Crimeea – crestinism apostolic

Crimeea – crestinism apostolic Mareste imaginea.

Pe 24 noiembrie il praznuim pe Sfantul Mucenic Clement, episcopul Romei.

Crimeea - crestinism apostolic: Sfantul Clement, ucenicul Sfantului Apostol Petru

Ca sa facem pelerinajul in Crimea in luna iulie a anului 2009 am avut de strabatut cale lunga, ocolind Moldova de peste Prut, pentru care tot romanul din tara-mama avea nevoie, la acea data, de viza. Obligatoriu plecand prin Suceava, am strabatut de aici peste 800 km pana la Odessa, apoi inca 500 km pana la Simferopol – capitala Crimeii, acolo unde aveam sa ne inchinam Sfantului Luca Arhiepiscopul Crimeii, noul Doctor fara de Arginti. Langa racla sfantului reactionam diferit: unii dintre noi simt o caldura placuta in inima, altora ni se rascolesc toate gandurile rele, semn de inceput de tamaduire nu doar trupeasca ci si sufleteasca. Agitatie, rautate, nervozitate - un atac neasteptat si brutal al fortelor nevazute, ostile, similar episodului cu atacul plosnitelor din celula de la Eniseisk asupra detinutului Episcop Luca, in timpul exilului sau in Siberia; plosnite de care acesta avea sa scape, arzandu-le cu lumanarea. “Arma” noastra in acest caz nu poate fi decat rugaciunea fierbinte…

Avea sa inceapa aici, la Sevastopol, unul dintre cele mai tulburatoare dar si turbulente (ca relatii interumane) pelerinaje la care mi-a fost dat sa particip si care pe final avea sa duca la scuturarea din temelii a asezarii noastre interioare (a unora dintre noi, cel putin), semn ca Crimea ortodoxa este extrem de puternica si de activa in plan duhovnicesc. Doar ajungand in sudul stancos al peninsulei, cu munti pravaliti in mare, cu peisaje impresionante prin maretia lor (mal abrupt si apa, natura salbatica, nelucrata de om ci doar sfintita prin biserici cocotate pe varf de stanci) aveam sa intelegem de ce acest pamant aparent doar pitoresc, are forta duhovniceasca masiva.

Actuala Crimeea - antica Taurida - peninsula situata in nordul Marii Negre, punct strategic militar, bogat furnizor de grane si sare, devine colonie greceasca inca din secolul 5 inainte de Hristos, cand grecii infiinteaza aici puternica cetate-port Chersonesos (actualul Sevastopol, in vest), iar in est cetatile Feodosia si Bosforus.

Deja din anul 15 dupa Hristos zona sudica, stancoasa a peninsulei devine colonie romana, margine de imperiu, facilitand astfel circulatia primilor crestini spre aceste pamanturi pagane. Sf. Apostol Andrei cel Intai Chemat a desfasurat o ampla lucrare de increstinare de-a lungul tarmurilor Marii Negre, pornind din sudul acesteia - din actualul teritoriu al Turciei, mergand in partile de rasarit ale marii, in Georgia de azi, acolo unde insotitorul sau, Sf. Apostol Simon Cananeul avea sa fie martirizat si inmormantat in muntii Abhaziei. In nordul Marii Negre, in Pont ( Dobrogea) si in Chersonesos (Crimeea), Sf. Apostol Andrei a ramas timp indelungat, binevestind si invatand pe toti si multi au crezut in Hristos si s-au botezat. Din Chersonesos, Sf. Apostol Andrei si ucenicii sai au urcat, cu voia Domnului, pe raul Nipru si au ajuns pana la actualul Kiev, pe colina caruia avea sa infiga o cruce si sa prooroceasca ceea ce avea sa se implineasca peste o mie de ani ( sec. XI): in acel loc harul lui Dumnezeu va straluci cu putere, acolo se vor inalta multe biserici si de aici se va lumina tot pamantul rusesc prin sfantul botez. Dupa spusele cronicarului Nestor, Sf. Apostol Andrei a mers mai catre nord, spre Novgorod, de unde plutind pe raul Volhov a ajuns la Lacul Ladoga pe insula Valaam (langa Cercul Polar de Nord), convertind la crestinism vrajitorii care locuiau acolo si intemeind o biserica crestina. Apoi, pe calea marii, Sf. Ap Andrei avea sa se indrepte spre Grecia, in Patras - locul muceniciei sale.

Dar noi ne aflam acum in Crimeea, la Inkerman, in manastirea construita deasupra pesterii Sf. Apostol Andrei. Si daca nordul Rusie avea sa mai astepte inca zece secole pana la increstinarea deplina a intregului popor, aici in sudul Crimeii constatam, in doar o singura biserica–pestera cu 3 paraclise successive, ca istoria crestinismului se va fi derulat fara nici o intrerupere din chiar secolul intai pana azi.



 

In biserica rupestra din Manastirea Inkerman un paraclis este inchinat Sf. Apostol Andrei si reprezinta de fapt chiar pestera in care a locuit sfantul apostol si ucenicii sai; un al doilea paraclis (cel mai mare, in care se slujeste) este inchinat Sfantul Clement – papa al Romei, ucenicul Sf. Ap. Petru, exilat de Imparatul Traian la Chersonese si martirizat la anul 99; un al treilea paraclis este inchinat Sf. Martin papa al Romei exilat in anul 655 si care avea sa mai traiasca aici doar 103 zile; urmatorul paraclis – ultimul – este de fapt fosta trapeza de pe vreme Sfantul Clement. La momentul la care Sfantul Clement a fost exilat in colonia greceasca de la marginea de nord a Imperiului Roman, a aflat acolo mai mult de doua mii de crestini care erau osanditi sa taie piatra in munti. Sfantul arhiereu a fost bine primit de ei, muncind impreuna cu acestia i-a mangaiat cu cuvantul si, prin rugaciune, a savarsit minunea izvorarii de apa din piatra seaca, pentru ca aflase nevoia pe care acesti lucratori crestini o aveau: singurul izvor era la sase stadii – peste un kilometru – distanta.



 

A iesit vestea despre acea minune si mult popor din imprejurimi a crezut in adevaratul Dumnezeu si s-a botezat chiar in acel izvor. Se spune ca atat de mult popor pagan a adus la credinta Sfantul Clement, incat boteza in fiecare zi mai mult de cinci sute de suflete. Auzind insa Imparatul Traian de aceasta convertire masiva la crestinism, a poruncit ca Sfantul Clement sa fie omorat prin inecare, asa incat l-au legat de o ancora si i-au dat drumul in mare, ca sa nu mai gaseasca crestinii trupul sau cel sfant. La rugaciunile a doi dintre ucenicii sai, Cornelie si Fiv, Domnul a aratat in adancul marii o biserica de marmura in care erau moastele Sf .Clement, alaturi de ancora – insa aceste sfinte moaste nu au iesit la suprafata apei decat la rugaciunea Sfintilor Chiril si Metodie (sec IX). Moastele Sfantului Clement au ramas in Crimeea pana in secolul X, cand Sf. Cneaz Vladimir – dupa botezul sau crestin petrecut tot in Hersones a luat capul si sfintele moaste si le-a dus la Kiev. Incepand cu anul 1993, particele din sfintele moaste au fost impartite multor manastiri (sunt si la Inkerman) iar capul Sfantul Clement este la Lavra Pecerska din Kiev, printre capetele izvoratoare de mir. Despre acest mir se spune ca o picatura sfinteste o mare.



 

Am intrebat-o pe ghida noastra din Crimeea despre continuitatea vietii crestine intre sec. I – sec.VII ( Sf. Martin) si sec. IX (Sf. Vladimir, increstinatorul intregii Rusii). Nu doar ca ne-a vorbit despre cei 7 sfinti episcopi martiri din secolul IV, dar ne-a si dus la Fiolent (o alta suburbie a Sinferopolului ) la Manstirea Sf. Gheorghe, in pestera inchinata acestor 7 sfinti episcopi din Herson martirizati in anii 304-305, intre care se numara si Sf Mucenic Efrem Episcop al Tomisului, exilat in Crimeea. Acestia sunt pomeniti si in calenadrul nostru, in data de 7 martie.


In secolul VIII o corabie greceasca a naufragiat in apropierea Hersonului, in timpul unei furtuni. Marinarii s-au rugat cu credinta Sf. Gheorghe, patronul lor, si marea s-a linistit iar oamenii s-au putut salva pe stanca inalta de care s-a zdrobit corabia. In varful stancii au gasit o icoana a Sf. Gheorghe, salvatorul lor. Pe stanca au asezat Crucea lui Hristos, semn de biruinta.Toti marinarii s-au calugarit, intemeind aici pe tarmul abrupt Manastirea Sf .Gheorghe, locas care include o pestera in care a stat si Sf . Apostol Andrei. Pana in secolul XVIII, pana la unirea Crimeii cu Rusia, manastirea a apartinut direct Patriarhiei Constantinopolului.

Interesant este ca Tarul Nicolae al II-lea ( martirizat in 1918) a sosit odata neanuntat la manastirea Sf. Gheorghe din Simferopol, iar atunci, pentru prima oara, trei stareti vazatori cu duhul, zavorati, au iesit din izolare si I s-au inchinat, ingenunchind. Insusi egumenul manastirii i-a vazut atunci, pentru prima oara, pe cei trei nevoitori zavorati. Monahii rusi sustin ca in timpul vietii sale, 19 stareti vazatori cu duhul din toata Rusia i-ar fi prevestit tarului Nicolae al II-lea sfarsitul sau mucenicesc, spre salvarea poporului rus in fata Domnului.

Panouri mari publicitare la margini de sosele. Unul atrage in mod deosebit atentia: o doamna (probabil politician), sobra, se intreaba: Crimeea – a rusilor? Mai departe, acelasi panou, acelasi chip, dar alta intrebare: Crimeea – a ucrainienilor? La mica distanta, din nou aceeasi doamna politician cu o alta varianta: Crimeea – a tatarilor? Chiar asa, stau acum si ma gandesc, a cui este de fapt Crimeea? Nu exista un popor astfel denumit, nu exista o limba specifica. Statistica spune sec: la anul 2001 sunt 58% rusi, 24% ucrainieni, 12% tatari, restul nu este semnificativ.

In decursul istoriei sale zbuciumate, de margine de imperii, multe civilizatii si-au revendicat Crimeea: anticii taurizi, greci, romani, persi, goti, turci, bulgari, bizantini, venetiei si genovezi, tatari, rusi… Si chiar daca straturi de cultura si-au pus amprenta creind un mix cultural exotic, Crimeea a ramas ortodoxa din secolul intai pana azi, doar ea si Dumnezeu stiind suferintele crestinilor adunati in grote. Revendicandu-se acum, pe buna dreptate, leaganul ortodoxiei ruse.

Maria Chirculescu
Director agentie de turism
Ag. MIRIAM TURISM
Covasna, str Borvizului nr 8
Tel: 0267.341.757 si 0723.645.180

24 Noiembrie 2014

Vizualizari: 4492

Voteaza:

Crimeea – crestinism apostolic 5.00 / 5 din 1 voturi.

Cuvinte cheie:

crimeea sfantul clement

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE