Traditie si libertate in spiritualitatea ortodoxa - Antonie Plamadeala - Recenzie

Traditie si libertate in spiritualitatea ortodoxa - Antonie Plamadeala - Recenzie Mareste imaginea.

Din Seria: In Memoriam: - Autor cu Carte - de duhovniceasca invatatura...

Recenzie: - Antonie Plamadeala – „Traditie si libertate in spiritualitatea ortodoxa” – Editura Reintregirea, Alba Iulia, 2004, 379 pagini.

De doua milenii incoace, de la intemeierea credintei crestine praznuim, in fiecare an, la 29 August mutarea la cele vesnice a unuia dintre cei mai mari marturisitori ai lui Iisus Hristos – Sfantul Ioan Botezatorul… In anul mantuirii 2005, in aceasta zi de luni spre seara, spre amurg, a trecut un alt mare marturisitor si apologet al dreptei credinte crestine – Arhiepiscopul si Mitropolitul Antonie Plamadeala de la Sibiu, dupa ce si-a purtat cu toata demnitatea si increderea in Dumnezeu crucea suferintei vreme de mai multi ani… De aceea, pentru noi, din acest an, aceasta zi va comemora cel putin aceste doua evenimente, aceste doua treceri!...

Noi crestinii ortodocsi romani si nu numai, am petrecut joi – 1 Septembrie – in Catedrala Mitropolitana din Sibiu si apoi, vineri – la Manastirea Sfantul Constantin Brancoveanu din Localitatea Sambata de Sus – Judetul Brasov – acolo unde vor astepta osemintele sale pamantesti pana la obsteasca inviere, pe unul dintre cei mai mari carturari, teologi, ierarhi si ctitori de cuget, spiritualitate si simtire romaneasca ai veacului al XX – lea, cu o larga deschidere si recunoastere internationala!…

Nascut la 17 Noiembrie anul 1926 la Stolniceni – Lapusna in Basarabia, a urmat studii medii seminariale la Chisinau si din 1944, datorita refugiului, la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din Bucuresti, pe care il absolva in anul 1945 dupa care urmeaza Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, pana in anul 1948 cand, datorita hartuielii la care a fost supus din partea puterii politice de atunci, care era prigonitoare a tuturor valorilor spirituale autentice romanesti, a fost nevoit ca ultimul an universitar sa-l faca la Sibiu iar examenele si lucrarea de Licenta sa le sustina la Institutul Teologic de grad Universitar din Cluj Napoca. In toata aceasta perioada a trebuit sa fie un fugar, sa se adaposteasca pe unde a putut datorita prigonitorilor acestui veac care au fost comunistii, in viziunea carora tanarul Leonida Plamadeala constituia un real pericol pentru clasa politica de atunci si, mai ales pentru clasa muncitoare de atunci ce se afla in plina dezvoltare!… A fost prigonit asa cum au fost atatia altii, contemporani ai sai – mari si autentice personalitati ai vietii politice, religioase si culturale si care asa au ramas si vor ramane in constiinta urmasilor si a posteritatii!...

In acelasi an – 1949 – va fi tuns in monahism la Manastirea Prislop de catre marele Duhovnic Arsenie Boca, nas de calugarie fiindu-i Monahul Daniil – Sandu Tudor – initiatorul si conducatorul miscarii spirituale – Grupul „Rugul Aprins” de la Manastirea Antim din Bucuresti, grupare din care a facut si el parte, aceasta fiind ultimul bastion duhovnicesc ce a mai rezistat cativa ani impotriva ideologiei atee comuniste dar care a fost distrus de catre acestia, toti membrii ei fiind inchisi pe motiv ca ar fi constituit o miscare conspirativa si subversiva impotriva noului stat roman muncitoresc!... Si Mitropolitul Antonie a impartasit aceeasi soarta fiind judecat in contumacie la sapte ani de temnita grea, prins si arestat in anul 1954 la 14 Octombrie, la Iasi!… Pana atunci s-a ascuns pe unde a putut, stiind ca este urmarit de securitate, a peregrinat la Manastirile Crasna – Gorj si Slatina – Suceava, unde a fost hirotonit preot in anul 1953, acolo cunoscand cativa dintre marii duhovnici ai Bisericii noastre cum ar fi Arhimandritii Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc si Petroniu Tanase!…

Intre timp se inscrie la Cursurile de Doctorat ale Institutului Teologic din Bucuresti, dar va veni cumplitul an 1959 cand datorita Decretului 410 va fi scos si din monahism, din cler si exmatriculat de la doctorat!… Dupa aceea a fost o perioada de mai multi ani, muncitor necalificat la o intreprindere de mase plastice din Bucuresti, caci era o persoana vizata spre „recuperarea ei” deoarece avea „tinichele de coada” dar iata ca va veni izbavitorul an anul 1968 cand Patriarhul de atunci al Bisericii, de pie memorie Iustinian Marina il va lua sub ocrotirea sa angajandu-l secretar la Institutul Teologic din Bucuresti si in toamna aceluiasi an ii va procura o bursa de studii pentru Heytropp College” de la Oxford apoi Londra, unde in anul 1971 va fi declarat Doctor in Teologie, urmand ca in anul 1972 sa-i fie echivalat si recunoscut doctoratul si la Institutul Teologic de grad Universitar din Bucuresti!… La sfarsitul anului 1970 si la inceputul lui 1971 va fi numit, respectiv hirotonit de catre acelasi vrednic patriarh, Episcop Vicar Patriarhal cu titlul de Antonie Ploiesteanul, fiind insarcinat a conduce departamentul relatii externe bisericesti, participand in aceasta calitate, la foarte multe conferinte si simpozioane in strainatate, fiind membru a numeroase delegatii ale Bisericii si facand parte din diferite comisii si organisme internationale bisericesti, caci a fost un pionier al dialogului si a miscarii ecumenice autentice!... Totodata, intre anii 1971 – 1974 a fost si Rector al Institutului Teologic Universitar din Bucuresti…

Dupa doi ani de episcopat la Buzau, intre anii 1980 – 1982, iar la 7 Februarie anul 1982 este intronizat la Sibiu – Mitropolit al Transilvaniei si Arhiepiscop al Sibiului unde a pastorit duhovniceste timp de peste 23 de ani, perioada in care a scris foarte multe studii, articole si mai ales carti de o nepretuita valoare, a organizat si, mai ales, a dezvoltat invatamantul teologic, a ctitorit si rectitorit foarte multe biserici si manastiri si aici, la loc de frunte trebuie amintita manastirea draga inimii sale de la Sambata de Sus – al carei cel de-al treilea ctitor este, dupa Domnitorul si Sfantul Constantin Brancoveanu si dupa vrednicul inaintas al sau pe scaunul de la Sibiu – Mitropolitul Nicolae Balan, de la a carui moarte s-au implinit zilele acestea 55 de ani!... In toata aceasta perioada a fost foarte activ pe plan teologic si ecumenic, contribuind foarte mult la dezvoltarea relatiilor interbisericesti, interconfesionale si interreligioase!... Datorita tuturor acestor calitati si merite, din anul anul 1992 a fost membru al Academiei Romane si al Academiei Republicii Moldova, de asemenea, la 12 Octombrie anul 1998 a primit Titlul Academic de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Oradea, iar in anul 2002 pe cel al Universitatii „Lucian Blaga” din Sibiu!... Nu pot sa uit faptul ca, in mare parte, i se datoreaza reinfiintarea – la 12 Decembrie anul 1992 – (a) Mitropoliei Basarabiei, neuitand, astfel, nici o clipa, locurile sale natale incarcate de istorie, cultura si spiritualitate tot romaneasca!...

Spicuind doar franturi, la toate acestea si la multe altele, ma gandeam in timpul slujbei inmormantarii acestui mare ierarh, teolog si carturar al Bisericii noastre romanesti, promotor si aparator al valorilor culturii si spiritualitatii noastre, atat in tara cat si dincolo de granitele ei… si ma uitam cum jumatate din membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in frunte cu presedintele acestui inalt for bisericesc in persoana Prea Fericitului Parinte Teoctist – Patriarhul Bisericii noastre stramosesti, au venit sa-l prohodeasca, alaturi de marea multime de credinciosi, oameni de cultura, reprezentanti ai celorlalte culte si, de asemenea, a autoritatilor civile si militare, centrale si locale; unii dintre ierarhi i-au fost colegi si colaboratori in diferitele comisii si structuri ale Bisericii, cum ar fi chiar Parintele Patriarh Teoctist; Mitropolitii Daniel al Moldovei si Bucovinei, actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane; Teofan al Olteniei, actualul Mitropolit al Moldovei si Bucovinei; Serafim al Europei Centrale si de Nord – care a plecat, in anul 1994 de la Sibiu si care i-a fost timp de patru ani, din anul 1990 pana in anul 1994 Episcop Vicar; Arhiepiscopii si Mitropolitul Bartolomeu al Vadului, Feleacului si Clujului – si el mare carturar; Nifon al Targovistei – urmasul sau in structurile ecumenice internationale, Andrei al Alba Iuliei; Pimen al Sucevei si Radautilor; Arhiepiscopii: Epifanie – urmasul sau la scaunul Episcopiei Buzaului si Vrancei; Casian al Dunarii de Jos – caruia i-a fost mentor si indrumator; Calinic al Argesului si Muscelului; Gherasim al Ramnicului; Damaschin al Sloboziei si Calarasilor, trecut si el intre timp la viata cea vesnica in luna aprilie anul 2009; Iustinian al Maramuresului si Satmarului – care i-a fost un sincer si apropiat sfetnic in multe imprejurari si situatii; Laurentiu al Caransebesului – Profesor de Teologie Liturgica la Sibiu si deci, un apropiat si bun colaborator al raposatului, in prezent – Decanul Facultatii de Teologie „Andrei Saguna” si succesor al sau la scaunul de Arhiepiscop al Sibiului si Mitropolit al Ardealului; Ioan al Covasnei si Harghitei – pe care l-a sustinut inca de la inceputul activitatii sale pastorale si misionare in tinutul carpatic al Romaniei; Timotei al Aradului; apoi Episcopii Vicari mai tineri cum ar fi: Visarion Baltat Rasinareanul – chiar Episcopul sau Vicar din toamna anului 1997 – anul inceperii purtarii crucii suferintei de catre vrednicul mitropolit, care i-a fost un foarte apropiat, sincer si fidel ucenic, in prezent Episcop al Tulcii, Lucian Mic Lugojanul – reprezentatul Mitropoliei Banatului si delegatul personal al Mitropolitului Nicolae Corneanu, in prezent Episcop al Caransebesului; Petroniu Florea Salajanul – reprezentantul Scaunului Episcopal al Oradiei, Bihorului si Salajului si delegatul personal al Preasfintitului de pie memorie Ioan Mihaltan, in momentul de fata Episcop al Salajului; Ioachim Bacauanul – delegatul Scaunului Moldav al Romanului; Irineu Popa Slatineanu – Episcopul Vicar al Tinutului Ramnicului, din anul 2008 Mitropolit al Olteniei si multi altii, numerosi profesori de teologie precum si decanii Facultatilor de Teologie de la Sibiu, Cluj si Oradea, foarte multi preoti, monahi si monahii, stareti si starete de manastiri si lista ar putea continua dar… ajunge!...

Am constatat ca poporul nostru drept credincios dimpreuna cu slujitorii sfintelor altare au stiut sa-si conduca si sa-si cinsteasca Pastorul lor duhovnicesc care le-a purtat grija celor sufletesti, in aceste tinuturi transilvane, vreme de peste 23 de ani!... Am mai constat faptul, pe parcursul acestor zile, ca acest eveniment nu a fost atat de mediatizat ca altele, desi ar fi meritat cu prisosinta dar, ma rog, trecem si peste acestea cum am trecut noi si peste altele!... Am vazut multa lume, si clericala si laica, plangandu-l pe parintele lor, simtindu-se, de acum incolo, vaduviti, dar convinsi ca Arhiereul Antonie a plecat sa se intalneasca cu Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Vesnic – pe Care l-a slujit cu atat dragoste si devotament intreaga sa viata!... Am fost foarte impresionat de linistea si starea de reculegere in care s-a desfasurat intreaga slujba si indeosebi, momentul procesiunii si al punerii sale in mormantul anume pregatit dinainte, unde va fi de acum incolo alaturi de Mitropolitii Nicolae Balan, Nicolae Colan si Nicolae Mladin – toti inaintasi ai sai pe Scaunul istoric si duhovnicesc al Ardealului!... Am mai constatat ca lumea realizeaza faptul ca nu poate fi scrisa istoria contemporana a Bisericii Ortodoxe Romane fara Mitropolitul Antonie Plamadeala – care este o adevarata piatra de hotar pentru cultura si spiritualitatea Bisericii si a poporului nostru!... Nadajduiesc ca vom sti, pe mai departe, sa ne cinstim inaintasii asa cum se cuvine desi in aceste vremuri, pretuim mai mult pe altii de oriunde si de aiurea caci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculosi, mai senzationali!... Si, totusi, suntem convinsi de faptul ca ce este nobil ramane iar ce este ieftin, apune!...

In partea a doua, adica in continuarea acestui modest elogiu si sincera evocare, cu alte cuvinte, in continuarea acestei modeste prezentari as tine sa precizez motivul care m-a determinat sa fac acest lucru, cu toate ca stiu ca nu sunt primul si nici cel mai indreptatit sa scriu aceste randuri si aceasta si pentru faptul ca aceasta lucrare, am certitudinea ca a fost si este citita de catre foarte multi si, deci, este foarte cunoscuta, si datorita faptului ca a fost reeditata in mai multe randuri – aceasta pe care o prezint eu, acum, fiind cea de a treia editie. Motivul, asadar, nu este altul decat cel al importantei si valorii acestei lucrari pentru spiritualitatea noastra fiind o sinteza de cea mai buna calitate teologica care reuseste, intr-un mod academic si elevat, sa prezinte spiritualitatea ortodoxa in general si pe cea romaneasca in special, cu referire, in deosebi, la monahismul nostru romanesc care are trasaturile sale specifice.

Lucrarea s-a bucurat de o prefata semnata de catre Parintele Profesor Dumitru Staniloae, reusind sa-i faca o prezentare si o caracterizare sintetica si punctuala de exceptie. Urmeaza un „Cuvant inainte” in care autorul prezinta motivul, modul, locul si timpul elaborarii acestei insemnate lucrari alcatuita din mai multe conferinte, care la randul lor au constituit mai multe capitole, despre spiritualitatea noastra pe care I.P.S. Antonie Plamadeala le-a tinut in anii saizeci, in timpul studiilor sale in Anglia cand, cu prilejul unor calatorii in America si Europa a putut lua contact cu spiritualitatea occidentala, romano-catolica, anglicana si protestanta luand act de faptul ca acolo „era altceva si ca, dincolo de cuvinte, de uniforme si de ziduri, salasluia alt duh, alte mentalitati, fie mai simple, fie mai complicate decat ale noastre, dar oricum diferite…”- marturiseste autorul care, tot aici si acum motiveaza alegerea acestui titlu fiindca „traditia si libertatea mi s-au parut a fi polii de cea mai mare importanta, intre care se desfasoara viata duhovniceasca in ortodoxie. Poate ca m-a speriat prea tare Regula din spiritualitatea occidentala, si aceasta m-a facut sa pun accente cu totul deosebite pe libertatea din Rasarit care se misca nu intre peretii de piatra ai Regulelor, ca intr-o celula bine zavorata, ci intre peretii transparenti si cu usi deschise in toate partile ai Traditiei.

Disciplina in libertate mi s-a parut intotdeauna a prevala fata de disciplina din constrangere. Intre a nu iesi de undeva fiindca usa este incuiata si a nu iesi prin usa deschisa evident valoare are numai hotararea libera a celui de al doilea. E drept: si cel dintai s-a hotarat singur sa intre dupa gratii, si ramane acolo toata viata prizonierul hotararii dintai. Cel de-al doilea insa, pe coordonate mai omenesti, mai firesti, in functie de omul care e in permanenta schimbare, isi reinnoieste mereu votul si astfel nu se mai face sclav”- a precizat I.P.S. Arhiepiscop si Mitropolit de pie memorie Dr. Antonie Plamadeala – care, asadar, in aceasta lucrare a pledat pentru suprematia traditiei spiritualitatii parintilor cea autentica si pentru asumarea libertatii celei adevarate in virtutea acestei traditii care nu consta in porunci rigide datorita diversitatii tipologiilor umane si particularitatilor fiecaruia dintre ei, aducand pentru fiecare in parte, din literatura de specialitate a Sfintilor Parinti, exemple si solutii pline de sens care se afla la polul opus regulelor rigide, neexcluzand, prin acest fapt nici un moment, importanta randuielii si a ascultarii care este unul din cele trei voturi ale monahismului rasaritean.

I.P.S. Mitropolit Dr. Antonie Plamadeala a urmarit si a reusit intr-un mod deosebit sa prezinte viata duhovniceasca asa cum se traieste in obstea monahala, sau felul in care principiile dupa care se calauzeste monahismul ortodox sunt aplicate in practica vie a obstei monahale, in care se imbina eforturile tuturor membrilor, influentandu-se si ajutandu-se reciproc in mentinerea unui fel de viata cat mai conform cu aceste principii, nu prin critici aspre ci dandu-si unii altora si luand unii de la altii exemplele cele mai bune si sfatuindu-se unii pe altii cu cea mai autentica iubire. Cartea reda astfel o viata duhovniceasca comunitara, imprimata de nuantele a tot felul de contributii din partea membrilor care se intrec si se indeamna, – remarca Parintele Profesor Dumitru Staniloae in Prefata – care pe de o parte imbogatesc continutul de viata al obstei, iar pe alta il mentin in echilibrul dreptei socoteli si in smerenie, virtuti fundamentale ale vietii duhovnicesti in spiritualitatea rasariteana si culmi ale umanului autentic, singure capabile sa promoveze sincera comuniune si iubire intre oameni, cizeland neintrerupt umanul si razuind orice opacitate de pe el si facandu-i divinul transparent.

Folosind o bibliografie foarte bogata si variata, autorul scoate in evidenta importantul rol pe care il au „parintii duhovnicesti” in conducerea membrilor obstei pe linia principiilor duhovnicesti ale acestei spiritualitati, iesind, in aceste imprejurari, in mod foarte concret si pregnant traditia. Totusi deoarece acesti „parinti duhovnicesti” aplica „regulele” generale ale traditiei intr-un mod potrivit fiecarui ucenic si imprejurarilor variate in care vor fi traite, asa cum le-a fost aplicate si lor de catre „parintii” lor duhovnicesti, iar pe langa aceasta se prezinta pe ei insisi ca exemple vii, modelate in cazul fiecaruia potrivit firii, temperamentului si personalitatii lui, traditia comunicata prin ei ucenicilor, dupa ce a fost primita de la proprii lor „parinti” se impaca cu libertatea. Caci viata persoanelor, chiar si atunci cand ele sunt membre ale unei obsti, nu poate fi strict uniformizata, cu toate ca intre cei ce vietuiesc in modul potrivit lor dupa aceleasi principii, se creeaza o armonie in care se imbogatesc reciproc.

Condusi fiind de „parintii duhovnicesti” cu contributia intregii obsti, pe calea dreapta a cizelarii de care am pomenit mai sus, membrii obstei raman pe aceeasi cale si, deci, in unitate imbogatindu-se unii pe altii chiar daca unii dintre ei se afla si poate se vor afla mereu pe trepte mai coborate. Caci toti tind spre aceeasi tinta, spre acelasi scop a umanului autentic curatit de zgura patimilor si vindecat de diferite alterari, desi fiecare este inzestrat cu alte capacitati si are de luptat cu alte greutati interioare. Vedem, asadar, din cele mentionate mai sus ca autorul scoate foarte bine in evidenta, pe parcursul acestei lucrari, rolul si importanta parintelui duhovnicesc in viata spirituala a monahului. De aceea, I.P.S.Sa a folosit foarte multe exemple, pilde si invataturi foarte concludente si foarte folositoare provenite de la foarte multi parinti duhovnicesti, unii chiar contemporani cu el. Autorul reuseste sa scoata foarte bine in evidenta, in aceste pagini, echilibrul moral si sufletesc de care dau dovada acesti parinti si, care au si viata si invatatura lor la fel de echilibrate. Lucrarea de fata este alcatuita din zece capitole mari avand titluri foarte sugestive cum ar fi: - Regula si traditia in spiritualitatea rasariteana, aspecte ale vietii duhovnicesti in traditia rasariteana, traditie si libertate, rugaciune si cunoastere, cateva consideratii asupra isihasmului, rugaciune si actiune, spiritualitate si slujire, monahism si ecumenism, falsul misticism: incercare de tipologie si, ultimul capitol: cateva trasaturi specifice spiritualitatii romanesti.

Conform marturisirii autorului „apelul la exemple, la parabole si la apoftegme locale, este menit sa sugereze pe de o parte vitalitatea spiritualitatii ortodoxe romanesti, pe de alta sa opereze prin modele. Spiritualitatea ortodoxa este in general nu o tehnica, nici o filozofie, nici o teorie, ci o spiritualitate a modelelor realizate. Modelele tin aici loc de Regule. Ele sunt traditie vie, veche si noua, adaptata, contemporaneizata. Desigur, la noi, duhovnicii au fost astfel de modele, dar nu numai ei, cei mari. Mai mari au fost cei ce au stiut sa se faca mici, prin smerenie, atatia anonimi care au lasat in urma lor doar un nume si o singura fapta, dar fapta model.”

Tot in conformitate cu precizarile I.P.S. Mitropolit Antonie Plamadeala „cartea aceasta nu este menita sa fie atat studiu de specialitate, cat carte folositoare de suflet. Asa se vor si explica desele citate din cartile de spiritualitate, adunate pe teme si probleme, dintr-o literatura bogata dar nu intotdeauna sistematica. Parintii spun, fiecare, ceea ce trebuie spus la un moment dat si nu intr-o ordine anume. De aceea scrierile lor sunt impartite in versete independente. Prea putine se leaga intre ele, ca intr-un tratat sistematic. Intr-un fel, noi am incercat o sinteza mai organizata, facand accesibila esenta a ceea ce e risipit in zeci de volume nu intotdeauna si tuturor accesibile.” Si, ca o concluzie si o sugestie a autorului „definind, in linii mari, spiritualitatea ortodoxa, ea ne apare bine diferentiata de cea occidentala, dar nu intotdeauna opusa, ci de multe ori complementara. Ea prezinta totusi, in felul acesta, teza sa in dialogul ecumenic cu fratii occidentali. Exista premise serioase pentru a ne declara favorabili unui dialog pe terenul spiritualitatii. Acesta ar putea avea sanse mai mari decat acela de pe terenul teologiei speculative si a intereselor prea omenesti de hegemonie. Spiritualitatea ar putea aduce in dialog nota de smerenie care da o alta masura relatiilor dintre oameni, si ar putea da alta masura si relatiilor dintre Biserici.”

Ca o concluzie, acum la sfarsitul acestor randuri, pe langa reliefarea actualitatii acestei carti vom spune ca lucrarea de fata l-a impus si il impune pe autorul ei ca pe un scriitor duhovnicesc de mare talie si vrednic de urmat. Aceasta carte, ca de altfel si toate celelalte ale I.P.S. Arhiepiscop si Mitropolit Dr. Antonie Plamadeala il impun posteritatii si teologiei noastre romanesti si nu numai, datorita deosebitului serviciu facut noua, tuturor, prin scoaterea la iveala a frumusetii echilibrate si plina de profunzime, cumintenie si de cuviinta a spiritualitatii noastre, traita in mod plenar si exemplar de monahismul nostru, dar tocmai de aceea acoperita cu grija sub modestia lui de duhovniceasca discretie. Am convingerea ca aceasta lucrare, alaturi de sfanta scriptura, de paterice, de proloage, de sbornice, de psaltire si ceaslov trebuie sa faca parte din cartile de capatai ale fiecarui monah ortodox roman si nu numai!...

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

Vesnica sa-i fie pomenirea! Amin!

Cu multa pretuire si aleasa recunostinta, Drd. Stelian Gombos –
Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Guvernului Romaniei

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
287 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 2404

Voteaza:

Traditie si libertate in spiritualitatea ortodoxa - Antonie Plamadeala - Recenzie 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE