Cand se ingenuncheaza in biserica?

Cand se ingenuncheaza in biserica? Mareste imaginea.

Nu de putine ori ne-a fost dat sa vedem ca in cadrul slujbelor din biserica sunt momente cand persoanele ingenuncheaza si altele in care stau in pozitie verticala, in picioare. Alteori, in anumite perioade din cursul unui an bisericesc, observam ca nu se mai ingenuncheaza nici in momentele pe care le cunosteam a fi insotite de acest gest.

Pentru a intelege cand trebuie sa ingenunchem, se cuvine sa facem cateva precizari. Ingenuncherea este o pozitie de rugaciune. Credinciosul prin plecarea trupului infatiseaza starea cazuta a omului care a pierdut din cauza pacatului functia de mijlocitor intre cer si pamant (simbolizata de starea dreapta, in picioare). Ingenuncherea este semn al pocaintei si al supunerii depline. Omul ingenuncheat isi asuma starea nefireasca in care a ajuns din cauza pacatului, isi plange aceasta stare, ca sa redobandeasca starea de dinainte de pacat. In vechime, ingenuncherea in pridvorul bisericii era una din cele patru trepte de canonisire pentru pacatele grave.

Starea dreapta, verticala este si chipul bucuriei. In textul de la Faptele Apostolilor VII, 56 se spune ca Sfantul Arhidiacon Stefan inainte de a fi omorat cu pietre a zis: "Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu". (Fapte, VII, 56) Facem mentiunea ca "a sedea” nu este acelasi lucru cu "a sta”. "A sedea” inseamna a te afla asezat pe ceva, in vreme ce "a sta”, se traduce prin a se tine in picioare, vertical. Din nefericire, sunt persoane care folosesc gresit cele doua verbe, si ajung sa spuna pleonastic sezi jos sau stai in picioare.

Textul de la Fapte, 55-56, ne descopera cum il primeste Hristos pe Stefan: stand de-a dreapta Tatalui, semn al bucuriei. Dar aceasta pozitie a lui Hristos exprima si faptul ca firea omeneasca pe care El a asumat-o a fost restaurata, este o pozitie a chipului veacului ce va sa vina.

Aceasta pozitie este adoptata si de noi in perioada dintre praznuirea Sfintelor Pasti si Cincizecime ca perioada pascala. Este perioada cand, datorita bucuriei ca Hristos a inviat, nu se mai ingenuncheaza.

Avand in vedere ca Duminica este ziua Invierii, noi nu trebuie sa ingenunchem in aceasta zi.

Canonul al 5-lea de la Sinodul local de la Neocezareea (319) exclude ingenuncherea in momentele legate de Invierea Domnului, iar Canonul 90 al Sinodului Trulan precizeaza: "Am primit in mod canonic, de la de Dumnezeu purtatorii Parintii nostri, sa nu plecam genunchii in dumineci, cinstind Invierea lui Hristos..."

Sfantul Vasile cel Mare ne spune: "Este necesar ca Biserica sa predea tuturor celor care se gasesc in sanul ei sa-si faca rugaciunile stand in picioare, pentru ca prin amintirea neincetata a vietii vesnice sa nu nesocotim mijloacele prin care putem atinge acest tel” (Canonul 91).

Desi avem aceste canoane, Duminica, dupa invocarea Sfantului Duh, preotul si diaconul ingenuncheaza in timpul Liturghiei. Potrivit randuielilor din Liturghier, exista o singura data cand preotul si diaconul ingenuncheaza in timpul Liturghiei. Liturghierul precizeaza ca dupa invocarea Duhului Sfant si inceperea rugaciunii de mijlocire si inainte de pomenirea Maicii Domnului: "Preotul si diaconul cad in genunchi, cautand spre dumnezeiescul Trup si Sange al Domnului“ (Liturghia Sfantului Ioan Hrisostom) si: "Pana la terminarea imnului Pe Tine Te Laudam... preotul si diaconul se aseaza in genunchi in fata Sfintei Mese“ (Liturghia Sfantului Vasile cel Mare) (Liturghier, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2000, p. 165 si 234).

Arhimandritul Grigorios D. Papathomas, profesor de Drept Canonic la Institutul de Teologie Saint Serge din Paris, a afirmat ca:

Perioadele de "ne-ingenunchere canonica" in biserica sunt:

- Toate duminicile (52) anului liturgic (de la vecernia de sambata dupa-amiaza la vecernia de duminica dupa-amiaza);
- De la Paste la Cincizecime (de la Dumnezeiasca Liturghie pascala pana la Vecernia din Duminica Cincizecimii);
- In cele 12 zile de la Craciun la Boboteaza;
- In timpul unei hirotonii de diacon, preot sau episcop (in afara de candidatul la hirotonie, si aceasta numai incepand cu secolul al XVII-lea);
- In timpul tuturor Sfintelor Liturghii zilnice, fie ca se savarseste Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Vasile cel Mare, a Sfantului Ioan Gura de Aur, sau a Sfintilor Iacob si Marcu.

Iar perioadele de "ingenunchere canonica" in biserica sunt:

- Ingenuncherea este poruncita de Biserica atunci cand episcopul, preotul sau diaconul ne invita sa ingenunchem: "Plecand genunchii nostri, Domnului sa ne rugam!”.
- In timpul Dumnezeiestii Liturghii a Darurilor mai-inainte-sfintite;
- In timpul slujbelor din Postul Mare (in afara de sambata si duminica);
- In timpul slujbei Paraclisului Nascatoarei de Dumnezeu din luna august (in afara de sambata si duminica);
- In timpul tainei sfintei spovedanii (in afara de sambata si duminica);
- Incepand cu Vecernia Cincizecimii (duminica dupa-amiaza);
- Acasa, se ingenuncheaza in acelasi fel ca si in biserica (in afara de sambata si duminica).

Asadar, tinuta noastra in biserica exprima cat de bine cunoastem viata din ea.

Adrian Cocosila

05 Aprilie 2013

Vizualizari: 45862

Voteaza:

Cand se ingenuncheaza in biserica? 4.75 / 5 din 4 voturi. 17 review utilizatori.

Comentarii (17)

  • CORINA GEORGIUPostat la 2013-04-05 12:40

    Stimabile Dorin Benedek, banuiesc ca d-ta esti catolic, altfel nu-nteleg remarca d-tale! Dar...in toate icoanele si reprezentarile statuilor catolice ale Mantuitorului sau Sf. Petru, chiar daca sunt mai mult dezbracati,(ceea ce nu e ok) acestia au barba! Nu stiu de unde ai ideile astea....probabil de la neoprotestanti? Daca da....am putea astepta sa ne spui ca acestia, purtau chiar costume, cravata sau....ceva! Doamne fereste!

  • Angelica NituPostat la 2011-06-19 08:28

    Parerea mea este ca punem prea mult accent pe formalitate si nu pe fond. Intr-adevar exista anumite momente din sarbatorile din cursul anului Bisericesc in care ingenunchem, si anumite momente in care nu ar trebui sa facem aceasta. Dar problema este ca nu avem o cultura teologica... Cel mai important sentiment pe care ar trebui sa-l aiba un adevarat crestin este, dupa parerea mea, smerenia. Nu ar trebui sa mergem la Sfanta Biserica avand teama in suflet ca am gresit ceva, ca ni se face observatie, ca asta nu mai este credinta, ci fariseism... Sunt persoane care vin la Biserica doar pentru a fi atente la ceilalti... Ori asa ceva nu este normal. Ingenuncherea in Bisrica exprima starea de pacat pe care o avem fiecare dintre noi. Ne trebuie mult timp sa intelegem care este sensul adevarat al ingenuncherii, care sunt implicatiile acestui gest pe atat de simplu, pe atat de maret si de inaltator, daca-l facem din inima.

  • VALERICA CRISTEA Postat la 2011-02-07 05:50

    Fratilor Domnul Nostru si-a dat viata pentru mantuirea noastra si noi mai comentam daca stam in genunchi??? De ce sa nu stam?? Sa ingenunchem, daca vrem sa ne mantuim, ca doar o facem pt noi!..Si sa ne fie doar asta pacatul ca am stat prea mult ingenunchi! Aveti grija de sufletele voastre ca sfarsitul e aproape, oricand poate fi! Asa sa ne ajute Dumnezeu!

  • berdila vasile Postat la 2010-07-08 17:06

    asa este si la noi in biserica in dublin,parintele ne spune sa ingenunchem cind simtim nevoia.oare nu mai bine scolile noastre teologice sa invete preotii cum sa procedeze si sa nu creeze deruta intre credinciosi?

  • costin predaPostat la 2010-07-08 07:07

    smerenie si nu trufie, rugaciune si nu chestionar canonic bun simt si curatenie sufleteasca si iar rugaciune daca te simti, tot in genunchi te vei afla

  • costin predaPostat la 2010-07-08 05:50

    Rog iertare ca imi exprim si eu parerea.. In zilele binecuvantate de dupa Invierea Domnului stau in picioare...si mai stau dupa ce m-am impartasit cu Trupul Domnului, dar la Sf Liturghie de Duminica intotdeauna stau in genunchi si mi-e bine asa. Adica in sensul ca pot participa cu mintea, cu sufletul si cu bietul corp chinuit de lombosciatica la slujba. Si mai stau si cu ochii inchisi. Daca ar fi ca cineva sa-mi spuna ca nu este canonic nici asta, i-as raspunde si o fac tuturor celor care pun forma inaintea continutului ca asa ma rup eu de miscarile si susotirile disturbante ale celor din jur. Sunt multi care se supun formalului, sunt mai multi oameni in biserica acum, decat in anii trecuti, dar nu am motive de bucurie...catolicii ca numar sunt si mai multi... si ce! credinta nu-i mai inalta acum. Daca ies din atentie imi aud urechilor si comentarii sportive! Fata de statul jos, am si eu rezerve si personal ma sfiesc sa ma asez.Slujba nu-i spectacol de urmarit, ci de trait activ. Fata de barbile preotilor, isi punea cineva intrebarea, iarasi zic: ce probleme aveti fratilor? si cine a spus ca Domnul Iisus Hristos era imberb? Mai multa rugaciune de fiecare fratilor...si atitudinea potrivita este intotdeauna smerenia. Care pe mine ma pune in genunchi in biserica si ma indeamna la sfarsit sa va cer iertare tuturor ca mi-am exprimat umila parere

  • Dorin BenedekPostat la 2010-07-08 01:50

    O întrebare nelegată de articol... Cum vi se par bărbile unor preoţi, seamănă a fi propovăduitori ai lui Cristos, ai credinţei, ai Maicii Domnului sau par a veni de pe tărâmul celălalt ? Poate că ar trebui schimbată întreaga optică a feţei preoţeşti... Cristos nu avea barbă... De unde o fi pornit această modă ? Mai ales că unii preoţi şi-o răsfiră pe tot pieptul... Aş vrea o explicaţie la aceste supoziţii...

  • florin moisiiPostat la 2010-07-07 16:41

    Căutaţi în cartea "Pravila bisericească", îngenuncherea liturgică. E mai bine decât să aveţi nelămuriri!

  • costel popescu Postat la 2010-07-07 10:53

    Nu sunt de parere ca ceea ce au fixat Parintii e valabil numai pentru o vreme. E adevarat ca este destul de dificil sa-i spui unui om ca nu are voie sa stea in genunchi atunci cand el face asta din smerenie, dar trebuie sa-i informam pe oameni despre cele ce se petrec in biserica. Daca invocam motivul ca dispozitiile canonice au fost doar pentru cei din vechime, nu ar fi exclus sa ajungem sa spunem ca preotul poate sfinti Sfintele Daruri si in naos, nu in altar, si atunci vom avea parte de ratacire. Sunt de parere ca trebuie sa pazim ceea ce ni s-a predat de la Parinti.

  • Radu PricopePostat la 2010-07-07 10:49

    Un super articol.Interesante lucruri discutate in acest articol.Merita luat aminte.

  • Tudor StefanPostat la 2010-07-07 10:06

    Îngenuncherea este un semn de smerenie. În momentul în care îngenunchem orgoliul scade brusc. Sigur, avem şi o altă formă de închinare, reculegere, plângere a păcatelor respectiv metania. Acea poziţie "cu faţa la pământ" ca cea a vameşului în profunda sa pocăinţă. Până la urmă acest "acum se îngenunchează" este într-un fel convenţional dacă nu porneşte din tot sufletul nostru. Şi aici mai am "un motiv de poticnire" şi anume disponibilitatea noastră de a îngenunchea efectiv în faţa Mântuitorului. Probabil acest gest de profundă smerenie şi iubire (când prin filme bărbaţii cer mâna femeilor o fac în genunchi, semn de profundă iubire presupun) e legat de recunoaşterea prezenţei Mântuitorului. Am întâlnit în scrieri apocrife reproşul Mântuitorului la adresa oamenilor care spre deosebire de animale nu recunosc, nu "simt" prezenţa Sa. Sigur că de aici şi până la a sta tot timpul în biserică în genunchi marcând conştientizarea prezenţei permanente a Mântuitorului în biserică nu este decât un pas. Am întâlnit femei care în timpul Sfintei Liturghii stau retrase în apropierea intrării în biserică şi "cu faţa la pământ". Sigur că privindu-le greşim dacă le desconsiderăm. Au ele motivele lor. Bucuria cea mare este atunci când aceste exprimări prin poziţia trupului sunt însoţite de gânduri curate, de semnificaţii profunde şi nu de simpla convenienţă dezgolită de sensul profund, pornit din inimă. Se spune că nici după sfânta împărtăşanie nu trebuie să încenunchem deoarece atunci avem trupul şi sângele Mântuitorului în noi, fiind "purtători de Dumnezeu" până la apusul soarelui. Se poate spune că dacă refuzăm să îngenunchem din trufie, e cam departe mântuirea sufletului de noi.

  • Eugene TEODORESCUPostat la 2010-07-07 09:48

    Sint totusi putin nelamurit. Slujba de Duminica; se citeste din Sfinta Evanghelie iar noi, cu totii ingenunchem.Parintele nostru nu ne-a zis niciodata ca n-ar fi bine.Ne poate lamuri si pe noi cineva? Doamne-ajuta!

  • Cosmin-Alexe DiaconuPostat la 2010-07-07 05:51

    La biserica unde merg eu,in timpul Liturghiei se ingenuncheaza astfel:la momentul rostirii Crezului,a rugaciunii domnesti si cand preotul iasa cu sfintele daruri.Inseamna ca,ce se petrece la noi nu este canonic?Se respecta neingenuncherea de la Sf.Pasti pana la Cincizecime,dar nu stiam ca in duminicile obisnuite de peste an nu se ingenuncheaza

  • porfyrus porfyrusPostat la 2010-07-07 05:35

    malanca marcel are dreptate. Totusi sint de acord cu tristetea Cristinei care e legitima. in privinta Oanei as spune ca preotii au renuntat, unii, si nu putini din nefericire, la un anumit tip de exigenta duhovniceasca, de aceea nici ei nu mai stiu toate randuielile. si intr un fel nu sint de acuzat avand in vedere vremurile actuale. pe de alta parte realitatea asta nu poate fi o scuza permanenta pt nimeni.

  • malanca marcel Postat la 2010-07-07 04:14

    nu te tulbura oana. Articolul acesta esprima o realitate simbolica, dar in biserica nu poti pretinde cuiva, care intra sa se roage, sa nu ingenuncheze. Te va desconsidera. Poate ca acel credincios isi plange pacatul cu smerenie, si nu poate sa o faca altfel decat ingenunchind. Gandeste-te la vames is la fariseu. Fariseul statea in picioare laudandu-se, iar vamesul cu fata la pamant. Deci, articolul exprima un adevar si o realitate care trebuia sa ne conduca, sa ne ghideze. Dar nu e arbitrar. Asa ca, nu sunt preotii de vina.

  • CRISTINA MARIAPostat la 2010-07-07 03:33

    La Biserica unde merg eu sunt asezate scaune...este corect ca oamenii sa stea ca la televizor in timpul Sfintei Liturghii indiferent de varsta?Totusi jertfa noastra unde este....e trist..parca nu mai acceptam nici cel mai mic sacrificiu pentru Hristos..spunem mereu..ca nu putem..oare Hristos cum poate sa ne ierte mereu pacatele?

  • oana trifPostat la 2010-07-07 01:43

    nu stiu ce sa zic, eu ma duc pe rand la multe biserici din orasul meu, dar la niciuna preotii n-au zis asa ceva, oare nu stiu nici ei? chiar am sa imprim articolul si am sa-l duc preotului de la biserica unde ma duc cel mai des sa vad dansul ce zice

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE