelor Liturghii zilnice, fie ca se savarseste Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Vasile cel Mare, a Sfantului Ioan Gura de Aur, sau a Sfintilor Iacob si Marcu.

Iar perioadele de "ingenunchere canonica" in biserica sunt:

- Ingenuncherea este poruncita de Biserica atunci cand episcopul, preotul sau diaconul ne invita sa ingenunchem: "Plecand genunchii nostri, Domnului sa ne rugam!”.
- In timpul Dumnezeiestii Liturghii a Darurilor mai-inainte-sfintite;
- In timpul slujbelor din Postul Mare (in afara de sambata si duminica);
- In timpul slujbei Paraclisului Nascatoarei de Dumnezeu din luna august (in afara de sambata si duminica);
- In timpul tainei sfintei spovedanii (in afara de sambata si duminica);
- Incepand cu Vecernia Cincizecimii (duminica dupa-amiaza);
- Acasa, se ingenuncheaza in acelasi fel ca si in biserica (in afara de sambata si duminica).

Asadar, tinuta noastra in biserica exprima cat de bine cunoastem viata din ea.

Adrian Cocosila

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine:

Ai intrebari, opinii despre acest articol? Adreseaza-te forumului!

Comentarii (15)

• Elena Apostol Postat la 2010-07-11 22:42

  Nu vad de ce trebuie sa ne sperie sau sa ne desparta in grupari pro si contra niste Sf. Canoane. Domnul Adrian Cocosila ne-a citat din Sf. Canoane. Nu ne-a obligat sa fim mai putin credinciosi, nu ne-a obligat sa-i dam dreptate. Sf. Canoane exista si trebuie respectate. Am spicuit, mai jos cate ceva despre subiectul discutat. I. Catehismul ortodox, www.patriahia.ro 163. Fac bine cei ce ingenuncheaza la iesirea cu Sfintele Daruri? Da. Lucrul acesta e indreptatit mai ales la Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite, cand preotul iese cu Darurile sfintite de mai inainte; trebuie sa ingenunchem atunci ca inaintea Domnului499 (Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Rugaciuni cap. CCCLV; Raspuns la intrebarea 55 si Talcuire despre sfantul locas, p. 237, 268, 328), caci Sfintelor Daruri li se cuvine aceeasi cinstire ca Domnului insusi500 (Marturisirea ortodoxa, parteal, Raspuns la intrebarea 56 si 107, trad. cit., p.65,97). 121. Ce inseamna cuvintele "intelepciune drepti"! Prin aceste cuvinte preotul sau diaconul arata poporului Sf. Evanghelie, inaltand-o in vazul tuturor, inainte de a intra in Sf. Altar. Prin ele preotul vrea sa spuna credinciosilor: "Aceasta Sfanta Evanghelie, care se va citi indata, este singura si adevarata intelepciune: intelepciunea dumnezeiasca (I Cor. 1, 24-30 si Col. 2, 2, 3); se cuvine, deci, s-o ascultati stand drepti in picioare, in semn de respect, iar nu stand jos, ca pana acum". La noi insa credinciosii isi arata respectul fata de Sf. Evanghelie ingenunchind in timpul citirii ei, ca si cum ar asculta pe Domnul insusi. Cei care stau in picioare nu fac un pacat. Sf. Nicolae Cabasila „Tilcuirea Dumnezeiestii Liturghii” „Mai este, in sfarsit, si exclamatia <Drepti!>, care cuprinde tot un indemn. Ce ne indeamna? - Ne cere ca noi, care ne apropiem de Dumnezeu si de Sfintele Taine, sa fim in stare de veghe si nu cu lenevire, ci cu infiorare si cu toata cucernicia sa petrecem aceasta convorbire (cu Dumnezeu), fie ca privim, fie ca graim, fie ca ascultam ceva din cele sfinte; iar cea dintai dovada a ravnei si a evlaviei noastre este statura dreapta a trupului, adica sa facem aceasta nu stand jos, ci in picioare. Aceasta e tinuta celor ce se roaga, asa se cuvine sa stea niste robi care si-au atintit luarea-aminte la semnul stapanilor, pentru ca sa alerge cu grabire spre a-i sluji, indata ce li s-ar porunci. Iar noi nu suntem decat tot niste robi facuti pentru orice slujire si care ne rugam lui Dumnezeu pentru lucrurile cele mai de pret. Iata deci care este intelesul sfintelor indemnuri. Sf. Nicolae Cabasila „Tilcuirea Dumnezeiestii Liturghii” II. CELE 14 REGULI PENTRU MERGEREA LA BISERICA Parintele Ilie Cleopa ”9. A noua conditie canonica. Crestinii trebuie sa stea in genunchi cand se sfintesc preacuratele daruri, cand se canta : " Pe Tine Te laudam, pe Tine bine Te cuvantam... !" Altii stau in genunchi si la Evanghelie. Nu-i o greseala. La Axionul Maicii Domnului si la Tatal nostru, atunci se sta. Si dupa ce se canta Tatal nostru se face sarutarea pacii. Asa se facea inainte. Acum in unele biserici s-a uitat.” III. Fragmente din articolul „Despre ingenunchiere in Biserica Ortodoxa” - Arhim. Prof. Dr. Grigorios D. Papathomas (Despre duminica) ..”Astfel ziua aceasta nu mai este "ziua lui Yehova", asa cum era sambata Vechiului Testament; inca de la inceput, ea a fost sarbatorita ca zi a invierii Domnului. De aceea, canonul o numeste "zi a bucuriei". Refuzul ingenuncherii se face deci din iubire pentru Cel inviat.” „Dat fiind totusi ca raul obicei al ingenuncherii persista, un alt parinte al Bisericii, Sfantul Vasile cel Mare al Cezareei (370-379) a revenit asupra acestei probleme, aducand argumente teologice impotriva ingenuncherii: "Si ne facem rugaciunile in picioare in ziua cea dintai a saptamanii, nu numai pentru ca, inviati in Hristos, aspiram la cele ceresti, ci ramanand in picioare in ziua invierii amintim duhului nostru harul ce ni s-a dat, dar si ca aceasta zi, cea dintai a saptamanii, este chipul veacului ce va sa vina". „Este foarte semnificativ faptul ca biserica interzicea Euharistia in cursul zilelor de post. Aceasta interdictie, ca urmare, a fost limitata la perioada Postului Mare, dar notiunea si perspectiva ultima raman aceleasi: impartasania - atat duminicala cat si zilnica - ramane un eveniment eshatologic si nu poate fi decat festiva, stralucitoare, plina de bucurie. De aici, caracterul sau incompatibil cu orice atitudine de pocainta, ceea ce sunt atat postul cat si ingenuncherea. Asadar, nu ne rugam in genunchi, ci in picioare. Acesta este motivul pentru care nu ingenunchem nicidecum in cursul Dumnezeiestii Liturghii.” „De asemenea, trebuie remarcat ca nu exista nici o icoana sau fresca ortodoxa in care sa se poata vedea preoti slujind in genunchi.” „In sfarsit, Sfantul Vasile ne spune de altfel cu fermitate: "Este necesar ca Biserica sa predea tuturor celor care se gasesc in sanul ei sa-si faca rugaciunile stand in picioare, pentru ca prin amintirea neincetata a vietii vesnice, sa nu nesocotim mijloacele prin care putem atinge acest tel" (Canonul 91). Noi, crestinii de astazi, prin pozitia noastra in biserica dovedim necunoasterea Sfintei Traditii.” Arhim. Prof. Dr. Grigorios D. Papathomas (20 martie 2007 www.crestinortodox.ro) „Daca fratele tau face in timpul slujbei ceva gresit sau care arata o oarecare nepasare, nu te intarata impotriva lui nici launtric, nici la aratare, ci fa pogoramant cu marinimie fata de gresalele lui, aminte aducandu-ti ca si tu faci in viata multe, multe gresale, ca si tu esti om cu toate neputintele omenesti, ca Dumnezeu este indelung-Rabdator si Multmilostiv si nenumarat de mult iarta tie si noua tuturor nedreptatile noastre. Adu-ti aminte de cuvintele din rugaciunea Domneasca: si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri. Cuvintele acestea trebuie sa ne aminteasca intotdeauna ca noi insine suntem in toata vremea datornici mari, mari pacatosi inaintea lui Dumnezeu, si aducandu-ne aminte de acest lucru sa ne faca sa ne smerim in adancul inimii noastre si sa nu fim foarte aspri cu gresalele fratilor neputinciosi asemenea noua, caci fratii madularele noastre sunt, ca noi insine. Omul este iute la manie din pricina necunoasterii de sine, a trufie si a faptului ca nu ne dam seama cat se vatama prin aceasta firea noastra si ca putin L-am cunoscut pe blandul smeritul Iisus.” Sfantul Ioan de Kronstadt (Sursa: www.crestinortodox.ro ) Parintele Serafim Rose „Perspectiva ortodoxa asupra lumii” „Ortodoxia este viata. Daca nu traim ortodoxia, pur si simplu nu suntem ortodocsi, indiferent de ce convingeri formale am avea.” „Inainte de toate, hrana duhovniceasca crestina, prin insasi natura ei, este ceva viu si hranitor; daca atitudinea noastra fata de ea este doar academica si scolareasca, nu vom reusi sa obtinem folosul care ar trebui. Astfel, daca citim carti ortodoxe sau suntem interesati de ortodoxie numai pentru a fi informati – sau ca sa ne aratam cunostiintele celorlalti, inseamna ca nu i-am inteles scopul; daca invatam poruncile lui Dumnezeu si legea Bisericii Sale doar pentru a fi „corecti” si pentru a judeca „incorectitudinea” celorlalti, inseamna ca nu i-am inteles scopul.”

• berdila vasile Postat la 2010-07-09 00:06

  asa este si la noi in biserica in dublin,parintele ne spune sa ingenunchem cind simtim nevoia.oare nu mai bine scolile noastre teologice sa invete preotii cum sa procedeze si sa nu creeze deruta intre credinciosi?

• costin predaPostat la 2010-07-08 14:07

  smerenie si nu trufie, rugaciune si nu chestionar canonic bun simt si curatenie sufleteasca si iar rugaciune daca te simti, tot in genunchi te vei afla

• costin predaPostat la 2010-07-08 12:50

  Rog iertare ca imi exprim si eu parerea.. In zilele binecuvantate de dupa Invierea Domnului stau in picioare...si mai stau dupa ce m-am impartasit cu Trupul Domnului, dar la Sf Liturghie de Duminica intotdeauna stau in genunchi si mi-e bine asa. Adica in sensul ca pot participa cu mintea, cu sufletul si cu bietul corp chinuit de lombosciatica la slujba. Si mai stau si cu ochii inchisi. Daca ar fi ca cineva sa-mi spuna ca nu este canonic nici asta, i-as raspunde si o fac tuturor celor care pun forma inaintea continutului ca asa ma rup eu de miscarile si susotirile disturbante ale celor din jur. Sunt multi care se supun formalului, sunt mai multi oameni in biserica acum, decat in anii trecuti, dar nu am motive de bucurie...catolicii ca numar sunt si mai multi... si ce! credinta nu-i mai inalta acum. Daca ies din atentie imi aud urechilor si comentarii sportive! Fata de statul jos, am si eu rezerve si personal ma sfiesc sa ma asez.Slujba nu-i spectacol de urmarit, ci de trait activ. Fata de barbile preotilor, isi punea cineva intrebarea, iarasi zic: ce probleme aveti fratilor? si cine a spus ca Domnul Iisus Hristos era imberb? Mai multa rugaciune de fiecare fratilor...si atitudinea potrivita este intotdeauna smerenia. Care pe mine ma pune in genunchi in biserica si ma indeamna la sfarsit sa va cer iertare tuturor ca mi-am exprimat umila parere

• Dorin BenedekPostat la 2010-07-08 08:50

  O întrebare nelegată de articol... Cum vi se par bărbile unor preoţi, seamănă a fi propovăduitori ai lui Cristos, ai credinţei, ai Maicii Domnului sau par a veni de pe tărâmul celălalt ? Poate că ar trebui schimbată întreaga optică a feţei preoţeşti... Cristos nu avea barbă... De unde o fi pornit această modă ? Mai ales că unii preoţi şi-o răsfiră pe tot pieptul... Aş vrea o explicaţie la aceste supoziţii...

• florin moisiiPostat la 2010-07-07 23:41

  Căutaţi în cartea "Pravila bisericească", îngenuncherea liturgică. E mai bine decât să aveţi nelămuriri!

• costel popescu Postat la 2010-07-07 17:53

  Nu sunt de parere ca ceea ce au fixat Parintii e valabil numai pentru o vreme. E adevarat ca este destul de dificil sa-i spui unui om ca nu are voie sa stea in genunchi atunci cand el face asta din smerenie, dar trebuie sa-i informam pe oameni despre cele ce se petrec in biserica. Daca invocam motivul ca dispozitiile canonice au fost doar pentru cei din vechime, nu ar fi exclus sa ajungem sa spunem ca preotul poate sfinti Sfintele Daruri si in naos, nu in altar, si atunci vom avea parte de ratacire. Sunt de parere ca trebuie sa pazim ceea ce ni s-a predat de la Parinti.

• Radu PricopePostat la 2010-07-07 17:49

  Un super articol.Interesante lucruri discutate in acest articol.Merita luat aminte.

• Tudor StefanPostat la 2010-07-07 17:06

  Îngenuncherea este un semn de smerenie. În momentul în care îngenunchem orgoliul scade brusc. Sigur, avem şi o altă formă de închinare, reculegere, plângere a păcatelor respectiv metania. Acea poziţie "cu faţa la pământ" ca cea a vameşului în profunda sa pocăinţă. Până la urmă acest "acum se îngenunchează" este într-un fel convenţional dacă nu porneşte din tot sufletul nostru. Şi aici mai am "un motiv de poticnire" şi anume disponibilitatea noastră de a îngenunchea efectiv în faţa Mântuitorului. Probabil acest gest de profundă smerenie şi iubire (când prin filme bărbaţii cer mâna femeilor o fac în genunchi, semn de profundă iubire presupun) e legat de recunoaşterea prezenţei Mântuitorului. Am întâlnit în scrieri apocrife reproşul Mântuitorului la adresa oamenilor care spre deosebire de animale nu recunosc, nu "simt" prezenţa Sa. Sigur că de aici şi până la a sta tot timpul în biserică în genunchi marcând conştientizarea prezenţei permanente a Mântuitorului în biserică nu este decât un pas. Am întâlnit femei care în timpul Sfintei Liturghii stau retrase în apropierea intrării în biserică şi "cu faţa la pământ". Sigur că privindu-le greşim dacă le desconsiderăm. Au ele motivele lor. Bucuria cea mare este atunci când aceste exprimări prin poziţia trupului sunt însoţite de gânduri curate, de semnificaţii profunde şi nu de simpla convenienţă dezgolită de sensul profund, pornit din inimă. Se spune că nici după sfânta împărtăşanie nu trebuie să încenunchem deoarece atunci avem trupul şi sângele Mântuitorului în noi, fiind "purtători de Dumnezeu" până la apusul soarelui. Se poate spune că dacă refuzăm să îngenunchem din trufie, e cam departe mântuirea sufletului de noi.

• Eugene TEODORESCUPostat la 2010-07-07 16:48

  Sint totusi putin nelamurit. Slujba de Duminica; se citeste din Sfinta Evanghelie iar noi, cu totii ingenunchem.Parintele nostru nu ne-a zis niciodata ca n-ar fi bine.Ne poate lamuri si pe noi cineva? Doamne-ajuta!

• cosmin diaconuPostat la 2010-07-07 12:51

  La biserica unde merg eu,in timpul Liturghiei se ingenuncheaza astfel:la momentul rostirii Crezului,a rugaciunii domnesti si cand preotul iasa cu sfintele daruri.Inseamna ca,ce se petrece la noi nu este canonic?Se respecta neingenuncherea de la Sf.Pasti pana la Cincizecime,dar nu stiam ca in duminicile obisnuite de peste an nu se ingenuncheaza

• porfyrus porfyrusPostat la 2010-07-07 12:35

  malanca marcel are dreptate. Totusi sint de acord cu tristetea Cristinei care e legitima. in privinta Oanei as spune ca preotii au renuntat, unii, si nu putini din nefericire, la un anumit tip de exigenta duhovniceasca, de aceea nici ei nu mai stiu toate randuielile. si intr un fel nu sint de acuzat avand in vedere vremurile actuale. pe de alta parte realitatea asta nu poate fi o scuza permanenta pt nimeni.

• malanca marcel Postat la 2010-07-07 11:14

  nu te tulbura oana. Articolul acesta esprima o realitate simbolica, dar in biserica nu poti pretinde cuiva, care intra sa se roage, sa nu ingenuncheze. Te va desconsidera. Poate ca acel credincios isi plange pacatul cu smerenie, si nu poate sa o faca altfel decat ingenunchind. Gandeste-te la vames is la fariseu. Fariseul statea in picioare laudandu-se, iar vamesul cu fata la pamant. Deci, articolul exprima un adevar si o realitate care trebuia sa ne conduca, sa ne ghideze. Dar nu e arbitrar. Asa ca, nu sunt preotii de vina.

• CRISTINA MARIAPostat la 2010-07-07 10:33

  La Biserica unde merg eu sunt asezate scaune...este corect ca oamenii sa stea ca la televizor in timpul Sfintei Liturghii indiferent de varsta?Totusi jertfa noastra unde este....e trist..parca nu mai acceptam nici cel mai mic sacrificiu pentru Hristos..spunem mereu..ca nu putem..oare Hristos cum poate sa ne ierte mereu pacatele?

• oana trifPostat la 2010-07-07 08:43

  nu stiu ce sa zic, eu ma duc pe rand la multe biserici din orasul meu, dar la niciuna preotii n-au zis asa ceva, oare nu stiu nici ei? chiar am sa imprim articolul si am sa-l duc preotului de la biserica unde ma duc cel mai des sa vad dansul ce zice

Adauga comentariu