Aspecte ale legaturilor Mitropolitului Antim Ivireanul cu Sinaiul

Aspecte ale legaturilor Mitropolitului Antim Ivireanul cu Sinaiul Mareste imaginea.

Pentru epoca lui Brancoveanu relatiile Tarilor Romane cu Sinaiul au o importanta aparte, context in care si-a desfasurat activitatea si mitropolitul Antim Ivireanul al Ungrovlahiei (1708-l716). Atentia marelui ierarh s-a indreptat si asupra Orientului crestin, obligat fiind atat de existenta unui mare numar de proprietati romanesti aflate sub administrare rasariteana, cat si de politica dusa de Constantin Brancoveanu, domnitor al Tarii Romanesti (1688-1714), de ajutorare si de sustinere a Rasaritului ortodox aflat sub dominatie turceasca. La aceasta politica de sustinere a luat parte inevitabil si Antim Ivireanul, lucru mai putin subliniat in studiile ce i s-au dedicat. Lipsa
spatiului ne obliga sa dezbatem numai o parte din aspectele privitoare la aceasta activitate a lui Antim, propunandu-ne sa prezentam cateva lucruri, in general cunoscute, cu referire la legaturile mitropolitului cu Sinaiul.

Pastorirea lui a fost legata si de faptul ca manastirile romanesti inchinate se aflau intr-o perioada de inflorire si dezvoltare, Sinaiul dispunand de mari proprietati in Tara Romaneasca: Manastirea Adam (sat. Adam, com. Draguseni, jud. Galati) era inchinata la Sinai din anul 1695; Manastirea Sf. Ecaterina din Bucuresti inca din anii 1578-l579, imediat ce a fost zidita; Manastirea Margineni (corn. I. L. Caragiale, jud. Prahova) inchinata din 18 septembrie 1724; Schitul Verbila, (metoc la Margineni), din 1731; iar Manastirea Adormirea Maicii Domnului din Ramnicul Sarat, cu un numar impresionant de metohuri, din 30 iunie 1700. La acestea se adauga Manastirea Sf. Nicolae din Focsani si biserica cu acelasi hram din Galati, metohuri si ele la Sinai. Aceste manastiri si schituri aveau un numar mare de proprietati, pamanturi si paduri, la care se adauga hanuri, dughene, mosii etc. In aceasta perioada, in care activeaza Antim in Tara Romaneasca, avem urmatorii arhiepiscopi la Manastirea Sfanta Ecaterina de la Sinai: Ioanichie I din Peloponez (167l-l702), in timpul caruia Brancoveanu a zidit si a inchinat Sinaiului Manastirea Adormirea din Ramnicul Sarat, Cosma Bizantinul (1702-l707) si Atanasie III din Naousa Macedoniei (1708-l720).

Se adauga acestora, potrivit marturiilor documentare existente, faptul ca incepand din luna mai a anului 1690 Constantin Brancoveanu se implica in treburile interne ale sinaitilor, insistand intr-o scrisoare catre mitropolitul Clement al Adrianopolului, ca nu e de acord cu neastamparul sinaitilor, pe care el nu-I ingaduie la Sinai. In acelasi an, la 20 decembrie, Brancoveanu primeste o scrisoare de la Anania, fost arhiepiscop sinait, iar intre anii 1690-l695, este ridicata manastirea Sinaia, ctitorie a spatarului Mihail Cantacuzino, inaltata "dupa asemanarea Sinaei celei mari, intru slava si lauda lui Dumnezeu si intru cinstea Adormirii Stapanei Noastre, Maicei Sfintiei Sale...", asa cum se spune in actul de fundatie. Brancoveanu, implicat de acum in interesele sinaite, scrie la 3 iunie 1695 Patriarhului Dositei al Ierusalimului in legatura cu afacerile sinaitilor. La Sinai se pastreaza si un portret inedit al lui Constantin Brancoveanu despre care nu se stie in ce conditii a ajuns acolo.

La curtea lui Brancoveanu, alaturi de alti invatati ai vremii, se afla si Ioan Cariofil (+ 22 dec. 1692), ucenic al renumitului Teofil Coridaleu si profesor la Academia Domneasca de la Sfantul Sava. Acesta a petrecut mult timp in Tara Romaneasca si a fost invinuit de Dositei al Ierusalimului ca ar avea idei dogmatice luterano-calvine. La disputa dintre ei au luat parte si Constantin Brancoveanu si Antim Ivireanu. De altfel, Ioan Cariofil, in relatii deosebite cu Sinaiul, cunostea in amanunt metohurile sinaite din Tara Romaneasca. Antim Ivireanul i-a publicat in 1697, la Snagov, in greceste, Manual despre cateva nedumeriri si solutiun , care contine discutii teologice, pe diferite teme, intre autor si stolnicul Constantin Cantacuzino. Autorul lucrarii se justifica de acuza de calvinism, ca un raspuns la hotararea sinodului din 1691 din Constantinopol si la lucrarea tiparita in 1694 de patriarhul Dositei la Iasi.

Cel mai de seama element al legaturilor mitropolitului Antim cu Sinaiul il constituie tiparirea, in limba greaca in tipografia de la Targoviste, in anul 1710, cand era mitropolit al Ungrovlahiei, a unei lucrari de mare importanta pentru Muntele Sinai. Este vorba de Carte ce contine slujba Sfintei Ecaterina, proschinitarul Sfantului Munte Sinai cu toate din jur si toate <ce se afla> acolo, randuiala slujbei manastirii, si cu toti cei ce au fost pana acum arhiepiscopi aici si un encomion oarecare pentru Muntele Sinai, tiparita in timpul prea stralucitului si prea venerabilului domnitor, Domnul Domn Ioan Constantin Basarab Voevod, stapan al intregii Ungrovlahii, de catre Prea Sfintitul si prea invatatul Mitropolit al Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, Domnul Domn Antim din Iviria, in Sfanta Mitropolie din Targoviste, prin ingrijirea si diortosirea Prea Cuviosului Ieromonah Mitrofan Grigoras din Dodona, in anul 1710, luna Septembrie'.

Asa cum se vede din titlu, lucrarea a fost ingrijita de Mitrofan Grigoras , poet si cronicar, profesor la Academia Domneasca de la Sfantul Sava, cel care tot in 1710, a ajutat la tiparirea la Targoviste, in greceste, a Panopliei dogmatice, iar in romaneste a Psaltirii si invataturii bisericesti. Tot el a fost cel care a compus versurile ce premerg cele doua cuvinte introductive ale Proschinitarului la Muntele Sinai adresate unul mitropolitului Antim si celalalt credinciosilor care vor citi lucrarea, si semnate de Nichifor Martales Glichis din Handachia Cretei, catigumen pe atunci al manastirii in acelasi timp brancoveneasca si sinaita din orasul Ramnicul Sarat si viitor arhiepiscop al Sinaiului (dupa unii autori staretind intre 1728-l749). Tiparirea propriu-zisa s-a efectuat de catre Gheorghe Radovici, mester tipograf, ucenic al lui Antim, care a tiparit la Targoviste intre 1710-l714. Lucrarea s-a retiparit in anul 1727 la Venetia.

Antim se cunostea desigur bine cu staretul Manastirii Adormirea Maicii Domnului din Ramnicul Sarat, care a fost si cel ce va fi apelat prin intermediul lui Brancoveanu, ctitor al manastirii, la bunavointa mitropolitului. Este posibil ca tiparirea sa fi fost subventionata de Constantin Brancoveanu, putand fi pusa astfel alaturi de ajutoarele pe care stralucitul domnitor le-a acordat Muntelui Sinai. Aceasta tiparitura i-a asigurat lui Antim prestigiul cuvenit in obstea sinaita. Este de presupus ca sinaitii erau informati asupra personalitatii si autoritatii reprezentantului celui mai important scaun mitropolitan al Patriarhiei Ecumenice din acea vreme si asupra operei pe care o intreprindea acesta in sanurile Ortodoxiei. Staretii sinaiti din Tara Romaneasca, obligati sa mearga de cel putin doua ori pe an la Sinai la intrunirile Sinaxei sinaite, in mod inevitabil erau obligati sa-l aminteasca pe Antim, ca unul de care era legata lucrarea lor in metohurile pe care le administrau si care constituiau parte integranta mitropoliei acestuia. Astfel si Antim lua act periodic de activitatea sinaitilor in Tara Romaneasca, ca unii care erau raspanditi pe tot cuprinsul mitropoliei, avand pamanturi de lucrat, paduri si mori de intretinut, dughene si hanuri orasenesti cu o activitate prospera. La acestea se adauga si faptul ca pe aici treceau sinaitii spre Moldova si Rusia, exploatand in acelasi timp, acolo unde ajungeau, toate posibilitatile de a obtine milostenie (eleimosina). Amintim ca ii gasim in aceasta situatie inclusiv la Sibiu si Brasov.
Un alt aspect al problemei il reprezinta manuscrisele, documentele si cartea tiparita de Antim aflate astazi in arhiva Manastirii Sfanta Ecaterina de la Sinai, care ne dau informatii despre Mitropolitul Antim, contribuind la precizarea legaturilor lui cu aceasta manastire, care a ocupat un loc atat de important in Ortodoxie. Dintre documentele aflate aici, cu informatii despre Antim, amintim o scrisoare, adresata de Filotei ieromonahul, staretul Manastirii Sfanta Ecaterina din Bucuresti, lui Hagichiriachis din Vurla, la data de 7 februarie 1708, pe cand acesta din urma se afla in insula Chios, in care printre altele, se dau si informatii despre ierarhul nostru. Mai gasim tot aici un exemplar din lucrarea lui Vasile Macedoneanul tiparita de Antim la Bucuresti in anul 1691, cu titlul: Ale lui Vasilie Macedoneanul imparatul Grecilor 66 capitole indemnatoare catre fiul sau Leon inteleptul si imparat tot al Grecilor, avand acest acrostih: Vasilie intru Hristos regele Grecilor catre scumpul sau fiu si co-rege Leon. Care prin hotararea Prea Luminatului, Prea inaltatului si Prea Puternicului stapan si domn a Toata Tara Romaneasca, Domnului Domn Ioan Constantin Basarab Voevod, acum intai au fost traduse, prin perifraza, in limba greceasca moderna de catre ieromonahul Hrisant Notara Peloponesianul si arhimandritul Prea Sfantului si domnescului Mormant, si s-au tiparit cu cheltuiala si tot din porunaa inaltimei sale si cu indreptarea tot a pomenitului Hrisant, in vestitul oras al Tarii Romanesti Bucuresti, in anul mantuirii 1691, in luna octombrie, de catre Antim Ieromonahul, impreuna cu alte 5 lucrari tiparite de acelasi mare ierarh si tipograf: Cuvant panegiric la cel intocmai cu apostolii Marele Constantin compus de Stefan Brancoveanu si cu evlavie afierosit Prea blandului sau parinte si Domn a toata Tara Romaneasca D. D. Constantin Brancoveanu Basarab si pronuntat de Radu, fratele blandetei sale. S-a tiparit in Bucuresti 1701, de Antim ieromonahul din Iviria colegata cu lucrarea Cuvant panegiric la prea slavita Adormire a Pururea Fecioarei Maica lui Dumnezeu compus de Stefan, fiul prea blandului si prea evlaviosului Domn a toata Tara Romaneasca, D. D. Ioan Constantin Basarab si cu umilinta inchinat blandei si iubitoarei de Hristos mame, Doamna Doamna Maria Doamna, ca dovada de respect filial, rostit de Radu fratele sau. In Bucuresti, de ieromonahul Antim Ivireanul, 1703, invatatura Dogmatica a lui Sevastos Kymenitis (Bucuresti, 1703)", dedicata lui Dositei, patriarhul Ierusalimului, Tomul bucuriei, in care se cuprind epistolele lui Fotie Prea Sfintitul Patriarh al Constantinopolului; - Sfantul si Ecumenicul Sinod al VIII-lea; unele insemnari la acest Sinod; - ce le-impotrivit oare la primatul Papei Romei ale lui Nicola Doctorului filosof; - Cuvantul lui Meletie al Alexandriei asupra primatului Papei; - Dialogul ieromnimonului monah asupra altui oarecare monah, contra Latinilor. S-a tiparit in episcopia Ramnicului pe cand era Domn Prea evlaviosul, Prea stralucitul si Prea inaltatul Domn si stapanitor a toata Tara Romaneasca D. D. Ioan Constantin Basarab Voevod cu cheltuiala si cu ingrijirea Prea Fericitului si Prea Sfintitului Patriarh al Ierusalimului si a toata Palestina D. D. Dositei, de catre Prea iubitorul de Dumnezeu si Prea invatatul episcop al Ramnicului Domnul Antim Ivireanul. In anul 1705, in luna Septembrie, Istoria patriarhilor Ierusalimului, impartita in 12 carti. "cuprinzand si dumnezeestile adunari ale sfintilor apostoli si sinoadele cele mai insemnate... scrisa de... Domnul Domn Dosithei, infrumusetata si pusa in cea mai buna ordine de catre Prea Fericitul Patriarh al Ierusalimului Domnul Domn Hrisant, cu a caruia cheltuieli, mai bine zis ale Sfantului Mormant, adica cu mila crestinilor ortodocsi s-a tiparit in anul al optulea al arhipastoriei sale, pe la sfarsitul domniei prea evlaviosului "domn Ioan Stefan voevod Cantacuzin in Bucuresti, scaunul Domniei Ungrovlahiei, prin ingrijirea si corectarea smeritului ieromonah Mitrofan Gregoras din Dodona, fiind supraveghetor al tipografei preotul Stoica Iacovici, in anul 1715, in luna octombrie. Si s-a hotarat de Prea Fericitul Patriarh al Ierusalimului, Domnul Domn Hrisant sa se dea in dar cartea credinciosilor, scrisa de Dositei Notara si tiparita la Bucuresti in 1714 , si Istoria sfanta adica iudaica scrisa pe scurt de Prea evlaviosul, Prea stralucitul si Prea inaltatul Domn D. D. Alexandru Mavrocordat, Marele Logofat al Marei Biserici a lui Hristos si Exaporit al puternicii imparatii a Otomanilor. Si prin cheltuiala Prea evlaviosului si Prea inaltatului Domn si Stapanitor a toata Tara Romaneasca D. D. Ioan Nicolae Voevod Prea inteleptul sau fiu, de curand tiparita in cinstita manastire a Tuturor Sfintilor, pe cand era Arhiereu Prea Sfintitul si de Dumnezeu alesul Mitropolit Domnul Antim Ivireanul, spre a se imparti in dar credinciosilor spre mantuirea lor sufleteasca. Prin ingrijirea si corectarea Prea invatatului Domn Ioan Postelnicu. In Bucuresti, in anul de la intruparea Domnului 1716, in luna lui August, de cel mai mic intru ieromonahi Dionisie Floru.

Chiar actul de caterisire nedreapta a lui Antim si de inlaturare a lui din scaunul mitropolitan este legat de Manastirea Sfanta Ecaterina de la Sinai unde i se porunceste exilul, socotim noi in mod deliberat acolo. Faptul exilarii la inchisoare pe viata la manastirea Muntelui Sinai (Del Chiaro), este mentionat atat de firmanul de condamnare la exil cat si de actul (septembrie 1716) alegerii lui Mitrofan de Nisa, urmasul lui la tronul de mitropolit.

Plecarea la Sinai s-a desfasurat prin sud-estul Peninsulei Balcanice, pe unde trecea de obicei drumul spre Constantinopol si Muntele Sinai: raul Dulcia, orasele Adrianopol, Enos si Galipoli. Din pacate, acest drum nu a fost facut pana la capat. Parintele Niculae Serbanescu tine sa sublinieze in legatura cu ultimul drum al marelui ierarh: "Sprijinit pe informatiile date de acesti doi contemporani (Del Chiaro si Mitrofan Grigoras n.n.) inclin sa cred ca in drum spre muntele Sinai mitropolitul Antim si turcii care-l pazeau au trecut prin orasul Adrianopol, au ajuns in tinutul Galipoli si apoi au calcat drumul ce ducea pe valea fluviului Marita pana la orasul Enos, in apropierea caruia - pare-se dupa depasirea lui -, pe temeiul ordinului de pedeapsa capitala primit in drum, soldatii turci l-au macelarit, aruncandu-i apoi trupul in apa, dupa toate probabilitatile, foarte aproape de locul unde fluviul Marita (id. e. Dulcia) se varsa in mare." 

Iata ultimele etape ale vietii lui Antim, dupa intoarcerea lui N. Mavrocordat in capitala si inchiderea mitropolitului, cu plecarea acestuia spre Sinai: a) sosesc la Bucuresti, la inceputul lunii septembrie 1716 gramata patriarhala de caterisire si firmanul imparatesc de condamnare la exil: b) "degradarea" lui Antim, acuzat ca "strigoi si seducator", luandu-i-se camilafca de pe cap si dandu-i-se in loc "o tichie rosie"; c) i se citeste "sentinta de deportare pe viata la manastirea de pe muntele Sinai"; d) in miezul noptii pleaca spre Sinai pazit de cativa ostasi turci "de cari Mavrocordat putea fi sigur, si, multumita acestora, el nu ajunse niciodata la noul salas, ce i se pregatise"; e) pe drum soseste "porunca, prin care era osandit la moarte", porunca data de sultan in intelegere cu N. Mavrocordat; f) paznicii turci il ucid si-i arunca trupul in apa fluviului Marita .

Ieremia III al Constantinopolului (1716-1726; 1733), cel care l-a caterisit in august 1716 pe Antim, il numeste, in mod deliberat, mai apoi, de mai multe ori, intr-o gramata patriarhala referitoare la Manastirea Antim din Bucuresti, emisa in octombrie 1717, cu titlul de "mitropolit al Ungrovlahiei, ceea ce, intre altele, poate indica si ce valoare acorda sentintei ce insusi el daduse cu numai un an inainte". La initiativa Patriarhului Justinian, care dorea realizarea unei sarbatori in intreaga Biserica Ortodoxa Romana, cu prilejul a 250 de ani de la moartea ierarhului nostru, s-a cerut Patriarhului ecumenic Atenagora reabilitarea mitropolitului, dar actul de caterisire, dupa o cautare ce a durat un an intreg, nu a fost gasit in arhivele din Constantinopol, si nici vreo mentiune referitoare la el in condicile din timpul patriarhului Ieremia III. De asemenea, intre timp (adica de la caterisirea lui Antim pana la cererea Patriarhului Justinian de anulare a actului) nu s-a ridicat caterisirea mitropolitului Antim, neexistand nici in acest caz vreo hotarare. Amintim ca actul de caterisire a mitropolitului Antim Ivireanul nu a fost semnat de patriarhul ecumenic cu toate ca a fost alcatuit in numele lui, iar sinodul intrunit pentru a da sentinta caterisirii a fost alcatuit din 11 episcopi in afara de patriarh, in loc de 12, asa cum prevedeau canoanele pentru astfel de cazuri.

Insusi patriarhul Ieremia III, la exact 10 ani dupa sentinta data lui Antim, avea sa fie exilat de catre Sultan la Muntele Sinai, in semn de satisfactie data domnitorului Grigorie Ghica (care ajuta la alegerea lui Nichifor Martalis ca staret la Sinai in 1728/1729 si care la 4 noiembrie 1750 doneaza 15.000 de grosi aceleiasi manastiri) caruia patriarhul i-a refuzat cererea de aprobare a divortului surorii sale de sotul ei legitim.

Iata cateva elemente care ne propun o alta lectura a actului de caterisire a mitropolitului Antim. Sunt de subliniat eforturile pe care le-a facut Ieremia III, intr-un climat general de neputinta, ca actul de caterisire sa fie nul: intrunirea unui sinod nelegal, nesemnarea actului si numirea lui Antim cu titlul de mitropolit la numai un an dupa moartea acestuia, intr-un act dedicat mai mult credinciosilor, care-l cinsteau ca atare pe mitropolit si care se adunau in biserica ctitorita de el, ca niste vrednici urmasi si ucenici, decat administratiei aceleiasi manastiri. Mai mult, avand ca temei si aceste lucruri, socotim ca Patriarhul ecumenic a deliberat trimiterea lui Antim la Sinai, influentand poate in aprobarea deciziei si pe sultan, incercand atat sa-l scoata pe Antim de sub autoritatea domnitorului Nicolae Mavrocordat si a Sultanului, cat si sa-l trimita in acelasi timp intr-un loc in care era respectat si recunoscut ca atare.

Chiar daca Antim nu ar fi depus la Sinai vreo suma care sa-i acopere o eventuala retragere acolo, asa cum a facut Petru Schiopul al Moldovei (1582-l591), el si-a asigurat aceasta prin autoritatea sa indiscutabila in actele de binefacere sinaita. Patriarhul ecumenic cunostea aceste acte si era incredintat de bunele relatii ale lui Antim cu Sinaiul. Mai mult ca sigur ca mitropolitul trimetea Patriarhiei Ecumenice cel putin cate un exemplar din lucrarile tiparite, in special din cele grecesti, asadar si Proschinitarul Muntelui Sinai.

Cu prilejul implinirii a 250 de ani de la moartea lui, in anul 1966, Patriarhia Ecumenica a ridicat numitul act de caterisire a lui Antim Ivireanul, iar la data de 27 septembrie 1992, marele mitropolit a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, fiind stabilita pomenirea lui la data de 27 septembrie.

In concluzie, putem privi relatiile mitropolitului Antim cu Sinaitul din doua perspective: directe si indirecte. Antimeste cel care supervizeaza activitatea metohurilor sinaite din mitropolia sa, tipareste Proschinitarul Muntelui Sinaia cunoaste si sustine activitatea de ajutorare sinaita a lui Brancoveanu. Aceste legaturi ale lui Antim sunt cunoscute si de patriarhul ecumenic, care aflat intr-o situatie constrangatoare hotaraste printr-un act necanonic trimiterea mitropolitului Tarii Romanesti la Sinai, unde sa fie primit si cinstit cum se cuvine.

Ne rezervam pentru viitor completarea in amanunt a relatiilor mitropolitului Antim cu Sinaiul, cu atat mai mult cu cat avem nadejdea punerii la indemana a informatiilor aflate in arhiva Manastirii Sfanta Ecaterina de la Sinai. Cu siguranta ca insemnarile aflate in aceasta arhiva pot scoate la iveala date noi in legatura cu problema noastra.

asist. drd. Adrian MARINESCU

27 Septembrie 2010

Vizualizari: 1084

Voteaza:

Aspecte ale legaturilor Mitropolitului Antim Ivireanul cu Sinaiul 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE