PS Siluan a savarsit, la Manastirea Radu Voda, Sfanta Liturghie in Duminica Infricosatei Judecati

Duminica 11 februarie 2007, Prea Sfintitul Siluan, Episcop vicar pentru Italia al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale, a fost oaspetele Manastirii "Radu Voda" din Capitala. PS Siluan a savarsit Sfanta Liturghie impreuna cu Cuviosul Nectarie Protosinghelul, staretul Manastirii "Radu Voda" si cu soborul de preoti al manastirii, in prezenta unui mare numar de credinciosi si a elevilor de la Seminarul Teologic din Bucuresti. PS Siluan are inalta misiune de a-i pastori pe romanii din Italia. Duminica, Prea Sfintia Sa s-a adresat pentru prima data obstii si credinciosilor de la Manastirea "Radu Voda" in calitatea Prea Sfintiei Sale de arhiereu, rang la care a fost ridicat in urma cu aproximativ cinci ani.

"Am reusit sa ajung aici si sa slujesc cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist si sa ma folosesc eu, sa iau eu binecuvantare de la acest loc sfant unde s-au nevoit atatia si atatia parinti si frati care, stiuti sau nestiuti de noi, mijlocesc acum pentru noi in Imparatia Cerurilor. Cu atat mai mult bucuria este mare cu cat aici aveti binecuvantarea de a va putea inchina la o particica din moastele Sfantului Nectarie, Mitropolitul Pentapolei care are moastele la Egina in Grecia, si pe care nu numai dvs. il cinstiti ci si noi il cinstim pe meleaguri straine. Iata ca, desi n-am fost niciodata in Grecia sa ma inchin acolo, am posibilitatea sa slujesc aici.

Pe de alta parte, pentru mine este o binecuvantare deosebita sa slujesc aici unde este inmormantat PF Parinte Patriarh Iustinian si, daca nu ma insel, aceasta mitra pe care o port a fost mitra Prea Fericitului, a slujit probabil cu ea de nenumarate ori si am si aceasta binecuvantare sa slujesc cu mitra dansului. Asa ca Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-i faca parte de Imparatia Cerurilor si pe noi, pentru rugaciunile lui si ale tuturor celor care s-au proslavit, sa ne miluiasca! Dumnezeu sa va ajute, sa aveti un post cu folos si daca v-am bulversat prea tare, va rog sa ma iertati pentru ca eu sunt asa. putin mai incisiv, dar cred ca uneori e nevoie sa tragem alarma un pic mai tare deoarece e data pe "silentios" si nu se prea mai aude cum trebuie. Sa nu credeti ca sunt mai putin incisiv acolo in teritoriul pe care mi l-a randuit Biserica si IPS Iosif de la Paris, Mitropolitul nostru al Europei Occidentale si Meridionale. De aceea, simtindu-ma ca acasa, am facut ca acasa".

PS Siluan a rostit in cadrul Sfintei Liturghii un amplu cuvant de invatatura, foarte folositor, despre intelesul cuvantului evanghelic specific perioadei Triodului. Am retinut din cuvantul de invatatura al Prea Sfintiei Sale indemnul insistent si extrem de bine argumentat adresat credinciosilor de a-si asuma greselile cu toata responsabilitatea si de a se impartasi cat mai des cu Sfintele Taine.

In Biserica primara se lua foarte in serios treaba asta. Daca nu te impartaseai ti se spunea: "Iesi afara!" M-am gandit o data, acolo unde sunt randuit in Italia, ca in Duminica Infricosatei Judecati sa fac ceva si sa zic: "Treceti de-a dreapta cei care va impartasiti si de-a stanga cei care nu va impartasiti. Sa vedem cum va simtiti. Nu va fac nimic pentru ca, din fericire, nu trag concluziile finale ca Domnul si nu va dau afara din Rai si din Iad, stau acolo in biserica." Ce bine ar fi sa raspundem, sa implinim aceasta porunca mantuitoare: "Luati si mancati! Beti dintru acesta toti spre iertarea pacatelor" daca tot ne plangem atata de pacate si ne credem atat de pacatosi si de legati de nu stiu ce. Ce bine ar fi sa ne dam seama! Ce trebuie sa facem? Sa implinim porunca. Vrem sa ramanem in Rai? Implinim porunca. Daca nu implinim porunca, macar sa ne straduim, sa ne smerim, macar sa nu fim nepasatori pentru ca Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca cel care face aceasta este un indolent si un nerusinat. Pentru ca daca te duci la o nunta si nu mananci la masa, cum e? Daca eu as veni la nunta fiicei sau a fiului dvs., cum vi s-ar parea daca eu as zice: "Stiti, multumesc foarte mult dar eu nu mananc!" Si daca va spun ca tin regim tot nu va cade bine daca nu gust nimic. Sau daca dvs. doamnele, gospodinele mai ales, preotesele, v-ati pregatit acasa, v-ati chinuit cu pregatirile stiind ca vine episcopul si daca eu nu gust nimic, cum va cade? Daca copilul dvs. nu gusta din prajitura sau mancarea pe care ati pregatiti-o, nu va cade bine.

Domnul Dumnezeu ne pune Insusi Trupul si Sangele Lui care este pomenire ca "de fiecare data cand veti manca painea aceasta si veti bea paharul acesta, moartea Mea o veti vesti pana ce voi veni". "Moartea Mea veti vesti, Invierea Mea veti marturisi", spune Sf. Vasile cel Mare in Liturghia lui. "Faceti aceasta intru pomenirea mea". Asta se intampla, asta fac crestinii inca de la inceputul veacurilor si noi am ajuns astazi sa venim la Liturghie si la biserica pur si simplu asa, in virtutea inertiei de duminica dimineata. Si nici nu ne dam seama ca e cel mai mare eveniment de la care am putea sa tragem tot folosul. Si asta vrea Dumnezeu, sa trageti fiecare folos maxim.

