Pastorala la Invierea Domnului - PS Casian, Episcop al Dunarii de Jos

Pastorala la Invierea Domnului - PS Casian, Episcop al Dunarii de Jos Mareste imaginea.

INVIEREA DOMNULUI
- PREGUSTAREA
BUNATATILOR VESNICE


PASTORALA
LA INVIEREA DOMNULUI

† C A S I A N

Din darul lui Dumnezeu,
Episcop al Dunarii de Jos,

Preacuviosilor si preacucernicilor slujitori
si tuturor drept-maritorilor crestini din eparhia noastra,
har, mila, pace si bucurie
din preaplinul darurilor Invierii Mantuitorului Hristos,
iar de la Noi arhieresti binecuvantari
si cele mai alese doriri de tot binele mantuitor

Hristos a inviat!
Adevarat a inviat!

"Iata, au venit la tine, Sioane, fiii tai, ca niste faclii de Dumnezeu luminate, de la apus si de la miazanoapte, si de la mare, si de la rasarit,intru tine binecuvantand pe Hristos, in veci“ 1.

Preaiubiti frati si surori in Domnul,
Iata ne intruniti in marea si unica familie a tuturor celor ce L cautam, precum odinioara apostolii si femeile purtatoare de aromate, pe Hristos, Cel rastignit pe Cruce si asezat in mormant de "Iosif cel cu bun chip“ si de Nicodim.

Staruie inca in sufletele si in inimile noastre icoana coborarii Domnului de pe Cruce si prohodirea Sa in Vinerea Mare, prin glasuri ingeresti, care deschid privelistea sfanta a unei suave si dulci primaveri spirituale. Astfel, ni se deschide perspectiva unei adevarate intalniri, atat de mult dorita si mult asteptata, cu Domnul Insusi.
Aceasta intalnire cu Cel ce a fost asezat in mormant nou este acum marea taina a vietii noastre, caci nu vedem un trup sfant adormit, ci pe Mantuitorul biruitor asupra mortii, prin slavita Sa Inviere cea de a treia zi.
Acest adevar al vietii vesnice, Invierea Domnului, se afirma si se marturiseste in crezul nostru atunci cand spunem: "Hristos a Inviat! Adevarat a Inviat!“. Iar in Simbolul credintei intarim aceasta prin cuvintele: "Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi“.

Dumnezeiescul Vasile cel Mare, de la a carui mutare la ceruri sarbatorim anul acesta in Biserica noastra 1.630 de ani, ne invata legatura dintre Invierea Domnului si viata noastra. Hristos "inviind a treia zi si cale facand oricarui trup la invierea cea din morti, ca nu era cu putinta a fi tinut sub stricaciune Incepatorul vietii, facutu S a incepatura celor adormiti, Intaiul Nascut din morti, ca sa fie Insusi tuturor in toate“2.

Astfel, prin sfintele si mantuitoarele Sale Patimi, Domnul Hristos ne arata plinatatea slavei Sale! Trecand prin moartea cu trupul la biruinta ei, Mantuitorul schimba si sensul mortii noastre, facandu Se "incepatura celor adormiti“ (I Cor. 15, 21). "Pe cei adormiti intru Iisus ii va aduce impreuna cu El“ (I Tes. 4, 14), iar "daca mortii nu inviaza, nici Hristos n a inviat“ (I Cor. 15, 16), caci daca "nadajduim in Hristos numai in viata aceasta, suntem mai de plans decat toti oamenii“ (I Cor. 15, 19).

Invierea Mantuitorului este marturia de nezdruncinat a puterii vietii vesnice asupra mortii, este semnul de netagaduit al libertatii Celui ce a zdrobit puterea iadului cu Crucea Sa si i a dezrobit pe cei pe care "frica mortii ii tinea in robie“, "caci trebuie ca acest trup stricacios (al oamenilor) sa se imbrace in nestricaciune si acest (trup) muritor sa se imbrace in nemurire… atunci va fi (implinit) cuvantul care este scris: Moartea a fost inghitita de biruinta“ (I Cor. 15, 53-54) .

Asa intelegem mai adanc, mai aproape de sensul autentic al vietii vesnice, Invierea Mantuitorului ca dar tainic si de nepatruns doar cu mintea, pe care frumoasa cantare pascala il afirma atat de convingator: "Cu trupul adormind, ca un muritor, Imparate si Doamne, a treia zi ai inviat, pe Adam din stricaciune ridicand si moartea pierzand; Pastile nestricaciunii, lumii de mantuire“3 . "Intr adevar, moartea nu vine din insasi fiinta lui Iisus, ci din marea Lui iubire pentru noi“4 .

Luminati de harul Invierii, intelegem acum de ce nu suntem doar trupuri trecatoare si muritoare, ci "temple ale Duhului Sfant“ (I Cor. 3, 16), instrumente ale vesniciei, "clavecin oferit Marelui Muzician al lumii“5, ca sa interpretam armonioasa simfonie a bucuriei Imparatiei lui Dumnezeu, sub a carei cereasca bolta "nu mai este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit“.

Prin Invierea Sa din morti, Mantuitorul ne reda taria credintei in nemurire, invitandu ne sa marturisim aceasta cu Sfantul Apostol Pavel: "Unde ti este, moarte, biruinta ta? Unde ti este, moarte, boldul tau?“ (I Cor 15, 55). De aceea, impreuna cu toti cei incredintati de adevarul Invierii Domnului, pentru propria noastra inviere, exclamam astazi cu Sfantul Ioan Gura de Aur: "Inviat a Hristos si iadul a fost nimicit. Sculatu S a Hristos si au cazut diavolii… Inviat a Hristos si viata stapaneste. Inviat a Hristos si niciun mort nu este in groapa, ca incepatura S a facut celor adormiti“6. Cand "murim in Hristos, intram pe caile Invierii“, caci este, iubiti parinti duhovnicesti si preacinstiti frati si surori in Domnul, minune a minunilor, darnicia cereasca fata de noi, pamantenii, "sa traiesti, sa mori, sa inviezi, sa treci de la trupul mortii la trupul slavei“7 .

Dumnezeu, prin Invierea Fiului Sau, Mantuitorul nostru, cheama firea noastra supusa pacatului si mortii "de la moarte la viata intreaga“8 si, asa precum fierul atingandu se de foc ia culoarea sa, "la fel si trupul, dupa ce L a primit in el pe Cuvantul (Hristos) de viata facator, s a eliberat de stricaciune. Astfel, Hristos S a imbracat cu trupul nostru pentru a l vindeca de moarte“9.

Preaiubiti credinciosi si credincioase,
Am staruit asupra intelesului duhovnicesc al Invierii Mantuitorului Hristos pentru viata noastra, intrucat avem tentatia sa reducem dumnezeiescul la omenesc si "Taina tainelor“ la un eveniment stralucitor doar in sens trecator, o sarbatoare a bucuriilor omenesti, fara a L mai cauta pe Hristos cel Inviat din morti, fara a i mai chema "impreuna cu noi“, prin credinta si prin lumina pascala ce o purtam in maini, pe cei adormiti, ca odinioara mosii si stramosii nostri, si nici nu mai dorim curatia sufleteasca si pe cea trupeasca, spre a se evidentia firea pascala a vietii noastre.

Firea pascala a vietii noastre nu este doar o expresie teologica de neinteles pentru cei mai multi dintre noi, ci este starea de fericire maxima, de bucurie netrecatoare si nestearsa din inimile noastre, asemenea celui mai inaltator moment pe care l vede mama cand aduce pe lume om, prunc, viata!
Pastile inseamna, mai intai, iesirea noastra de sub "lespedea grea“, care este piatra de pe "mormantul“ sufletesc, la lumina zilei si la intampinarea fratilor nostri, toti oamenii, pe care Dumnezeu ni i arata astazi luminosi, infrumusetati, plini de bucuria iubirii, izbaviti de frica urii si de teama raului, de pacatul dezbinarii fratilor de frati, caci cu toti formam o singura familie, un singur neam crestin si ospitalier, generos si harnic.

Frati si surori in Domnul,
Multe sunt intelesurile praznicului sfant al Invierii Domnului pentru noi toti si pentru fiecare in parte, din toate comunitatile parohiale si manastiresti ale eparhiei noastre. Dupa datina sfanta, incercam sa ne oprim insa la un aspect din viata mai apropiat de starea noastra de acum. In anul Domnului 2009, iata, suntem impreuna in aceasta viata, cu multe bucurii, cu multe impliniri, dar si cu multe incercari. Teama ce ne incearca se pare ca este grija de maine, care ne intuneca si ziua de astazi! Noi vedem cu totii pe cei, fara de voia lor, suferinzi, saraci, straini ori nedreptatiti. Dar si ei, si altii ca ei, uita ca nu suntem singuri in astfel de incercari, ci cu Mantuitorul, Care intotdeauna ii cauta, ii cheama si ii mangaie pe "cei mici“, pe cei impovarati si pe cei ce au gresit. Ii cheama la Sine. Ii cheama "sa i vindece, sa i hraneasca, sa i ierte“.

Simtim aceasta la tot pasul, vedem aceasta in toate parohiile, manastirile, asociatiile crestine, in scolile si in casele dumneavoastra, "usi“ ale sufletului sau ale casei deschise de Domnul pentru cei incercati in viata.
Criza economica pe care suntem nevoiti sa o traversam poate deveni o obsesie, o mare dezamagire si o suferinta greu de asumat, mai ales de cei neputinciosi, de catre tineri ori batrani, singuri si neajutorati. Ea poate fi insa depasita crestineste. Cand ne preocupam excesiv doar de bunurile materiale, inseamna ca am pierdut sensul credintei si puterea de a invia dragostea fata de aproapele. Daca nu vom fi in criza morala, atunci vom descoperi "comoara ascunsa“ a generozitatii in noi, prin credinta si harnicie, facand din bunatatea iubirii de oameni o adevarata bogatie netrecatoare.

Hristos Domnul, in Biserica Sa, a aratat cauza crizelor umane, care este egoismul excesiv. Efectul crizelor dintre oameni se depaseste prin comuniunea tuturor celor ce fac parte din aceeasi familie umana, iar firea noastra, pervertita prin prea marea iubire de sine, o vindeca tot Domnul, prin filantropie, adica prin dumnezeiasca iubire fata de tot omul. Astfel, in spatiul sacru al vietii, in Biserica, in lumea care se orienteaza dupa invataturile bisericesti, nu mai este loc prioritar pentru criza de bunuri materiale, ci se deschide perspectiva bogatiei fratietatii reale si a solidaritatii, ca stare sociala plina de optimism si de redresare reala a vietii noastre. Viata traita prin faptele filantropiei este inceputul invierii sperantei si exercitiul lucrarii iubirii dumnezeiesti, in cadrele careia nu mai au loc faptele rele, atitudinile egoiste ori patimase. Viata inteleasa prin filantropie inseamna apropierea de semenul nostru, ca de Hristos cel Inviat din morti! Inseamna vindecarea prin credinta si redresarea noastra prin harnicie si milostenie, inseamna viata inviata la rosturile ei vesnice, inseamna bucurie din bucuria Mantuitorului Care vazandu le pe curajoasele mironosite cautandu L dis de dimineata, in ziua Invierii Sale din morti, le a binevestit bucuria: "Bucurati va!“ (Matei 28, 9).

Iubitilor,
Sa incercam si noi sa facem un pas catre iubirea de oameni, acum si astazi, de Sfintele Pasti, in toate familiile crestine din eparhie, in toate sufletele crestinesti, de toate varstele si de toate starile sociale.

Este momentul sa apreciem si sa inmultim semnele ajutorarii fratilor incercati in viata lor, de catre pastorii sufletesti din parohii si de la toate asezamintele filantropice ale eparhiei noastre. Prin zelul pastorilor si prin marinimia si darnicia multimii credinciosilor nostri, se vindeca, zi de zi si clipa de clipa, multe rani sufletesti si trupesti. Asezamintele filantropice sunt "oaze“ autentice ale invierii dragostei de tot omul si "pepiniere“ ale iubirii milostive din iubirea jertfelnica a Domnului.

Astfel, toti participantii la aceasta sfanta si luminoasa zi pascala intram in bucuria Invierii, in starea de marturisitori ai iubirii lui Dumnezeu pentru toata lumea aceasta. Prin toate marturiile credintei, prin toate faptele bune, prin toate semnele filantropice, prin toate imbratisarile sincere, in locul pizmuirilor regretabile, prin toate actele profunde ale iertarii, din inima, a tuturor celor ce ne au suparat sau i am suparat, ne au facut rau sau le am facut rau, sa intram cu adevarat "in bucuria Domnului nostru: si cei dintai, si cei de al doilea… Bogatii si saracii impreuna, bucurati va… Gustati toti din ospatul credintei; impartasiti va toti din bogatia bunatatii“10.

Cu aceste semne ale dragostei, sa ne vindecam de orice fel de incercare, de suferinta si de moarte! Sa ne umplem sufletele de speranta reinvierii firii optimiste a romanului, bun si iertator, a crestinului care si imbratiseaza semenul de departe si de aproape. Cu aceeasi sfanta imbratisare, va intampinam pe toti sfintitii slujitori, cinul nostru monahal si pe toti iubitii nostri credinciosi si credincioase din toate parohiile si manastirile, din toate localitatile.

Cu nespusa bucurie, va vestim prelungirea sarbatorii pascale, mai ales in zilele de 2 si 3 mai a.c., la Duminica Mironositelor, cand vom fi, cu ajutorul lui Dumnezeu, si in prezenta si cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel si ale altor invitati din tara si din strainatate, marturisitorii evenimentului privind proclamarea cinstirii Sfantului Atanasie, Patriarhul Constantinopolului, in eparhia noastra si in toata Biserica Ortodoxa Romana. Sfantul Atanasie a pastorit sufletele inaintasilor nostri 12 ani la Galati, in timpul lui Vasile Lupu. Numele lui inseamna nemuritor! Tot cu acest prilej, vom venera si moastele Sfantului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, de la care am invatat rugaciunea neincetata adresata Mantuitorului, care preface intunericul greselilor noastre in lumina aducatoare de har, de binecuvantare si de milostivire cereasca.

Sa ne ajute Hristos Domnul, Cel inviat din morti, sa petrecem cu bucurie si cu sanatate, in pace si in iubire crestineasca, filantropica, cu toti semenii, Sfintele Pasti!

Sa fim cu totii buni, iertatori si milostivi!
Hristos a inviat!
Adevarat a inviat!
Al vostru de tot bine doritor si catre Domnul rugator,

† Casian,
Episcopul Dunarii de Jos
 


1. Slujba Invierii, stihira la Cantarea a 8-a, Penticostar, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1999, p. 21.
2. Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, in Liturghier, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2008, p. 235.
3. Slujba Invierii, Luminanda, Penticostar, ed. cit., p. 22.
4. Olivier Clément, Trupul mortii si al slavei, Ed. Christiana, Bucuresti, 1996, p. 97.
5. Ibidem, p. 122.
6. Slujba Invierii, Cuvant de invatatura al Sfantului Ioan Gura de Aur, in Penticostar, ed. cit., p. 25.
7. Olivier Clément, op. cit., p. 123.
8. Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvant catihetic, in Scrieri, II, col. P.S.B., nr. 30, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1998, p. 32.
9. Sf. Chiril al Alexandriei, Omilii la Evanghelia dupa Luca, V, 19, apud Olivier Clément, op. cit., p. 98.
10. Slujba Invierii, Cuvant de invatatura al Sfantului Ioan Gura de Aur, in Penticostar, ed. cit., p. 25.
 

13 Martie 2012

Vizualizari: 1591

Voteaza:

Pastorala la Invierea Domnului - PS Casian, Episcop al Dunarii de Jos 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE