Credinciosii romani din New York au intrat in febra pregatirilor de Sarbatori. Nu numai bucuria intampinarii Nasterii Domnului ii face pe romani sa fie mai aproape unul de altul in aceasta perioada ci si o serie de momente deosebit de importante pentru viata comunitatii. Biserica „Sfantul Nicolae” din Queens –New York isi va sarbatori hramul in data de 6 decembrie cand credinciosii sunt asteptati la Sfanta Liturghie si la agapa frateasca ce va urma. Sarbatoarea hramului va fi dublata si de un moment aniversar tinand cont ca in data de 9 decembrie se implinesc 25 de ani de la sfintirea acestui lacas de cult, ridicat de vrednicul de pomenire Arhimandrit Mitrofor Dr.Vasile Vasilachi, un mare pastor de suflete al romanilor din America. Si pentru ca in acest an s-au implinit 100 de ani de la nasterea Parintelui Vasile Vasilachi, caruia credinciosii ortodocsi romani din SUA si din Canada ii poarta o pioasa amintire, la Universitatea Columbia din New York va fi organizat, in data de 12 decembrie a.c., Simpozionul cu tema „Intreita dragoste de Dumnezeu, Biserica si Neam”, prilej cu care vor fi evocate principalele momente din istoria scurta dar incarcata de evenimente a bisericii romanilor din New York.

Parohia „Sfantul Nicolae” din New York a implinit deja 35 de ani de existenta, dupa cum mentioneaza actualul preot paroh Andrei Turcoane:

„Parohia “Sfantul Nicolae” a fost infiintata la 10 aprilie 1974 din initiativa catorva familii de romani ajunsi la New York. Se simteau singuri, desi au venit sa traiasca in metropola lumii. Deci, pentru a fi ‘acasa’, ei au dorit sa aiba biserica lor. Acesti romani de buna credinta, parasindu-si tara, vroiau sa tina legatura cu patria mama prin biserica. Desi in New York existau doua parohii romanesti, nu s-au afiliat acestora, care erau sub o conducere straina. Acest grup de oameni, in frunte cu preotul Nicolae Barsan, a inchiriat o capela presbiteriana din New York unde se oficia Sfanta Liturghie.

In iunie 1977, Preotul Barsan a plecat la Detroit si parohia a ramas vacanta. Scazand numarul enoriasilor, serviciile divine se oficiau numai la cererea credinciosilor, parohia fiind administrata in acest timp de catre diferiti preoti. Cu timpul insa a crescut din nou numarul enoriasilor si, la cererea acestora, in 14 ianuarie 1984, IPS Arhiepiscop Victorin l-a numit ca paroh pe Arhimandrit Dr. Vasile Vasilachi. Vazand zelul si credinta acestor romani, Parintele Vasilachi a lansat ideea de a avea un lacas de cult propriu. Astfel, la 1 iunie 1984, preotul paroh Vasile Vasilachi si presedintele consiliului parohial Nicoae Grozavu, au inceput tratativele de cumparare a casei din Woodside, New York. Pretul casei era de 69.000 $, din care la semnarea contractului trebuia achitata suma de 7000 $, urmand ca in 23 iunie 1984 sa se mai plateasca 24000 $ iar restul in 6 ani, cate 743 $ lunar. Suma a fost achitata treptat din donatiile primite de la credinciosi.

Dupa cumpararea casei, a inceput transformarea ei in lacas de cult, cu contributia enoriasilor. A sosit si ziua marii bucurii, hramul Bisericii “Sfantul Nicolae”, 6 decembrie 1984, cand IPS Victorin, Arhiepiscopul de atunci al romanilor din America si Canada, a facut sfintirea acestui lacas de cult, conform cuvintelor din cartea 1 Regi 9,3: Domnul a zis: “iti ascult rugaciunea cereasca pe care Mi-ai facut-o, sfintesc casa aceasta pe care ai zidit-o ca sa pui in ea pentru totdeauna Numele Meu si ochii Mei si inima Mea vor fi acolo pe vecie”. Actul de sfintire al Bisericii “Sfantul Nicolae” din New York, datat 9 decembrie 1984, consemneaza in calitate de ctitori fondatori ai acestei biserici pe Parintele Dr. Vasile Vasilachi, preotul acestei parohii, Nicolae Grozavu, presedintele consiliului parohial, Emilian Rosu, Dean Milhovan, Lazar Jianu, John Musat, Viorica Bogosian, Ion Burta, Dan Boros, Constantin Marinescu, Marioara Dogaru, Ioana Milhovan, Ileana Brandescu, Doina Prisant, Elena Grozavu si Maria Angelescu.

Cu aleasa contributie s-au alaturat apoi societatea ‘Dorul’ din New York, in functie cu presedintele Basile Barbulescu si sotia Dorothea, Nicolae si Veronica Carja si Dumitru Minciu.

In ce priveste inzestrarea interioara a bisericii, au contribuit foarte multi credinciosi. La data de 10 februarie 1985 s-a tinut Adunarea Parohiala, in Biserica “Sfantul Nicolae”, o adunare istorica, dupa cum mentiona Parintele Vasile Vasilachi. In anii care au urmat a fost ridicata turla bisericii, a fost realizata catapeteasma si s-au efectuat diferite lucrari de imbunatatire. In august 1991 a fost anuntata achitarea bisericii in intregime din donatiile credinciosilor”, mai spune parintele Andrei Turcoane.

Parintele Arhimandrit Vasile Vasilachi a venit ca preot paroh la New York la varsta de 75 de ani, dedicandu-se cu totul acestei comunitati romanesti pana in 6 ianuarie 2003 cand, la varsta de 93 de ani, a trecut la cele vesnice chiar in ziua Botezului Domnului, in timp ce se afla in vizita pastorala.

Viata Parintelui Vasile Vasilachi n-a fost deloc usoara. S-a nascut in ianuarie 1909, in Idricii de Sus, comuna Rosesti, judetul Vaslui, in familie de preot. Bunicul, tatal si doi frati au imbracat haina preoteasca.

Primii ani de studii i-a facut la Seminarul din Husi (1921-1929) si apoi a urmat Teologia la Bucuresti (1929-1933) , unde si-a dat si licenta. Si-a luat doctoratul la Facultatea de Teologie din Chisinau. A fost calugarit la 26 ani la Manastirea Neamt. A fost diacon si preot la Catedrala Mitropolitana din Iasi si director al Cancelariei eparhiale (1936-1940). A ajuns apoi secretar patriarhal (1940 – 1944) si predicator la Catedrala Patriarhala din Bucuresti, de unde pe vremea aceea se transmiteau slujbele la radio. Parintele Vasile Vasilachi a rostit aproximativ 400 de predici care au fost transmise la radio.

Razboiul l-a gasit staret la Manastirea Antim din Bucuresti. Din 1944 pana in 1948 a lucrat zi si noapte “pe vreme de crunt si nedrept razboi, in saracie  si tristete’, ca sa refaca manastirea. A inzestrat-o cu biblioteca mare, a zidit cuptor pentru ceramica, a organizat conferinte, a sprijinit promovarea talentelor printre enoriasi.

Dupa alegerea Patriarhului Iustinian, la presiunile celor ce detineau puterea politica, Parintele Vasile a fost indepartat de la Catedrala Patriarhala si din staretie, pe motiv ca facea parte din miscarea duhovniceasca, de fapt cercul literar- religios ‘Rugul Aprins’. Fratelui sau, Arh. Haralambie, staret al Manastirii Cernica i s-a intamplat acelasi lucru. Parintele Vasile a fost nevoit sa mearga la Manastirea Neamt, apoi la Manastirea Moisei din Maramures, a mers si la Horaita si la Secu si, in cele din urma, a ajuns egumen la schitul Pocrov (1949-1959). In 1959, amandoi fratii Vasilachi au fost scosi din calugarie si preotie si trimisi cu domiciul fortat in satul natal. La putin timp dupa aceea au fost inchisi la Gherla (septembrie 1959). In iulie 1964, Parintele Vasile a fost amnistiat. Fratele sau, Arhimandritul Haralambie murise in inchisoare. Al treilea frate, Mihai, a murit si el la putin timp dupa eliberarea din inchisoare. Parintelui Vasile nu-i mai ramanea decat sa se indrepte catre ceilalti frati, de credinta si preotie. In cele din urma, Episcopul Teofil l-a chemat in Ardeal, la parohia din satul Bobalna, unde a slujit ca preot paroh (1965 – 1969). De la Bobalna, Parintele Vasile Vasilachi a plecat in America.

Despre traseul urmat de Parintele Vasile pe taram american aflam detalii de la doamna Nicoleta Furtuna, presedinta consiliului parohial de la Biserica “Sfantul Nicolae” din New York, care va vorbi pe aceasta tema si la Simpozionul de la Universitatea Columbia in data de 12 decembrie a.c.:

“Episcopia Misionara Ortodoxa din America si Canada s-a infiintat in 1934. Prin anii ’60 deja crescuse mult si se consolidase. In 1966, dupa decesul Episcopului Andrei Moldoveanu, a fost ales Episcop, Arhimandritul Victorin Ursache, venit de la Ierusalim, unde timp de un deceniu fusese preot la Mormantul Domnului. Episcopia Romana din America si Canada avea nevoie de mai multi preoti si a facut o lista de solicitari pe care a adresat-o Patriarhiei Romane. Pe aceasta lista era trecut si numele Parintelui Vasilachi. Asta se întampla in anul 1968.

Patriarhul Iustinian a pus pe lista primita o rezolutie clara: "Aprobam pe toti cei solicitati, nu dam insa binecuvantarea Arhimandritului Vasilachi." Dar cei de peste Ocean s-au straduit si au reusit in cele din urma sa-l aduca aici pe Parintele Vasile Vasilachi.

La inceput Parintele Vasile a lucrat impreuna cu Episcopul Victorin pentru Autonomia Episcopiei Misionare Ortodoxe Romane din America şi Canada fata de Patriarhia de la Bucuresti. Independenţa aceasta au obtinut-o abia in anul 1974. Sfantul Sinod al B.O.R a aprobat la 12 decembrie 1974, ridicarea Episcopiei la rang de Arhiepiscopie, cu toate drepturile autonome de conducere.

Munca aceasta nu l-a indepartat insa pe Parintele Vasile de la indatoririle sale duhovnicesti. A fost preot la parohia “St. Michael”, din Southbridge, Massachusetts, unde a slujit ani de zile ( 1969-1977) la o “vrednica comunitate de macedoneni care zidisera o biserica frumoasa, careia ii alaturasera un apartament parohial”. A tinut conferinte, saptamanal le vorbea la televiziune bolnavilor din spital, a colaborat cu ziarul local si a dat lectii de religie copiilor. Este cel care a infiintat in cadrul parohiei muzeul ‘Alexandru Machedon’ si, pentru toata ravna sa, guvernul statului Massachusetts i-a acordat o diploma de onoare.

In 1973, Arhiepiscopul Victorin l-a numit Vicar al Arhiepiscopiei si apoi in 1979 l-a transferat la resedinta eparhiala din Detroit, dandu-i insarcinarea sa se ocupe de tipariturile Arhiepiscopiei. In vremea aceea, Parintele Vasile a infiintat colectia teologica "Cuvantul vietii”, colectie in care apar carti de cultura si spiritualitate ortodoxa romana in limba romana si engleza.

In aceeasi perioada a tinut conferinte la radio, a adunat oamenii laolalta si i-a ajutat sa pastreze nestinsa flacara ortodoxiei. Peste tot unde a mers, pentru ca de la Detroit a plecat la parohia “Pogorarea Sfantului Duh” din Windsor, Ontario, Canada (pana în 1984), Parintele Vasile a facut o munca de misionar. In Canada a initiat o miscare duhovniceasca de studii biblice cu adultii si lectii de religie la scoala cu copiii.

Abia in 1984 s-a intors in SUA, ca preot paroh la parohia “Sfantul. Nicolae” din New York. Avea 75 de ani. Dar harul sfant ii dadea parca o tinerete vesnica. Misiunea sa era sa-i invete pe romani cum sa pastreze credinta si sa cladeasca lacasuri unde crestinii ortodocsi sa-l afle pe Domnul. Cu ajutorul crestinilor din Queens, s-a cumparat un loc pentru biserica. Lucrarea a durat sase ani si s-a facut prin donatiile si munca bunilor crestini din zona. IPS Arhiepiscop Victorin a sfintit biserica noastra la 9 decembrie 1984 .

In vara anului 1999, Parintele Vasile a fost initiatorul proiectului de renovare majora a Bisericii “Sfantul Nicolae” (tavanul ridicat si boltit, sistem nou de incalzire, electric, pereti noi, etc...). Proiectul a inceput in toamna lui 1999 si s-a terminat pana la Craciun. La toate proiectele bisericii, Parintele Vasile a fost in continua legatura cu consiliul parohial si a urmarit zilnic evolutia lucrarii.

Avea o memorie foarte buna, era atent la detalii si putea raspunde la orice intrebare despre activitatea bisericii.

In anul 2000, a fost initiatorul proiectului de a se picta biserica.

Parintele Vasile a avut multa intelepciune, blandete, calm, har, cunostea foarte bine oamenii, stia cum sa vorbeasca si sa se poarte cu toata lumea.

Multi oameni il solicitau ca sa se roage pentru ceva anume si dansul intreba: pe la ce ora este examenul sau operatia ? Si fiecare om pleca la acea incercare cu mai mult curaj si incredere stiind ca parintele se roaga pentru el; s-au intamplat cazuri cand erau credinciosi in biserica in acea zi si la acea ora si parintele atunci se ruga impreuna cu cei prezenti pentru acea persoana. Nu spunea niciodata despre cine sau despre ce era vorba. Doar atat, ca cineva are acum o incercare grea si sa ne rugam pentru el.

A fost si un om care a trait foarte modest; a locuit in camaruta din spatele altarului, fara lumina si aerisire directa.

Era un om discret; ce ii spuneai erai sigur ca acolo ramane; cand cineva incerca sa-l iscodeasca, spunea cu calm “ Ei, dar eu nu-mi incarc memoria cu toate amanuntele. Si altceva ce mai zici ? ”.

A fost un om deosebit: foarte bine pregatit in domeniul teologic, un om cu mare talent la scris (a scris 30 de carti in limba romana şi 4 carti in engleza). In septembrie 1990, Parintele Vasile a primit o scrisoare de multumire din partea Bibliotecii Academiei Romane pentru gestul sau nobil de a contribui la fondurile bibliotecii cu 35 de volume-manuscrise continand traducerea Bibliei, rod al muncii de o viata a Parintelui.

Parintele Vasile Vasilachi a fost totodata un bun administrator, a fost un preot cu mare dragoste de biserica si de oameni, si, nu in cele din urma, a fost un vizionar”, mai spune Nicoleta Furtuna, presedinta Consiliului parohial de la Biserica „Sfantul Nicolae” din New York.

In mai 2001, dupa un proces care a durat aproximativ doi ani, Biserica „Sfantul Nicolae” din New York a intrat in posesia unei proprietati lasate mostenire de catre Dumitru Minciu, un roman care a trait in Mount Hope – Middletown si care a dorit ca, in acest loc, nu departe de New York, sa fie ridicata o manastire romaneasca, loc de intalnire si de rugaciune pentru comunitatea ortodocsilor romani, dar si un loc destinat unor activitati comunitare, in care tinerii romani sa se intalneasca in tabere de vacanta. Parintele Andrei Turcoane, parohul Bisericii “Sfantul Nicolae” evoca acei ani de munca deloc usoara pentru membrii comunitatii:

“Ca de obicei, la apelul Parintelui Vasile Vasilachi, enoriasii bisericii noastre din New York s-au oferit sa ajute la repararea si amenajarea casei din Mount Hope. In ziua de 26 octombrie 2001, de Sfantul Dumitru, desi lucrarile de constructie erau in curs, Parintele Arhimandrit Vasile, asistat de trei calugari, a facut sfintirea Paraclisului amenajat in acel loc. Atunci s-a slujit acolo prima Sfanta Liturghie.

La sedinta Consiliului Arhiepiscopiei din 15 octombrie 2002, IPS Nicolae, actualul Arhiepiscop al romanilor din Cele Doua Americi, a propus aducerea unor calugari din tara pentru a organiza o obste monahala pe proprietatea primita de la Dumitru Minciu.

Consiliul parohial de la Biserica “Sfantul Nicolae”, intrunit la 13 ianuarie 2003, a acceptat propunerea de infiintare a unei manastiri pe proprietatea bisericii din Orange County. Dar Parintele Vasilachi n-a mai apucat sa se bucure de aceasta veste. Cu o saptamana mai devreme, in ziua de Boboteaza, la ora 5 dupa-amiaza, Parintele Arhimandrit Dr. Vasile Vasilachi, insotit de d-l. Danut Grigoras, a mers sa mai faca cateva sfestanii, si, pe Seneca Ave. in Ridgewood, Parintele si-a incheiat misiunea pamanteasca trecand la cele vesnice.

Vestea mortii sale s-a raspandit ca un fulger printre credinciosii romani din New York, provocand o mare intristare. Slujba inmormantarii a fost oficiata de IPS Arhiepiscop Nicolae inconjurat de 12 preoti si un numar mare de credinciosi care l-au condus pe ultimul drum.

Cand a preluat conducerea parohiei „Sfantul Nicolae” din New York, Parintele Arhimandrit Dr. Vasile Vasilachi avea 75 de ani, dar era plin de energie si avea un elan tineresc. Timp de 19 ani a predicat Cuvant staruind asupra lui cu timp si fara timp (cf. 2 Timotei 4,2), vestind bogatiile nepatrunse ale lui Hristos din veacuri in Dumnezeu, pentru ca sa cunoasca prin Biserica, intelepciunea nespus de felurita a lui Dumnezeu (cf. Efeseni 3,8-10). A luptat lupta cea buna, a pazit credinta stiind ca il asteapta cununa neprihanirii, in ziua aceea, pe care i-o va da Domnul Judecatorul Cel Drept si tuturor celor ce au iubit aratarea Lui (cf. 2 Timotei 4, 7-8).

Parintele Vasile a trecut la cele vesnice din biserica cea luptatoare in biserica triumfatoare ‘templul lui Dumnezeu’ (Apocalipsa 11,1), a mai spus preotul Andrei Turcoane.

Dupa trecerea la Domnul a Parintelui Vasile Vasilachi in 2003, prin grija IPS Arhiepiscop Nicolae, a fost numit preot paroh la Biserica “Sfantul Nicolae” din New York Parintele ieromonah Ioan Casian Tunaru, care, cu vrednicie si credinta, i-a pastorit pe credinciosii romani pana in iulie 2006 cand a fost hirotonit Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din SUA si Canada.

In aceasta perioada s-a acordat o atentie sporita intalnirii celor tineri. Campusul de vara tinut in perioada 29 iulie – 1 august 2004 la care a participat si IPS Nicolae, a fost o implinire si un punct de plecare pentru viitor.

Infiintarea comitetului de initiativa pentru constructia noii biserici la Manastirea „Sfantul Dimitrie Basarabov” din Mount Hope a fost o alta realizare a membrilor parohiei.

In anul 2006, IPS Arhiepiscop Nicolae l-a propus ca preot paroh pentru biserica din Queens pe Parintele Andrei Turcoane, propunere ce a fost aprobata de consilul parohial. Parintele Andrei continua lucrarea predecesorilor sai, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, de a mentine in enoriasii parohiei “Sfantul Nicolae”, ‘Intreita iubire: de Dumnezeu, Biserica si Neam’ asa cum spunea Parintele Dr. Vasile Vasilachi intr-o lucrare de referinta publicata in 1991, la New York. Tabara de vara organizata in fiecare an incearca sa invete copiii acestei comunitati arta trairii permanente cu Dumnezeu iar scoala duminicala doreste sa insufle in trairea de zi cu zi a copilor, un crez crestin de viata bazat pe spiritualitatea romaneasca. Cu aprobarea si binecuvantarea PS Ioan Casian, a fost introdusa catehizarea – evanghelizarea, in ultima duminica din luna, cu intrebari si raspunsuri din Sfanta Scriptura.

O mare realizare a parohiei o reprezinta construirea, in ultimii ani, a bisericii de la manastirea romaneasca din Mount Hope pentru care Parintele Vasile Vasilachi a lasat 182000 $, restul banilor fiind donati de enoriasii bisericii din New York si de alti crestini.

Biserica „Sfantul Nicolae” este plina pana la refuz in zilele de Duminica si la marile Sarbatori. Anual se fac 50-60 de botezuri. De la primul consiliu parohial in frunte cu Nicolae Grozavu pana la consiliul actual al carui presedinte este doamna Nicoleta Furtuna, toti au depus munca si efort pentru ca Biserica “Sfantul Nicolae” sa arate asa cum este astazi.

Toate aceste frumoase realizari ale credinciosilor care frecventeaza Biserica „Sfantul Nicolae” vor fi prezentate detaliat in cadrul Simpozionului „INTREITA DRAGOSTE: DE DUMNEZEU, BISERICA SI NEAM” care se va desfasura la Universitatea Columbia din New York in data de 12 decembrie a.c., sub patronajul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din Cele Doua Americi. Vor lua cuvantul IPS Dr. Nicolae Condrea, PS Ioan Casian Tunaru, Pr. Nicholas Apostola, vicar al Arhiepiscopiei, Pr. Andrei Turcoane de la Biserica „Sfantul Nicolae”, Pr. Vincentiu Temirov de la Manastirea „Sfantul Dimitrie Basarabov” precum si cativa enoriasi, personalitati ale diasporei new-yorkeze, care s-au implicat in mod deosebit in viata parohiei. Simpozionul va marca 25 de ani de la sfintirea Bisericii „Sfantul Nicolae” dar si 100 de ani de la nasterea Parintelui Vasile Vasilachi. Cu aceasta ocazie vor fi prezentate si cartile scrise de Parintele Vasile Vasilachi precum si un documentar despre Biserica „Sfantul Nicolae”. O expozitie de fotografii si icoane dar si un program de colinde romanesti vor intregi programul acestui simpozion aniversar.

Parintele Vasile Vasilachi a fost nu numai un mare misionar ortodox si predicator in Romania si in SUA, ci si un mare ctitor de biserici. Nu si-a uitat niciodata tara si credinciosii pe care i-a pastorit in Romania, ajutandu-i de cate ori a avut ocazia, asa cum marturisesc si azi taranii din Bobalna, de exemplu.

Putina lume stie ca, in 1993, Parintele Vasile Vasilachi impreuna cu domnul Profesor Dr. Constantin Virgil Negoita de la City University din New York si cativa enoriasi au sprijinit cu donatii substantiale reconstructia Bisericii „Sfantul Spiridon Vechi” din Bucuresti. D-l Profesor Dr. Constantin Virgil Negoita isi aminteste de acele momente:

„Eu mergeam acolo la Biserica «Sfantul Nicolae» din New York pentru ca imi placea preotul, un calugar batran cu charisma. Fusese staret la manastirea Antim, arestat si intemnitat pentru cativa ani, dus la munca fortata, imi povestise ca vazuse lumina necreata la Pocrov, un schit langa Neamt, unde venea sa-l vada Mihail Sadoveanu, statusem de vorba pe indelete, si aflasem o multime de intamplari de care nu stiau multi. Avea vorba dulce, moldoveneasca, a Husilor, era doctor in teologia Rasaritului, scrisese carti si reparase biserici. Il cunoscuse pe tata, de pe vremea cand isi sustinuse teza de doctorat, si comentam despre vrerea lui Dumnezeu. Amandoi stiam ca negura comunismului, ca orice negura, va disparea. Nu ne gandisem sa spunem cand. Ar fi fost greu.

Evenimentele de la sfarsitul anului 1989 ne surprinsesera pe amandoi. Ne gandeam ca o inviere ar trebui memorata. Asa ne-a venit in minte Biserica Reinvierii. Parintele credea ca vom putea strange bani pentru o biserica mare, care sa fie plasata intr-unul din cartierele noi, unde nimeni nu se gandise sa aseze biserici. Eu eram mai modest.

In 1990, un prieten mi-a amintit de Biserica «Sfantul Spiridon Vechi». E mica, mi-a spus el, si nu este acoperita decat de asfalt. M-am dus in capul Caii Victoriei si m-am uitat. Mi-am adus aminte cum statea sub nivelul strazii, semn ca orasul crescuse, cum intram coborand cateva trepte, si cum deasupra unei usi foarte mici era o pisanie scrisa in limba araba, care parca spunea ca ar fi fost un dar al Patriarhiei din Antiohia. «Mergi la parintele Zaharescu, parohul,» am fost sfatuit, «el a salvat coloanele si usa dela intrare, el le-a depozitat la manastirea Cernica». M-am dus. Batran, suferind, dar cu imensa speranta, m-a primit ca si cand m-ar fi trimis providenta. Mi-a marturisit ca si el strangea bani pentru reconstructie. Intors la New York, am vorbit din nou cu parintele Vasilachi. El tot mai voia o biserica mare. In Drumul Taberei. «De ce nu», zic eu, «numai ca trebue sa ne grabim, acolo este inflatie si banii nostrii vor fi mai mici.»

Banii nu s-au strans chiar usor iar ispitele s-au tinut lant. Au aparut discutii si indoieli, s-a creat o stare de conflict, unii nu doreau ca banii sa ajunga in buzunarele Patriarhului comunist, cum spuneau ei, motivand ca si biserica din New York are nevoile ei. In cele din urma insa banii au ajuns in contul Patriarhiei Romane pentru refacerea Bisericii «Sfantul Spiridon Vechi». Constructia a inceput in toamna anului 1993 si s-a incheiat in 1996 spre marea bucurie a Profesorului Constantin Virgil Negoita dar si a Parintelui Vasile Vasilachi, care a fost invitat la Bucuresti la sfintirea bisericii, fiind ridicat cu acel prilej la rangul de Arhimandrit Mitrofor.

Printre tinerii care s-au apropiat, in ultimii ani, de Biserica «Sfantul Nicolae» din New York se afla si arhitecta Romanita Fuca Tomescu, stabilita in metropola americana incepand din anul 2000. Ea este acum membra a consiliului parohial si a fost desemnata coordonatoarea lucrarilor la biserica Manastirii «Sfantul Dimitrie Basarabov» din Upstate New York. Desi l-a cunoscut prea putin pe Parintele Vasile Vasilachi, Romanita Fuca Tomescu s-a dedicat cu totul acestui proiect pentru a implini, impreuna cu ceilalti enoriasi, visul Parintelui Vasile de a ridica inca o biserica romaneasca pe pamant american:

«Biserica «Sfantul Nicolae» e biserica la care merg de cand am ajuns aici in New York in anul 2000 iar in ultimii 4-5 ani m-am implicat mai mult in activitatile parohiei. Noi venim dintr-o tara majoritar ortodoxa iar faptul ca putem sa mergem aici pe pamant american la o biserica a noastra, unde se slujeste in limba romana, este foarte important pentru noi. Este unul dintre putinele locuri in care ne putem manifesta spiritul, trairea romaneasca. Bisericile romanesti de-aici au un rol mai complex decat bisericile din Romania, ele constituie nu numai punctul de legatura spirituala pentru romani dar ii ajuta si sa isi gaseasca un loc de munca sau un apartament de locuit, e un loc in care oamenii se cunosc si se ajuta. Parintele Andrei Turcoane este originar din Voivodina dar a slujit o vreme si in Romania. Inainte a fost parintele Ioan Casian care a venit direct din Franta de la Biserica romaneasca din Paris.

Pe Parintele Vasilachi l-am cunoscut prea putin, dar pot sa va spun ca a avut un impact mare asupra vietii multora dintre noi prin simplitatea cu care si-a trait viata si printr-un dar special de a a le spune oamenilor lucruri simplu de inteles si care sa ajunga la sufletul lor. Nu era o prezenta coplesitoare, era foarte retras si evlavios. Nu l-am cunoscut indeaproape, dar cu cat aflu mai multe despre viata lui, cu atat simt ca mi se deschide inima sa-l iubesc mai mult. Ce amintire luminoasa a lasat in urma lui si cata inspiratie pentru noi toti!

Mostenirea Parintelui Vasile Vasilachi e un bun inceput pentru comunitatea noastra religioasa din New York. Avatarurile inceputurilor le cunosc cei care aveau varsta mea cand parintele punea prima piatra de temelie a bisericii si a manastirii. Rolul nostru azi e acela de a consolida mostenirea si de a deschide noi orizonturi prin initierea de noi proiecte misionare care sa dezvolte un spirit autentic ortodox in comunitatea romana. In spiritul acestei continuari a mostenirii Parintelui Vasile am gasit acordul si chiar entuziasmul multor enoriasi ai Bisericii „Sfantul Nicolae” pentru crearea unei fundatii in numele inaintasului bisericii noastre. Fundatia „Parintele Vasile Vasilachi” e o idee care s-a nascut cu trei-patru ani in urma, si prinde contururi mai precise acum cand avem o biserica si o manastire consolidate. Fundatia „Parintele Vasile Vasilachi” isi va desfasura activitatea intr-o prima faza sub egida Bisericii „Sfantul Nicolae”, ca un program al bisericii noastre, pana cand se va dezvolta ca sa se sustina singura prin infrastructura proprie. Fundatia va avea ca scop consolidarea vietii spirituale a comunitatii ortodoxe din New York si intarirea schimburilor culturale cu Romania, promovand o serie de actiuni, cum ar fi organizarea de evenimente culturale, infiintarea unei burse de studii si diversificarea programelor de instruire religioasa a enoriasilor.”, a mai precizat Romanita Fuca Tomescu.

Biserica „Sfantul Nicolae” din New York ii invita pe credinciosii romani sa vina in numar cat mai mare la sarbatoarea hramului, in ziua de 6 decembrie. Sfanta Liturghie va fi oficiata de PS Ioan Casian, Epsicop vicar, si va fi urmata de o agapa frateasca. Romanii sunt asteptati si la simpozionul organizat la Universitatea Columbia, in 12 decembrie, pentru a marca implinirea a 25 de ani de la sfintirea bisericii, sub semnul „Intreitei Iubiri: de Dumnezeu, Biserica si Neam” , pentru ca asa cum scria Parintele Vasile Vasilachi „in aceste trei iubiri de Dumnezeu, de Biserica si de Neam, se cuprinde tot idealul sublim de viata al omenirii intregi si al fiecarui om in parte. Ele constituie un triptic de viata, o Treime Sfanta a mantuirii noastre pe pamant si din ceruri. Cu acest crez intreit de viata vei dobandi fericirea nu numai pe cea terestra, dar si pe aceea care urmeaza dupa ce plecam din aceasta viata. Prin aceste trei iubiri: de Dumnezeu, de Biserica si de Neam, noi putem fi socotiti, pe drept, fiii Parintelui Ceresc, copiii Bisericii si tineretul si cetatenii Neamului din care facem parte cu toata fiinta noastra.”

Dorina Zdroba
(Documentar realizat cu sprijinul Consiliului parohial al Bisericii „Sfantul Nicolae” din New York)