Frica de frica

Frica de frica Mareste imaginea.

Cel mai frecvent, anxietatea şi frica apar în situații de pericol și amenințare. De multe ori, chiar în lipsa unei primejdii, teama reuşeşte să capete diverse forme, de natură diferită: frica de moarte, frica de animale sau insecte, frica de boli, frica de hoţi, frica de accident etc.

Pentru a ne depăşi teama avem nevoie să învăţăm cum să ne raportăm la sentimentele de frică în aşa fel încât să ne schimbăm viața, lăsând cât mai puţin loc anxietăţii.

Cei care au experimentat în viaţa lor măcar un atac de panică ştiu cât de neplăcut poate fi acest episod în care apare mai ales teama de moarte. Pe lângă frica paralizantă de sfârşit şi teama că sănătatea ne va fi distrusă, mai poate apărea teama de câini sau de multe alte lucruri.



Temerile pot dispărea complet dacă vom munci noi cu noi pentru a le controla sau dacă vom dori să învăţăm cum putem trăi cu ele. De unde vine teama? S-a constatat, încă din cele mai vechi timpuri, că mecanismul de apariție a fricii este protecţia. Acest mecanism ne-a protejat, întotdeuna, de pericol. Multor oameni le este instinctiv frică de șerpi, deoarece au moștenit de la strămoși acest mecanism de protecţie. Supravieţuirea noastră ca specie se datorează acestei emoţii, frica. Din vechime, cei care se temeau de şerpi și, în consecință, îi evitau, aveau mai multe şanse să nu moară de la muşcătura otrăvitoare, decât cei care arătau curaj faţă de aceste târâtoare. Frica ne-a ajutat să supraviețuim iar acest mecanism de protecţie îl transmitem şi noi, la urmaşi.

Atunci când creierul simte pericolul, frica este cea care ne face să simţim dorința arzătoare de a scăpa din situaţia sau locul periculos. Mulți oameni se tem de înălțimi. Dar nu putem fi conștienți de acest lucru decât atunci când îl experimentăm. Dacă ne urcăm la o înălţime mare, creierul nostru, simţind pericolul, va declanşa alarma iar noi vom dori cu ardoare să părăsim acel loc.

Frica nu numai că ne ajută să ne protejăm de pericol, în timpul producerii acestuia, ci este şi cea care ne ajută să evităm chiar riscuri potențiale, ori de câte ori este posibil.

Oricine are frică de înălțimi nu se va putea urca pe un acoperiș fără să nu îşi amintească emoțiile neplăcute şi puternice sau ceea ce a mai simțit atunci când a fost ultima dată acolo. Teama de moarte care apare în astfel de cazuri este aceea care ne poate salva viaţa, evitând riscul de a cădea.

Frica este deci răspunsul organismului la amenințarea că se poate pierde ceva valoros, poate chiar viața.

În zilele noastre, mediul în care trăim s-a schimbat fundamental faţă de mediul în care au locuit strămoșii noștri. Astăzi, frica nu mai este în concordanță cu supraviețuirea noastră. Din păcate, oamenii de astăzi au o mulțime de temeri sociale care îi împiedică să-şi atingă scopurile. Adesea, ei se tem de lucruri care nu reprezintă un pericol real sau a căror amenințare este neglijabilă.

Probabilitatea de a muri în urma prăbușirii unui avion de pasageri este de unu la opt milioane. Cu toate acestea, o mulțime de oameni se tem să călătorească cu avionul.

Multe temeri, de altfel destul de obișnuite, pot ajunge să ia forme necontrolate. Astfel, o preocupare naturală pentru siguranța copiilor se poate transforma în paranoia acută. Teama de a-şi pierde viața sau de a se răni se poate transforma în manie sau obsesie. Există oameni care petrec o mulțime de timp în singurătate, încercând să se protejeze de presupusele pericolele care pândesc în stradă.

Este important să înțelegem care este baza fricii. De foarte multe ori motivul acesteia este lipsa de încredere și incertitudinea viitorului. Oamenii se tem să acționeze pentru că, sau se tem de consecințele acțiunilor lor, sau se tem să facă ceva rău. Se comportă astfel ca orice copil care a fost pedepsit sau acuzat pentru fapte greșite și, prin urmare, oamenii se lipsesc de dreptul de a face o greșeală. V-aţi gândit ce pericol reprezintă o acțiunea greșită? Un eşec ce poate însemna? Este atât de dificil să te ridici și să mergi mai departe?! Dacă ne uităm la biografiile oamenilor de succes vedem că aproape toţi au căzut, de mai multe ori.

O metodă eficientă de a scăpa de temeri este să încetaţi să vă mai fie frică de frică. Cu frica trebuie să luptăm cu propria ei armă. Pentru a învinge frica trebuie să facem ceea ce ne face să ne temem cel mai mult. O altă metodă de a depăși acest obstacol nu există. Dacă vrei să înveți cum să înoţi trebuie să sari în apă. Deci, pentru a învinge teama trebuie să reţinem aceste două propoziții:

Fă ceea ce te temi să faci. Fă acest lucru cât mai mult și mai des posibil.

Cu frica trebuie să luptăm. Ea ne trage în jos și ne absoarbe energia. Dar, o teamă pe care o controlăm adaugă energie și inspiră încredere. Apoi încrederea va crește cu fiecare zi ce trece, pentru că fiecare pas va fi mai ușor și mai simplu. Trebuie doar să învăţăm să ne depășim teama. Pentru asta, în fiecare zi, încercați să faceți ceea ce vă este frică. Să fie o acțiune foarte simplă. Dacă vă sperie să vorbiţi cu un străin, începeţi să vă adresaţi mai întâi unui vecin. Încercaţi apoi să lărgiţi cercul persoanelor.

Ce fel de reacție are o persoană încercată de un sentiment de teamă? Mai întâi există dorința de a elimina obiectul fricii. În cazul în care o persoană are frică de șerpi, va fugi când va vedea un şarpe iar reticența (sau frica de a nu repeta apariţia acestui sentiment) îl va face să evite șerpii pe cât posibil şi să nu-şi construiască locuința în apropierea lor. Aceste două reacții sugerează cât de mult ne bazăm pe instinctele noastre.

Un om care se teme de moartea cauzată de un accident de avion, va evita instinctiv avioanele. Dar dacă el trebuie brusc să zboare undeva, va încerca să facă tot ceea ce poate pentru a nu simţi frica. De exemplu va consuma alcool sau va bea sedative care să-l calmeze. Aceste acţiuni demonstrează ce poate face cineva căruia îi este frică de frică. Dar, un astfel de comportament nu are de cele mai multe ori nici un sens. După luptăm cu teama ducem o luptă şi cu instinctele. Și dacă vrem să câștige instinctele, nu ar trebui să urmăm logica lor, care este cea indicată în paragrafele de mai sus.

Desigur, în timpul unui atac de frică, comportamentul cel mai logic pentru noi este să fugim sau să încercăm să scapăm de atacurile de panica. Dar această logică ne spune doar că instinctele noastre trebuie să câștige! Şi, paradoxal, dorinţa noastră de a nu mai simţi alertă (pentru a atinge starea de perfectă linişte) este de fapt ceea ce întreţine frica şi starea de anxietate permanentă. Doar atunci când vom ajunge să înţelegem că stările de nelinişte pot fi acceptate ca stări normale, naturale şi sănătoase, atunci vom putea să ne controlăm temerile ajungând la starea de echilibru pe care nu o putem dobândi atâta timp cât avem frică de frică.

Angela Agachi

Psihoterapeut, Master în Teologie Ortodoxă

.

Despre autor

Angelica Agachi Psih. Angelica Agachi

Colaborator
41 articole postate
Publica din 28 Aprilie 2015

11 Septembrie 2015

Vizualizari: 1319

Voteaza:

Frica de frica 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

frica

Comentarii (1)

  • Catalin DumitriuPostat la 2015-06-28 08:18

    Draga Angela, multumesc si pentru acest articol. Cum am spus de la vorbe la fapte e un drum lung, dar e totusi un pas. Catalin

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE