Aratarea Domnului Hristos Apostolilor pe Muntele din Galileia

Aratarea Domnului Hristos Apostolilor pe Muntele din Galileia Mareste imaginea.


Aratarea Domnului Hristos Apostolilor pe Muntele din Galileia

Matei XXVIII, 16-20
Marcu XVI, 14-16

Matei XXVIII, 16-17. "Iar cei unsprezece ucenici au mers in Galileea, la muntele unde le poruncise Iisus. Si vazandu-L, I s-au inchinat, ei care se indoisera".

Aceasta aratare este una dintre cele mai importante, indeplinita de Iisus fata de Apostoli, caci ea incheie istoria vietii si activitatii Mantuitorului in prima Evanghelie. Ea este relatata numai de Matei, iar Marcu o indica prin cateva cuvinte de recomandare ale Mantuitorului facute la urma Apostolilor Sai.

Galileea era provincia copilariei Sale si a activitatii Sale, mai fructuoasa decat cea din Iudeea. In Galileea isi dobandise primii ucenici care erau originari de acolo ; tot acolo se schimbase la fata inaintea celor mai intimi Apostoli. Aici vrea El sa se arate cu stralucirea Sa marita dupa inviere. De aceea, dorea El sa-i intalneasca aici, dupa inviere, inca inainte de patimile Sale, cand le spunea : "dupa ce voi invia, voi merge mai inainte de voi in Galileea" (Matei XXVI, 32 ,- Luca XXIV, 6).

Despre aceasta aratare anuntase ingerul vestitor pe mironosite zicind : "spuneti ucenicilor Lui (Iisus) ca S-a sculat din morti, si iata va merge mai inainte de voi in Galileea, acolo il veti vedea" (Matei XXVIII, 7 ; Marcu XVI, 7). Insusi Iisus a spus mironositelor ca se va arata "fratilor" Sai in Galileea (Matei XVIII, 10).

Astfel, dupa trecerea unui timp oarecare, ucenicii s-au reintors in Galileea reluandu-si activitatea lor pana ce aveau sa primeasca noi dispozitii de la Mantuitorul. Aratarea nu se spune cand a avut loc, dar desigur, dupa aceea de la marea Tiberiadei cand a reintegrat in apostolat pe Petru. Muntele din Galileea unde s-au adunat ucenicii nu se precizeaza.

Este probabil muntele Taborului, sau mai precis cel al Fericirilor - al Predicii de pe Munte - mai cunoscut. Nu stim nici timpul cand li s-a poruncit sa se adune aici. Probabil la vreo alta aratare efectuata de Mantuitorul in fata Apostolilor si nesemnalata de Evanghelisti.

La aratare, iau parte cei unsprezece Apostoli, iar unii exegeti afirma ca au fost de fata si cei 70 de ucenici, iar altii spun ca au asistat cei "peste cinci sute de frati, dintre care cei mai multi traiesc pana astazi", spune Sfantul Apostol Pavel, iar unii au si adormit". Cand L-au vazut pe Domnul Hristos s-au prosternat inaintea Lui si I s-au inchinat cu bucurie si dragoste, recunoscandu-L pentru ca il vazusera de mai multe ori de la inviere.

Insa, adauga evanghelistul, "unii s-au indoit". O sintagma care a dezbinat pe exegeti. Unii dintre ei spun ca pe muntele Galileii nu erau numai ucenicii singuri, ci si cei 70 de ucenici, ca si cei 500 amintiti de Pavel, era o adunare impresionanta si dintre acestia unii s-au indoit si nu dintre Apostoli. Evident, afirma unul dintre acestia, nu Apostolii s-au indoit, care-L vazusera de atitea ori inviat (Luca XXIV, 19-26) si dupa ce-I fusesera martori.

Apostolii nu erau singuri pe munte la solemnitatea acestei aratari si dintre acestia, la vederea Lui, Apostolii s-au inchinat, iar unii din ceilalti asistenti s-au indoit, neputand sa creada ochilor .

Mai probabila, insa, pare opinia celor ce cred ca totusi Mantuitorul era numai cu Apostolii pe munte, iar adunarea celor 500 indicata de Pavel (I Cor. XV, 6), se referea la alta aratare ce a avut loc tot in Galileea, in alt timp, cu alta ocazie. Pentru a iesi din aceasta mica incurcatura exegetica, anumiti exegeti au inlocuit sintagma: "iar unii s-au indoit" cu alta : "Si vazandu-L, I s-au inchinat, ei (Apostolii), care se indoisera". Adica, dintre Apostolii de fata toti s-au inchinat lui Hristos inviat, ei care oarecand, mai inainte, cu alte ocazii, se indoisera (Luca XXIV, 39, 41 ; Ioan XXI, 4).

Aceasta este traducerea oficiala a Bisericii Ortodoxe Romane, Sfanta Scriptura,1975. Evident, aceasta incercare pare mai plauzibila, desi Nouveau Testament, ed. ecumenica, din Ierusalim, nu o aproba, afirmand ca este o eroare filologica, pag. 123. Oricum, prezenti erau numai cei unsprezece Apostoli, caci cuvintele ce urmeaza le-a adresat Domnul Hristos numai lor (Gheorghiu).

Matei XXVIII, 18-19. "Si apropiindu-Se Iisus le-a vorbit lor, zicand : Da-tu-Mi-s-a toata puterea in cer si pe pamant. Drept aceea, mergand invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh".

Apoi Mantuitorul apropiindu-Se mai mult de ucenici spre a fi mai bine identificat de ei, le releva faptul ca El si-a indeplinit misiunea Sa pe pamint prin actul final ai rastignirii. Iar prin invierea Sa si-a recapatat puterea pe care o avea mai inainte de pogorarea pe pamant, in care moment ea era putin mai voalata (Matei IX, 6). Acum, El are toata autoritatea si puterea in toata lumea si peste toata lumea.

Tatal I-a dat toata puterea fara nici o limita "in cer si pe pamant", putere universala, care reprezinta imparatia lui Dumnezeu cea mai vasta (Ps. II, 9). Este puterea si autoritatea pe care Fiul lui Dumnezeu a obtinut-o in urma suferintelor Sale (Filip. II, 9-10) si cu care a fost investit dupa inviere.

In virtutea acestei autoritati date Domnului Hristos de mijlocitor al harului, de legislator suprem si de judecator universal, aceasta putere, Iisus, fondatorul Bisericii, o da si El Apostolilor Sai. Ei vor trebui sa mearga in toata lumea sa fie mesageri la toate popoarele sa predice Evanghelia, sa-i aduca la crestinism. Inainte de inviere, Domnul Hristos le poruncise sa predice numai la evrei (Matei X, 5), acum le porunceste sa predice la toate popoarele, fie iudei, fie pagani.

Acum Mantuitorul indeplineste profetia lui Isaia, care spune : "Eu, Domnul, Te-am chemat...si Te-am dat ca legamant al poporului Meu, spre luminarea neamurilor" (Isaia XLII, 6) sau "Te voi face Lumina popoarelor, ca sa duci mantuirea Mea pana la marginea pamantului" (Isaia XLIX, 6). Acest rol il vor indeplini si Apostolii, de continuatori ai operei Lui prin invatarea si efortul de a-i face sa creada in Hristos, sa devina invatacei ai Lui. Si daca acei carora li se va predica invatatura si-o vor insusi, ei vor trebui sa-i boteze, caci botezul este usa de intrare in imparatia lui Dumnezeu.

Ucenicii stiau despre botezul lui Ioan, caci multi ii fusesera martori. Deci, nu despre partea exterioara vorbea Domnul Hristos, ci despre cea interioara, adica acea transformare interna, care ne sfinteste daca este facut in numele Tatalui, care din veci a hotarat mantuirea lumii si in numele Fiului care a indeplinit opera mantuitoare si "a Sfantului Duh" care sfinteste si intareste pe omul botezat. Prin aceasta formula trinitara, dobandita din practica Bisericii cel botezat intra in comuniune cu persoanele treimice.

 

Matei XXVIII, 20 - "invatandu-i sa pazeasca toate cate am poruncit voua si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin".

Evident, cei botezati vor trebui sa pazeasca in continuare intreaga invatatura crestina data de Mantuitorul, invatatura Sa religioasa si morala. Caci in afara de invataturile religioase date de Mantuitorul, El a reinnoit si perfectionat si invatamantul moral al Vechiului Testament. Pe acestea toate vor trebui sa le invete Apostolii in calitatea lor de misionari.

In activitatea lor, Apostolii vor avea greutati, vor fi persecutati. De aceea, Domnul Hristos ii asigura nu numai de unele daruri deosebite - harismele - ci de un ajutor permanent de fiecare zi : "Eu sunt cu voi in toate zilele", o prezenta spirituala asemanatoare cu cea a Sfantului Duh (Ioan XIV, 16; XVI, 7-11). Aceasta asistenta va dura atat cat va dura lumea veacului acestuia, "pana la sfarsitul veacului acestuia", pana la sfarsitul lumii, pana la terminarea operei mantuitoare.

Deci Biserica lui Hristos, infailibila si indefectibila isi va urma cursul sau prin mijlocul veacurilor fara a se teme de vicisitudinile umane, totdeauna puternica, totdeauna in adevar, pentru ca divinul Mantuitor o protejeaza. Evanghelistul Matei ne ofera aceasta promisiune mangaietoare. Apostolii s-au conformat cu fidelitate poruncii Mantuitorului, indeplinindu-si cu abnegatie misiunea lor. Aratarea Mantuitorului pe muntele Galileii este inca o dovada peremptorie a invierii sale.

30 Martie 2012

Vizualizari: 3944

Voteaza:

Aratarea Domnului Hristos Apostolilor pe Muntele din Galileia 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE