Parintele Clement Paunescu a imbratisat viata monahala in Manastirea Slanic, fiind duhovnicul maicilor din Manastirea Aninoasa. Cat a trait in lume, parintele a fost casatorit, primind de la Dumnezeu si un copil. Cand copilul a imbratisat viata monahala, ca frate de manastire, amandoi parintii sai il vor urma, intrand in monahism. Dupa o perioada petrecuta in manastire, parintele Clement a marturisit: "Dupa viata din lume, dupa ce am ajuns aici, mi-am dat seama ce cautam inca din copilarie."
Parintele Clement Paunescu
In lume, parintele Clement Paunescu a fost casatorit. Impreuna cu sotia sa, parintele a primit de la Dumnezeu un baiat. Cand a terminat clasa a opta, fiind prieten cu niste seminaristi din Curtea de Arges, baiatul a hotarat sa isi indrepte pasii spre o manastire din Moldova.
La indemnul parintelui Inochentie de la Manastirea Frasinei, duhovnicul familiei, amandoi parintii au urmat ravnei copilului, luand calea manastirii. Astfel, tatal si fiul au intrat in Manastirea Slanic, iar mama a intrat in Manastirea Robaia.
Cand a intrat in obstea monahala de la Manastirea Slanic, parintele Clement avea 35 de ani. Pe atunci, Manastirea Slanic il avea staret pe parintele Teofil Badoi. Dupa o vreme, staretul il va randui pe parintele Clement in slujirea de iconom al manastirii.
Fiul parintelui s-a inscris la Seminarul Teologic, iar mai apoi la Facultatea de Teologie. El nu a stat insa multa vreme in manastire, continuand studiile la Facultatea de Drept, iar mai apoi casatorindu-se si angajandu-se ca notar. Parintii sai vor ramane insa in manastire, fiecare traind cu multa dragoste viata de obste.
In apropierea anului 1990, Preasfintitul Calinic al Argestului il va trimite pe parintele Clement la vechea manastire de langa Aninoasa, spre a reface viata monahala. Desi parintele staret Teofil nu a incuviintat din prima, el l-a binecuvantat mai apoi pe parintele Clement si l-a incredintat grijii Sfantului Ierarh Nicolae, spre a reincepe viata monahala in Aninoasa, trimitand cu el un alt preot si un diacon.
Manastirea Aninoasa se afla insa intr-o stare foarte degradata, atat zidurile, cat si biserica si pictura fiind grav afectate de vitregiile vremii si de lipsa de grija a oamenilor. In afara de biserica centrala, in incinta manastirii nu mai exista nici o camera de locuit.
Manastirea Aninoasa a fost infiintata in anul 1677, de catre boierul clucer Tudoran Vladescu. Mai apoi, in anul 1864, odata cu legea secularizarii, manastirea a fost desfiintata, cladirile acesteia fiind folosite pentru CAP-ul din localitate. Abia in anul 1993, ansamblul monahal a fost redeschis, sase maici venind aici din obstea Manastirii Robaia, sub indrumarea duhovniceasca a parintelui Clement Paunescu.
Dupa ce s-a sfintit biserica satului, in ziua de 1 octombrie 2001, avand drept hram Acoperamantul Maicii Domnului, incinta manastirii a inceput a fi amenajata din ce in ce mai potrivit vietii monahale pe care o imbratisase deja. In iarna anului 2002, maica Heruvima a fost calugarita si asezata stareta, de catre Preasfintitul Calinic. Mai apoi, in vara aceluiasi an, Preafericitul Teoctist a schimbat statutul manastirii, din manastire de calugari, cum fusese initial, in manastire de maici.
Deoarece lucrarile de restaurare si apropierea de localitate tulburau linistea manastirii, monahii care au venit impreuna cu parintele Clement s-au intors la Manastirea Slanic, mult mai linistita si mai retrasa decat cea din Aninoasa. Astfel, parintele a ramas singur cu obstea de maici, fiind ajutat la strana de cativa baieti de la Seminar.
Cunoscand atat viata de familia, cat si viata de manastire, ca doua obsti diferite, insa foarte asemanatoare, parintele Clement Paunescu vorbeste adesea despre aproprierea duhovniceasca dintre cele doua. Astfel, ascultarea, rugaciune, dragostea si jertfelnicia caracterizeaza amandoua modurile de vietuire.
Despre viata de familie si timpul mantuirii, parintele Clement marturiseste: "In lume, daca esti casatorit, inseamna sa asculti de sotie, sau sotia de barbat. De foarte multe ori trebuie sa tii cont si de copii; parintii se cam pun in slujba copiilor, iar aceasta este o taiere a voii. Eu cred insa ca lucrul de capatai este acesta: sa tii cont de dorinta celuilalt si sa vii in intampinarea lui. Aproape toate conflictele care apar in familie si in lume sunt pentru ca fiecare vrea sa-si faca voia proprie, crezand ca are dreptate. Noi sa cautam pacea, iar nu dreptatea! Conflictul apare in familie si din faptul ca darurile pe care noi le avem, cerem sa le aiba si partenerul nostru. Sotia, copii, parintii, vecinii, locul de munca sunt ideale pentru fiecare dintre noi. Sa va spun de ce. Daca nu ar fi asa, la Judecata, am zice: "Doamne eu as fi mers pe calea mantuirii, dar sotia, copii, locul de munca m-au tras inapoi." Nu, o sa vedem Dincolo ca toate au fost cele mai bune pentru noi. Timpul in care traim. "Eu, Clement, traiesc timpul cel mai bun al mantuirii mele." Acum este timpul optim pentru mantuirea mea si asa trebuie sa gandim fiecare."
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Duhovnicul, doctorul sufletului
Publicat in : Editoriale -
Duhovnicul sau psihologul
Publicat in : Editoriale -
Duhovnicul mare si duhovnicul mic
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.