Predica la Duminica a XXIII-a dupa Rusalii
(Despre oamenii demonizati)

“Iar daca Eu, cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iata a ajuns la voi Imparatia lui Dumnezeu“ (Luca 11, 20)

Iubiti credinciosi,
Daca vom lua aminte cu dinadinsul la cuvintele Sfintei Evanghelii de astazi, vom intelege doua lucruri de mare folos. Intai, cat de mare si nemarginita este iubirea de oameni a lui Dumnezeu si, al doilea, cat de mare si cumplita este rautatea diavolilor fata de om si de celelalte zidiri ale lui Dumnezeu.

Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, vazand starea jalnica si chinuirea amara a omului demonizat din Evanghelie, prin negraita lui mila si bunatate fata de zidirea Sa, a poruncit demonilor sa iasa din acel om chinuit de multi ani, zidit “dupa chipul si asemanarea Sa“ (Facere 1, 26); iar demonii, vazandu-se izgoniti de puterea cea fara de margine a Mantuitorului, dupa ce le-a dat voie, au intrat in turma cea mare de porci din apropiere si “indata s-au aruncat in mare si s-au inecat“ (Luca 8, 33).

Iata cat de mare este oceanul cel fara de margini al dragostei si al milostivirii lui Dumnezeu fata de om, ca pentru slobozirea unui singur om din legaturile si chinurile diavolului, a ingaduit sa se dea pierzarii ca la doua mii de porci (Marcu 5, 13). Iar diavolii, avand invoire de la Hristos si vrand sa-si arate rautatea si puterea lor blestemata, au intrat in turma de porci si intr-o clipa i-au inecat pe toti in mare.

La aceasta Evanghelie Sfantul Ioan Gura de Aur, aratand cata rautate au demonii asupra oamenilor, zicea: "Daca asupra porcilor, cu care nu aveau nimic, au aratat diavolii atata rautate, apoi cu atat mai mult asupra ta, omule, de-a pururea da razboi neimpacat, lupta neincetata si vrajba fara de moarte. Si daca pe porci, cu care nimic nu le era lor de obste, nici un minut nu i-au suferit, apoi cu atat mai mult ne urasc pe noi care suntem vrajmasii lor si doresc sa ne piarda si sa ne supuna lor. Apoi cate rele am fi patimit de la ei, daca ar fi avut voie de la Dumnezeu asupra noastra. Caci pentru aceasta i-a lasat Dumnezeu sa intre in turma de porci, ca si in trupul dobitoacelor sa cunoastem rautatea lor. Deci si acum cand vei vedea vreun om stapanit de diavol, inchina-te Stapanului si cunoaste rautatea vrajmasului. Ca iubirea de oameni a lui Dumnezeu il tine pe diavol si nu-i da voie sa-si arate puterea si rautatea asupra omului cat ar voi el. Atat ii da voie sa-l munceasca pe om cat sa-l faca mai intelept si sa arate rautatea diavolului asupra omului".

Apoi zice acelasi Parinte Ioan Gura de Aur: "Voiesti si alta pilda despre rautatea diavolilor, cand Dumnezeu ii da voie sa-si puna in lucrare puterea sa? Socoteste cirezile si turmele lui Iov, cum intr-o clipa pe toate le-a mistuit. Apoi socoteste moartea cea ticaloasa a copiilor lui si rana ce s-a adus asupra trupului sau si vei vedea cruzimea, asuprirea si nemilostivirea rautatii dracilor. Din aceasta vei intelege minunat, ca daca lumea aceasta toata, ar fi slobozit-o Dumnezeu sub stapanirea lui, in putina vreme pe toate le-ar fi tulburat si asemenea porcilor de care ati auzit in Sfanta Evanghelie de azi si cirezilor lui Iov, intr-o clipa de vreme am fi patimit, ca nici o mila de noi nu ar fi avut" (Putul Sf. Ioan Gura de Aur, Buzau, 1833, p. 108-109).

Sa ascultam mai departe cuvintele Sfintei Evanghelii care zice: “Iar pastorii, vazand ceea ce s-a intamplat, au fugit si au vestit in cetate si prin sate si au iesit sa vada cele ce se facusera si venind la Iisus, au aflat pe omul din care scosese demonii sezand langa picioarele lui Iisus imbracat si intreg la minte si s-au infricosat“ (Luca 8, 34-35).
Dar care era pricina temerii gadarenilor? Oare minunea omului chinuit de diavoli sau inecarea porcilor in mare? Nici una, nici alta, ci pricina temerii si inspaimantarii lor era calcarea Legii lui Dumnezeu. Caci Legea lui Moise oprea a se manca carne de porc (Levitic 11, 7), iar ei cresteau porci si mancau din carnurile lor. Deci, pentru calcarea Legii i-a cuprins atata spaima, ca nu cumva Dumnezeu, pentru aceasta calcare de lege si pentru alte rautati ale lor sa-i pedepseasca si cu alte pedepse mai grele. Deci avand aceasta frica si neindraznind a zice ceva asupra Domnului pentru paguba porcilor, Il rugau cu totii pe Iisus Hristos sa se duca din hotarele lor. Iar preabunul si blandul Mantuitor, vazand impietrirea si nemultumirea lor, nu i-a certat, ci intrand in corabie S-a intors iarasi in Galileea (Luca 8, 37). Iar barbatul din care iesisera demonii se ruga sa ramana cu El, iar Mantuitorul, eliberandu-l, i-a zis: “Intoarce-te la casa ta si spune cate ti-a facut tie Dumnezeu. Si s-a dus omul, propovaduind in toata cetatea, cate i-a facut Iisus“ (Luca 8, 39).

Vedeti, fratii mei, blandetea, smerenia si bunatatea cea negraita a Domnului? Dupa ce a facut un bine asa de mare cu vindecarea acelui om chinuit de diavoli, nu asteapta plata de la el spre a ramane si a-i sluji Lui. Ci i-a zis: “Intoarce-te la casa ta si spune cate ti-a facut tie Dumnezeu“ (Luca 8, 39). Daca ar fi zis "intoarce-te la casa ta si spune cate ti-am facut Eu tie", carturarii, fariseii si arhiereii cei plini de zavistie care pandeau invatatura Lui, ar fi avut motiv sa spuna ca Mantuitorul face minuni cu scopul de a fi laudat de oameni. Dar asa, la toti le-a inchis gura, zicand: “Intoarce-te la casa ta si spune cate ti-a facut tie Dumnezeu“.

Deci se cuvine ca in toate sa avem pilda de urmat invatatura si viata Mantuitorului nostru Iisus Hristos, iar faptele noastre cele bune sa le facem cu scopul de a placea lui Dumnezeu spre slava Lui, cum ne invata si Sfantul Apostol Pavel (I Corinteni 10, 31).

Iubiti credinciosi,
Sa stiti ca sunt trei feluri de oameni demonizati: intai sunt cei ce se chinuiesc cu trupul de duhurile cele rele, cum sunt epilepticii, lunaticii si cei demonizati ca cel din Evanghelia de astazi. Al doilea sunt toti ereticii si invatatorii mincinosi si rai care cu invataturile lor gresite schimba adevarul Sfintei Scripturi si duc la ratacire de la dreapta credinta, pe crestinii nelamuriti si neintemeiati in adevar. Iar al treilea sunt cei stapaniti de grele patimi. Despre primul fel de demonizati am vorbit pe scurt mai sus, despre al doilea aminteste marele Apostol Pavel, zicand: “Duhul vorbeste lamurit ca, in vremile cele de apoi, unii se vor departa de la credinta, luand aminte la duhurile cele inselatoare si la invataturile demonilor“ (I Timotei 4, 1). Dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur, talcuind acest text al Apostolului Pavel arata ca acestia sunt toti incepatorii de erezii, care, povatuiti fiind de demoni si miscati de duhurile inselaciunii vor grai inselaciuni catre cei binecredinciosi, spre a-i instraina de la adevarata Biserica a lui Hristos.

Deci, luati aminte, iubiti credinciosi si tineti bine minte cele auzite, ca toti cei ce vor sa va dezbine de la dreapta credinta ortodoxa sunt oamenii demonizati si mintile lor sunt miscate si inselate de duhurile cele viclene ale iadului, mai ales de duhul mandriei. Pe acestia Sfanta Scriptura ii numeste “fii ai diavolului si vrajmasi a toata dreptatea“ (Fapte 13, 10) si chiar diavoli ca pe Iuda (Ioan 6, 70). Asadar, toti cei ce invata erezii si vor sa propovaduiasca alta invatatura afara de cea ortodoxa si care se impotrivesc invataturii adevarate a Bisericii lui Hristos dreptmaritoare, acestia sunt fiii diavolilor (Fapte 13, 10; I Ioan 3, 8-10). Acesti invatatori mincinosi si inselatori, lucreaza pururea sub stapanirea demonilor (Fapte 10, 38; 26, 18; II Timotei 2, 26). Ei ca invatatori mincinosi si vicleni, in toata vremea lucreaza sub inraurirea lui Satan (Iuda 1, 9; 1, 23; II Regi 18, 10; Matei 16, 23; Luca 23, 23; Ioan 6, 70 s. a.). Si tot ca ei predicatorii rataciti fac voia diavolilor (Ioan 8, 44) si sunt inselati de ei (III Regi 22, 21-22; II Paralipomena 18, 20-21; Apocalipsa 20, 8). Acesti propovaduitori ai minciunii sunt demonizati si orbiti de diavoli (Fapte 13, 10; II Corinteni 4, 4; I Timotei 4, 1).

Al treilea fel de oameni demonizati sunt toti cei stapaniti de patimi grele, ca: necredinta, uciderea, ura, betia, iubirea de arginti, fermecatoria, desfranarea si altele care ii stapanesc de multa vreme. Acestia sunt numiti de Sfanta Scriptura fii ai diavolului (Ioan 8, 44; Fapte 13, 10; I Ioan 3, 8-10; Ioan 6, 70). De aceea Sfantul Vasile ii arata pe toti cei betivi a fi mai rau decat cei indraciti, zicand: "Cel ce se indraceste este vrednic de jale, iar cel ce se imbata fiind indracit cu patima betiei, este de ras si mai rau decat cel indracit si nimeni nu-l compatimeste" (Sf. Vasile cel Mare, Exaimeron. Cuvant impotriva celor betivi. Buc., 1828).

Tot demonizati sunt si vrajitorii care amagesc pe oameni cu puterea duhurilor rele. Vrajitorii, fermcatorii si toti cei care parasesc pe Dumnezeu si cer ajutorul diavolilor, sunt ei insisi demonizati si osanditi la vesnicele chinuri ale iadului.

Iubiti credinciosi,
De la primii oameni pana la sfarsitul veacurilor, toti suntem intr-o neincetata lupta cu diavolii, cu duhurile rautatii, care incearca fara odihna sa ne stapaneasca, sa ne traga in adancul iadului.

Pe unii oameni ii chinuiesc cu ingaduinta lui Dumnezeu numai in trup, cum sunt cei demonizati si epileptici. Pe acestia Biserica Ortodoxa ii vindeca, atat trupeste cat si sufleteste, prin rugaciuni speciale numite exorcisme. Cele mai renumite sunt molitfele Sfantului Vasile cel Mare, ce se citesc de obicei in biserica, de preoti evlaviosi, cu mult post, cu multa smerenie si credinta.

Pe langa exorcisme, bolnavii de duhuri rele sunt spovediti, impartasiti si li se face de mai multe ori si Sfantul Maslu. Cu cat se roaga si postesc mai mult, cu atat se vindeca mai repede.

Al doilea fel de demonizati sunt cei stapaniti de duhul mandriei, adica sectantii care lupta pe fata impotriva Bisericii, a Ortodoxiei si dezbina pe multi crestini, rastalmacind Sfanta Scriptura. Acestia sunt mult mai greu de vindecat din cauza ca sunt stapaniti de cei mai rai diavoli, ai mandriei si neascultarii. Dar daca isi recunosc pacatele si le marturisesc la preoti si se roaga mai mult pot fi eliberati de duhul mandriei si al neascultarii.

Insa cei mai numerosi oameni demonizati sunt cei stapaniti de patimi cumplite, cum sunt betivii, desfranatii, ucigasii, vrajitorii, iubitorii de averi si cei robiti de ura si razbunare. Toti acestia pot fi izbaviti de robia diavolului si a patimilor care ii tin legati cu lantul deprinderii, numai daca vor veni de bunavoie la biserica, daca vor sa-si marturiseasca pacatele la duhovnici iscusiti si daca isi fac canonul de pocainta dat. Fara acestea, adica fara spovedanie, cainta si parasirea pacatelor care ii robesc, nimeni din acesti oameni demonizati, bolnavi la suflet si la trup, nu se pot elibera de patimi, de diavoli si de osanda iadului.

Grija noastra, fratii mei, este sa facem voia lui Dumnezeu si sa implinim poruncile Lui, cu toata credinta si ravna. La aceasta ne ajuta harul Duhului Sfant, ne ajuta sfintii ingeri si toti sfintii, in frunte cu Maica Domnului, care se roaga neincetat pentru noi. Sa fugim de pacate ca de moarte, caci prin ele, pierdem harul lui Dumnezeu si in locul lui intra duhul diavolului.

Sa nu uitam ca prin pacate, oamenii sunt loviti de tot felul de boli, de necazuri si suferinte, ajung robi ai cumplitilor diavoli si-si pierd mantuirea sufletului. Oare cati crestini nu sunt astazi robiti de betie si desfrau? Cate mame nu-si ucid cu voia proprii lor copii? Cate familii nu se distrug prin divort ca urmare a acestor grele pacate?

Deci, sa parasim pacatele ca sa scapam de diavoli si sa ramanem cu Hristos. Sa ne pazim inima curata de patimi si mai ales de mandrie, ca sa devenim scaun al Preasfintei Treimi. Sa ne pazim trupul curat de betie si desfrau, ca sa devina "templul Duhului Sfant". Sa fugim de diavolul mandriei, care ucide pe cei mai multi oameni, stiind ca Dumnezeu, celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har.

Sa ne ferim de cursele Satanei, de patimile tineretii, de vrajitorie, de injuraturi si dracuit, de betie si vorbe desarte, stiind ca prin acestea ne instrainam de Dumnezeu si ajungem sa patim ca omul demonizat din Evanghelia de astazi. Sa aveti grija mai ales de copiii dumneavoastra, ca nu cumva sa cada in pacate grele si sa ajunga robiti de diavoli. Spovediti-va mai des, rugati-va mereu, nu lipsiti de la biserica, pretuiti mai mult postul, iubiti viata curata si toate "poruncile lui Dumnezeu" si veti fi vii.

Sa ne rugam Mantuitorului Hristos sa alunge patimile si duhurile rele din noi, sa ne ierte pacatele, sa ne vindece bolile si sa ne faca locasuri ale Preasfintei Treimi. Amin.

Parintele Ilie Cleopa

.

• Iadul si diavolul in iconografia ortodoxa
  Publicat in : Pictura
• Diavolul, din furnica ajunge leu
  Publicat in : Pilda zilei
• Poate fi injurat diavolul ?
  Publicat in : Editoriale
• Pact cu diavolul?
  Publicat in : Pilda zilei