"Necuratia femeii"- binecuvantare sau blestem

Motto: Daca femeia moare la nastere, noi o consideram sfanta, ca una ce si-a dat viata pentru a aduce un om nou in lume, dar daca ea ramane in viata, noi indraznim sa o numim „necurata” timp de 40 de zile. Saraca femeie! Oare ce-i mai bine pentru ea?

De multe ori m-am izbit de aceasta intrebare: Daca femeilor le este ingaduit, in „perioada necuratiei lunare” sa intre in Sfanta Biserica si daca pot sa se atinga de icoana, daca poate consuma anafura, aghiasma, sau daca se pot impartasi? De aceea, acumuland anumite materiale de la diferiti teologi si canonisti ai bisericii noastre,dar si de la unii duhovnici ai nostri am hotarat sa formulez un raspuns, care sa vina in sprijinul celor interesati.

I. Din punct de vedere medical, asa-numita „necuratie lunara” (menstruatia), precum si „necuratia femeii lauze” sunt procese fiziologice inevitabile, fara de care o femeie nu ar putea deveni mama. Scurgerea de sange din corpul femeii nu este o necuratie, ci din contra, o curatire a organismului ei, este exact ca si curgerea mucoasei nazale sau varsarea lacrimilor, care de asemenea sunt procese de curatire.

II. Unii slujitori ai bisericii noastre, spun ca cei ce permit femeilor intrarea in biserica in perioada ciclului menstrual incalca si desfiinteaza textul biblic de la Levitic 15, care vorbeste foarte clar despre interdictiile in cazul lor. Impotriva acestei acuzatii, bazate pe un singur text biblic, am sa aduc urmatoarele argumente scripturistice si patristice:

1. Atunci cand o femeie cu scurgere de sange de 12 ani s-a atins de poala hainei lui Hristos, Domnul nu a certat-o, asa cum probebil ar fi facut Evreii potrivit legii Vehiului Testament, ci i-a laudat credinta (Matei 9; 20-22). In alt loc din Evanghelie (Matei 15;17-20) Mantuitorul arata foarte clar ca nu cele exterioare spurca pe om, ci cele ce ies din inima: gandurile rele, uciderile, adulterele, desfranarile, furtul, marturiile mincinoase, hulele etc. – acestea sunt cele care spurca pe om. Deci nici menstruatia nu spurca femeia, nu-i modifica cu nimic starea ei duhovniceasca, caci altfel Hristos n-ar fi laudat femeia respectiva care s-a atins de El si s-a vindecat.

2. In Epistola catre Evrei cap. 7-10 Sf. Ap. Pavel arata caracterul simbolic al multor prescriptii levitice, in special cele legate de Templu si Jertfe. Tot asa, mai multi Parinti si Scriitori Bisericesti au inteles prescriptiile despre „necuratia rituala” ca o alegorie la necuratia pacatelor.

3. Multe din prescriptiile Legii Vechi nu au avut nici o valoare teologica, ci una strict igienica si cultural-civilizationala. Trebuie sa stiti ca Moise porunceste Evreilor sa poarte o lopata cu ei, ca atunci cand isi vor realiza necesitatile fiziologice, sa-si ingroape fecalele (Deuteronom 23;13), pentru ca acestea puteau fi focar de infectie.

4. Sinodul Apostolic a anulat prescriptiile levitice, stabilind ca, crestinii sa se fereasca doar de inchinarea la idoli, de desfranare, sa nu manance animale sugrumate si sa nu bea sange (Fapte 15:20, 29).

III. 1. Daca facem referire la Canoanele Sf. Dionisie si Timotei ai Alexandriei, trecand peste faptul ca nu oricui ii este dat sa inteleaga si sa talcuiasca Canoanele, vreau sa amintesc ca impotriva acestor prescriptii canonice exista si altele care le contrazic pe acestea: - Didascalia (Antiohia, sec. III),- „Constitutiile Apostolice” (Antiohia, sec. IV – care contin nu doar capitolul despre „necuratiile rituale”, ci si cele 85 de „Canoane Apostolice”),- invataturile Sf. Grigore Dialogul, papa al Romei. - Canonul 1 al Sf. Atanasie cel Mare, care compara scurgerile femeilor si barbatilor cu curgerea nasului sau scuipatul si tot Sf. Atanasie precizeaza ca aceste scurgeri firesti nu sunt pacat sau necuratie, iar cei ce afirma aceasta, mai degraba ei sunt “necurati la minte”. Deci, toate aceste izvoare contrazic parerile Sf. Dionisie si Timotei. Iar noi, daca nu ne putem lamuri in aceasta contradictie, atunci, cel putin, sa stim ca problema „necuratiei rituale” nu a avut o abordare unilaterala, ci chiar Sfintii Parinti au avut pareri diferite in aceasta privinta.

2. S-a mai invocat si Canonul 28 al Sf. Ioan Postitorul in legatura cu care vreau de asemenea sa fac unele precizari: In primul rand, aceste Canoane nu apartin Sf. Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului (sec. VI), ci ierodiaconului Ioan Postitorul din Constantinopol (sec. IX). Orice profesor de Drept Canonic va va confirma acest lucru, dar si faptul ca, dupa Sinodul VII Ecumenic, disciplina canonica a Bisericii a fost puternic influentata de anumite curente monahale exagerate si care au dus la o revenire la unele prescriptii levitice care au fost aplicate selectiv.

Despre implicatiile teologice ale asa-numitei „necuratii” exista nenumarate studii, insa eu am incercat sa ma opresc asupra capitolul 27 din cartea a VI-a a Constitutiilor Apostolice – text pe care-l vom reda mai jos:,,Daca pazesc obiceiurile iudaice privitoare la scurgeri de samanta, scurgeri in vis si relatiile trupesti potrivit Legii (Levitic 12; 15; 22), sa ne spuna daca in ceasurile si zilele in care sufera ceva din acestea se feresc sa se roage, sa se impartaseasca din Euharistie sau sa atinga Cartea; si daca spun ca da, este evident ca sunt goi de Duhul Sfant Care ramane pururea in cei credinciosi, caci despre cei cuviosi spune Solomon ca fiecare sa fie gata ca: „Atunci cand doarme, sa-l pazeasca, si cand se scoala, sa vorbeasca cu el” (Proverbe 6:22). Caci daca socotesti, femeie, ca atunci cand esti in cele sapte zile ale scurgerii tale (Levitic 15:12), esti goala de Duhul, si atunci, daca mori pe neasteptate goala de Duhul, vei pleca la Dumnezeu fara indraznirea nadejdii. Intrucat ai insa negresit pe Duhul in chip inseparabil, fiindca El nu este intr-un loc, atunci ai nevoie de rugaciune si de cercetarea Duhului Sfant, intrucat in aceasta stare n-ai facut nici o faradelege. Fiindca nici impreunarile legitime, nici lehuzia, nici curgerea sangelui, nici scurgerile in vis nu pot intina firea omului sau sa o separe de Duhul Sfant, ci numai necredinta, impietatea si fapta contrara legii. Pentru ca Duhul Sfant ramane mereu in cei care L-au dobandit, cat timp vor fi vrednici, iar pe cei de care se separa ii face pustii si predati duhului rau. Dar orice om e plin fie de Duhul Sfant, fie de [duhul] cel necurat si ii este cu neputinta sa scape de fiecare din acestia, daca nu sufera ceva contrar lor; caci Mangaietorul uraste orice minciuna (Fapte 5:3), iar diavolul uraste orice adevar (Ioan 8:44). Dar oricine a fost botezat cu adevarat e separat de duhul diavolesc si e in Duhul Sfant, iar in cel ce face binele ramane Duhul Sfant umplandu-l de intelepciune si pricepere si duhul rau nu se poate apropia de el, pentru ca observa atacurile lui. Deci tu femeie, daca, asa cum spui, in zilele scurgerii tale esti goala de Duhul Sfant, atunci esti plina de cel necurat; caci nerugandu-te, nici citind, il chemi fara voie, fiindca el ii iubeste pe cei nerecunoscatori, lenesi, nepasatori, somnorosi, deoarece si el, intrucat a fost bolnav de nerecunostinta, a fost dezbracat de catre Dumnezeu de demnitatea sa, fiindca a ales sa fie diavol in loc de arhanghel. De aceea, abtine-te, femeie, de la cuvinte zadarnice, adu-ti aminte intotdeauna de Dumnezeu Care te-a creat si roaga-te Lui, fiindca este Domn si al tau si a toate, si mediteaza la Legile Lui, nerespectand nimic din practicile care tine sau de curatirea naturala sau de impreunarea legiuita sau de nastere ori lepadare, sau de intinarea trupului, caci astfel de practici sunt inventiile zadarnice ale unor oameni nebuni si n-au nici un sens. In chip asemanator nici ingroparea unui om, nici oasele unui mort, nici mormantul, nici oricare mancare, nici scurgerea in vis nu pot intina sufletul omului, ci numai necredinta in Dumnezeu, faradelegea si nedreptatea fata de aproapele, adica rapirea, violenta sau altceva contrar dreptatii, adulterul sau desfranarea. [Am citat dupa: Constitutiile Apostolice, cartea VI, cap. 27, in „Canonul Ortodoxiei” (diac. Ioan Ica Jr.), vol. 1, Ed. Deisis 2008, pp. 707-708.]

Asadar putem formula urmatoarele concluzii:

1) In orice perioada a lunii, inclusiv in perioada ciclului lunar, femeia poate intra in biserica si participa la toate slujbele. In biserica primara nu se permitea prezenta la Liturghie din lipsa unor masuri adecvate de igiena, sangele menstrual putea curge chiar in biserica. Pe de alta parte, de cateva decenii bune s-au inventat masuri igienice care practic exclud patarea bisericii de sange. Toata lumea civilizata poarta chiloti (ceea ce nu se intampla nici macar la inceput sec. XX), iar mai nou, s-au inventat si absorbantele pentru femei.

2) Impartasirea este interzisa in aceasta perioada, dar nu si sarutarea icoanelor, citirea Bibliei, aprinderea lumanarilor, candelei si chiar consumarea anafurei si aghesmei. Trebuie insa sa fie clar ca anafura se da anume celor care nu se pot impartasi, iar agheasma se sfinteste si se foloseste anume pentru inlaturarea oricarei necuratii. Din moment ce Molitfelnicul prevede randuieli de stropire cu agheasma a animalelor, cu atat mai mult o femeie (care e dupa chipul lui Dumnezeu) Consider ca participarea la Cununie sau Maslu in aceasta perioada trebuie sa se faca tot cu binecuvantarea duhovnicului

3) Imediat dupa terminarea ciclului menstrual, fara a astepta un anumit numar de zile femeia se va putea impartasi. 4) In perioada de dupa nastere, femeia are un fel de „concediu liturgic”, avand dreptul sa lipseasca de la slujbe pentru a se reface fizic. Potrivit Molitfelnicului, la 40 de zile dupa nastere, femeia vine la biserica pentru a i se citi rugaciunile de reintrare in biserica. Daca femeia este sanatoasa si i s-a oprit orice fel de scurgere, ea se poate adresa preotului pentru ai citi rugaciunea de reintrare in biserica si inainte de 40 de zile. Dar si in aceasta privinta nu trebuie ingaduite exagerarile. In anumite Biserici Ortodoxe Locale, femeilor in perioada menstruatiei li se permite nu doar sa intre in biserica si sa ia anafura si agheasma, ci chiar sa se impartaseasca. In aceasta privinta eu, dar si alti preoti, am mers pe o cale de mijloc. Iar daca vreun preot permite femeilor sa se impartaseasca in timpul ciclului (si cunosc multi), consider ca acestia au suficiente argumente teologice si explicatii fiziologice pentru a proceda astfel. Eu insa, urmand duhovnicilor pe care i-am cunoscut si carora le-am cerut sfatul, am inca anumite rezerve in acest sens si permit impartasirea doar in cazul hemoragiilor patologice, nu si a menstruatiilor obisnuite.

Preot David Marian, parohia Nuntasi , Constanta

 

.

• Necuratia femeii si viata bisericeasca
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
• Necuratia este un pacat?
  Publicat in : Religie