Ziua Inaltarii Domnului

Ziua Inaltarii Domnului Mareste imaginea.


Marea sarbatoare se cinsteste, anul acesta, la 1 iunie, la 40 de zile de la luminatul praznic al Sfintelor Pasti

La 1 iunie, la 40 de zile de la luminatul praznic al Sfintelor Pasti, si cu zece zile inainte de Sarbatoarea Pogoririi Sf. Duh sau a Rusaliilor, Biserica Crestina praznuieste cu aleasa bucurie duhovniceasca inaltarea la cer cu trupul, a Mintuitorului Iisus Hristos sau Ispasul. Este una dintre cele mai vechi sarbatori crestine. Sf. Ioan Gura-de-Aur o numeste „ziua cea mare, cea cinstita si cea luminoasa a Celui Rastignit“, iar Sf.

Antonie al Alexandriei, Sf. Grigorie de Nissa si Fericitul Augustin i-au inchinat cuvintari alese pastrate pina astazi.

Simbolul credintei

In Simbolul credintei, marturisim ca Iisus Hristos, Cel nascut din Tatal mai inainte de veci, ca om, nascut la „plinirea vremii“ (Gal. 4, 4), din Fecioara Maria, „a patimit, S-a rastignit, a fost ingropat, a inviat a treia zi dupa Scripturi si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui“. In iconomia mintuirii neamului omenesc Inaltarea la cer a Domnului ocupa un loc important si impreuna cu Invierea si cu Pogorirea Sf. Duh formeaza triada de evenimente care pecetluiesc lucrarea divina a Mintuitorului Hristos.

Martorii

Evenimentul Inaltarii ne este relatat de catre Sf. Evanghelii. Sf. Ev. Marcu ne spune ca „Domnul, dupa ce a vorbit cu ei (cu ucenicii) S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu“ (Marcu 16, 19). Evanghelistul Luca ne relateaza si el minunea Inaltarii Domnului: „Si i-a scos afara pina in Betania si ridicindu-si miinile i-a binecuvintat. Si, cind ii binecuvinta, S-a departat de la ei si S-a inaltat la cer. Iar ei inchinindu-i-se Lui s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare.“ (Luca 24, 49-52). Acelasi evanghelist Luca, in cea de a doua sa lucrare cuprinsa in canonul Noului Testament e vorba de cartea Faptele Apostolilor, ne descrie mai pe larg si cu noi amanunte Inaltarea la cer a Domnului, aratind ca Domnul Iisus „pina in ziua in care S-a inaltat la cer, dupa ce a dat porunci apostolilor pe care i-a ales prin Duhul Sfint, carora S-a si infatisat viu dupa patima Sa, prin multe semne doveditoare, aratindu-li-se timp de 40 de zile si vorbind cele despre imparatia lui Dumnezeu“ (Fapte 1, 2-3), le-a poruncit acestora sa nu se departeze de Ierusalim ci sa astepte fagaduinta Tatalui - adica revarsarea Duhului Sfint asupra lor.

Minunea Inaltarii

Minunea aceasta a Inaltarii i-a coplesit pe ucenici, si abia acum au inteles sensul duhovnicesc al Imparatiei Mesianice intemeiate de Mintuitorul Hristos care, de altfel, le-a si spus ucenicilor ca „nu este al nostru a sti anii sau vremile pe care Tatal le-a pus in stapinirea Sa“ (Fapte 1, 7). La fel ca si la Botez si la Schimbarea la Fata, si aici, la Inaltare, apare norul de lumina, simbol al prezentei lui Dumnezeu in lume si implicit al teofaniilor din Vechiul si Noul Testament.

„Alesii Sai vor urca si ei“

Martorii ceresti ai Inaltarii Domnului, le explica in acelasi timp, martorilor pamintesti, adica apostolilor si celor care erau impreuna cu ei si faptul ca Inaltarea este un preludiu al Parusiei Domnului, adica a celei de a doua veniri. Hristos cel Inviat ramine in cer in asteptarea manifestarii Sale finale (Col. 3, 1-4), adica cea de a doua venire a Sa cind se va intoarce tot asa cum a plecat (Fapte 1, 11), coborind din cer (1 Tes. 4, 16), venind pe norii cerului (Apoc. 1, 7), iar alesii Sai vor urca si ei intru intimpinarea Domnului in vazduh (1 Tes. 4, 17). Prin Invierea Sa din morti, ca biruitor asupra iadului, Hristos cel Inaltat la cer a inaugurat un nou mod de viata, a unei vieti cu si in Dumnezeu. Prin Inviere si prin Inaltare Hristos intra primul in noua viata si in cerul nou si pamintul nou, pentru a pregati un loc alesilor Sai, apoi se va intoarce sa-i ia impreuna cu El ca sa fie de-a pururi cu El in ceruri (Ioan 14, 2).

In asteptarea noii vieti

In asteptarea acestei noi vieti la care toti sintem chemati, cei botezati in numele Sf. Treimi, trebuie sa raminem uniti prin credinta si prin Sf. Taine cu Domnul cel Inviat si Inaltat la cer. Intr-o lume care se afunda tot mai mult in bezna pacatelor, a nelegiuirilor si a deznadejdii, Inaltarea la cer este un simbol pentru o continua stradanie de a ne urca spre cer, spre inaltimea binefacatoare a Adevarului Suprem care este Hristos si in acelasi timp de a „ne instraina din lumea cea desarta si mintea spre cele dumnezeiesti sa o suim pentru ca Dumnezeu sa ne ridice la ceruri“, cum rostim in condacul Acatistului Mintuitorului. Pentru fiecare dintre noi, Ziua Inaltarii, care este in traditia poporului nostru si o „zi a eroilor“, sa fie si un prilej de rememorare a faptelor de glorie si a jertfei inaintasilor nostri si de a cinsti si pomeni din neam in neam faptele nepieritoare ale sfintilor nostri inaintasi.

Pastele Cailor

Tot in ziua de Inaltare, in popor se spune ca este si Pastele Cailor sau Joia Iepelor. Conform unei legende populare, la nasterea lui Iisus in grajdurile lui Craciun, boii au fost blinzi si linistiti, dar caii si-au cam dat in petic. Atunci, Maica Domnului i-ar fi blestemat sa nu fie satui decit in ziua de Ispas sau Inaltare, adica in joia din saptamina a sasea de dupa Pasti, careia i s-a spus si „Pastele Cailor“. Cu timpul, expresia „la Pastele Cailor“ a ajuns sa insemne nu „mai tirziu“ sau „alta data“, ci „nicicind“, echivalenta cu la „Sfintu’ Asteapta“.

Ziua de Ispas

Ziua Inaltarii se mai numeste si Ispasul, fiind una dintre cele mai vechi sarbatori crestine. Este dedicata personajului mitic cu acelasi nume care, in traditia populara romaneasca, ar fi asistat la Inaltarea Domnului. Ispas, ca personaj, este vazut de popor ca un om vesel si, de aceea, credinciosii cauta si ei sa fie veseli in aceasta zi. De Ispas romanii fac pomeni pentru morti, impartind mai ales piine calda, brinza, ceapa verde si rachiu. Casele si mormintele sint impodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leustean. In unele locuri, de Ispas se taie mieii si se inseamna vitele cu vopsea pe blana si cu crestaturi pe urechi. Este ultima zi cind credinciosii se saluta cu „Hristos a-nviat!“. De altfel, in aceasta zi oamenii spun „Hristos s-a inaltat!“ si raspund „Adevarat s-a inaltat!“.

Ana PITIS 
 
Monitorul de Sibiu

.

30 Mai 2006

Vizualizari: 6723

Voteaza:

Ziua Inaltarii Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE