Oamenii din Aricestii Zeletin - Prahova aprind lumanari la raspantii
Ascunsa pe harta, undeva in nordul judetului Prahova, comuna Aricestii Zeletin este presarata de zeci de troite, ridicate aici de-a lungul veacurilor de catre localnicii cu frica de Dumnezeu. Pe timpul comunistilor, oamenii aprindeau lumanari la crucile de la raspantii, chiar daca riscau sa infunde puscaria pentru gestul lor religios.
Obicei vechi
Putinii turisti, care se incumeta sa strabata zeci de kilometri de drum judetean plin de gropi pana-n comuna prahoveana Aricestii Zeletin nu pot sa nu remarce troitele ridicate de localnici la fiecare rascruce de drumuri. De sub acoperisurile roase de ploi si ger, Mantuitorul rastignit binecuvanteaza trecatorul care-si face timp sa aprinda o lumanare la picioarele sale.
Primarul comunei, Caius Florei, apreciaza ca ar fi vreo 50 de troite in total. „Crucile au aparut, una cate una, la fiecare raspantie. S-a impamantenit la noi obiceiul ca oamenii mai instariti de pe ulita sa ridice o troita. Cele mai vechi dintre ele au peste 200 de ani. Asa suntem noi, muntenii. Nu ne temem decat de Dumnezeu”, spune, cu mandrie, edilul.
Comunistii au distrus totul
Comuna, atestata documentar inca din secolul al XV-lea, a fost inainte de colectivizare una dintre cele mai bogate ale judetului.
Oamenii erau gospodari si faceau bani frumosi din cresterea animalelor, care au fost insa confiscate si predate fostului CAP prin anii '60. Acum, in ciuda peisajului de o frumusete rapitoare, localitatea este roasa de saracie. In comuna au mai ramas doar batranii sa se lupte cu neajunsurile, pentru ca tinerii fug la oras imediat cum termina scoala generala.
La Aricestii Zeletin singurele locuri de munca apar doar cand se mai deschide cate un butic. Localitatea nu beneficiaza decat de o singura utilitate: curentul electric. Este si motivul pentru care, in ciuda frumusetii zonei, agroturismul nu are nicio sansa sa prinda aici.
Oamenii dau vina acum pe comunisti, care le-au distrus gospodariile si i-au adus in sapa de lemn. Au vrut sa le confiste pana si credinta. Dar s-au temut sa strice troitele, singurele semne ale demnitatii oamenilor de la munte.
Dupa '89, doar cativa oameni au mai avut bani sa continue traditia ridicarii troitelor. Nici macar vechile cruci nu au mai fost ingrijite, semn ca saracia i-a indepartat pe oameni de Dumnezeu, iar ceea ce n-au reusit comunistii a facut miseleasca tranzitie.
Iubirea de Dumnezeu nu moare niciodataMaria Costache este unul dintre localnicii in varsta care se incapataneaza sa aiba grija de "casuta" Domnului.
Pentru Maria Costache nu trece o saptamana fara sa nu trebaluiasca in jurul troitei din fata portii. Monumentul a fost ridicat de bunicul sau, in secolul al XIX-lea. „Eu am pomenit crucea asta de la tata-mare, un om instarit la vremea lui. Mi-a spus sa am grija de troita cat oi trai. Asta fac si acum, la 70 de ani”, spune femeia.
Marius Nica
Sursa: Evenimentul Zilei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.