Daca nu am fost constienti pana acum, macar sa ne smerim si sa zicem: "Doamne, iarta-ne ca nici nu ne-am dat seama ca se pune problema asa si poate ca, la randul nostru, vazand pe altii ca fac ceea ce Tu ne-ai pus sa facem, adica se impartasesc, i-am mai si judecat prea aspru si am mai tras si concluzii de genul: Asta se impartaseste cam des". De parca soarele rasare des daca rasare o data pe zi. La Micul Print rasarea des. Rasarea de 24 de ori pe planeta Micului Print (cartea lui Saint Exupery). Dar daca soarele rasare o data si rasaritul acela este unic atunci si Dumnezeiasca Liturghie este unica, nu-i cea de duminica trecuta si nici macar cea de ieri. Si-atunci trebuie sa ne dam seama ca noi avem o sansa cu totul si cu totul deosebita, nu sa stam la masa cu presedintele sau cu primul ministru sau cu imparatul sau cu nu stiu cine, ci sa stam la masa cu Insusi Dumnezeu care ne pune de-a dreapta Lui. De-asta dvs. veniti din stanga, ca va judecati nevrednici dar Domnul va trece de-a dreapta.

In conditiile acestea, iubiti frati, problema nu se pune de soroace care n-au existat si nu exista in traditia nici canonica, nici patristica, s-o stiti de la mine. Masura este cea care v-am dat-o. In fiecare duminica daca nu esti serios si nu iei in serios porunca, ar trebui in mod normal sa iesi. Masura este cel mai rar la trei saptamani. Cu celelalte soroace stiti cum au facut? Au lasat tot mai jos stacheta adica: "Iubiti frati, daca nu puteti sa sariti la 2 metri, sariti la 1,5 metri." Pana la urma masura si stacheta la care iei nota 10 la saritura in inaltime este de 5 cm. Toata lumea sa ia nota 10! Si pana la urma nici nu mai sarim, de ce sa mai sarim, ca e ridicol! Daca insa noi luam in serios lucrurile, intr-adevar ne vom bucura. Aici nu mai e vorba de soroace ci e vorba de faptul ca eu ma situez serios si matur si ma judec pe mine. Cum? Sa incercam sa intelegem cum e cu vrednicia.

Care-i problema vredniciei? Ce l-a facut pe Adam vrednic sau nevrednic? Faptul ca a pacatuit sau faptul ca nu a asumat? Credeti ca daca-i zicea lui Dumnezeu: "Iarta-ma Doamne" oare ce facea Dumnezeu cu el? Altceva decat sa-l ierte, ce putea sa faca? Pentru ca Dumnezeu este Iertare, Dumnezeu nu are iertare cum avem noi, nu are rabdare ci este Rabdare, Dumnezeu nu are iubire, El este Iubire. Si El nu ne cere noua sa avem rabdare ci sa ne impartasim din Rabdarea Lui: "Doamne, da-mi rabdare, da-mi de la Tine pentru ca Tu esti Rabdare, da-mi Dragoste, da-mi Iertare". Dumnezeu nu asteapta altceva decat sa-si manifeste Dragostea ca o mama care, atunci cand copilul ii cere iertare, il ia in brate si il saruta. Deci, problema este sa invatam sa asumam, nu sa cautam justificari deoarece orice justificare, in mod indirect, Il pune pe Dumnezeu la zid, Il acuza pe Dumnezeu si ne indreptateste pe noi. Sa ne acuzam pe noi si, indirect, Il indreptatim pe Dumnezeu. Indreptatindu-L pe Dumnezeu, ce poate sa zica Dumnezeu cand Ii cerem iertare? Decat: "Sa fii iertat!". Si aceasta asumare face ca nu suntem dati afara din Rai, ca nu suntem dati afara din Biserica. Si cu adevarat vom deveni madulare vii si vom regasi constiinta aceea ca Biserica este adunarea acestor frati care vin si se judeca realist cu Dumnezeu, zicand: "Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul casei sufletului meu!", si cum a zis Petru: "Iesi de la mine, Doamne, ca sunt pacatos!". Dar daca Tu ma indemni, Doamne, daca Tu imi spui: "Fa aceasta si vei fi viu!", daca zicem "Apropiati-va!" eu cred ca preotii nostri si arhiereii nu se joaca de-a cuvintele.

Este lucrul pe care-l socotesc cel mai important si pentru aceasta mi-am permis sa va vorbesc atat de franc - cum vorbesc de obicei de fapt - aceasta o fac si acolo unde sunt randuit sa fiu. Eu imi iau riscul de a va fi spus ceea ce v-am spus, in aceasta Duminica a Infricosatei Judecati, ca sa poata fi inteles ceva mai multisor. Sper ca, daca nu v-am scos din ceata, macar sa nu fi indesit ceata in care va aflati si daca este o raza de lumina in aceasta ceata, m-as bucura foarte mult.

La sfarsitul Sfintei Liturghii, PS Siluan a ramas minute in sir in curtea Manastirii "Radu Voda", inconjurat cu toata dragostea de catre oameni iar in seara aceleiasi zile s-a aflat din nou in biserica manastirii, alaturi de preoti monahi si credinciosi, impartasind inalta invatatura rostita uneori "incisiv", cum ii place Prea Sfintiei Sale sa spuna, dar dublata imediat de o mare iubire de semeni ce razbate din priviri, dincolo de cuvinte.

Dorina Zdroba - realizator Radio Romania Actualitati

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: