Clonarea

Clonarea Mareste imaginea.


Ingineria genetica

Prin inginerie genetica se intelege ansamblul de tehnici prin care omul intervine asupra codului genetic. Efectele tehnologiei ADN-ului recombinat sunt mult mai mari decat in cazul fertilizarii artificiale. Eventuale schimbari ale codului genetic, care trebuie inteles ca un patrimoniu al intregii omeniri, presupun schimbari care ar putea afecta, in timp, generatii intregi. In foarte multe cazuri de experimente si clonari, nu se poate face o distinctie intre ingineria genetica si manipularea genetica, mai ales cand nu se urmareste in mod evident procreatia.

Toate tehnicile uzuale, specifice ingineriei genetice, urmaresc transferul unei noi informatii genetice in structura celulei unei fiinte vii. S-au facut astfel de cercetari pentru identificarea unor gene patogene. E vorba de recunoasterea si izolarea unor gene care determina diverse boli genetice, urmarindu-se prevenirea ei sau oprindu-se evolutia si transmiterea ei la urmasi. S-au obtinut, prin diferite tehnici, molecule necesare tratarii multor boli grave. Pe aceasta cale, s-au obtinut produse noi, cu efecte mari terapeutice: insulina, interferonul, hormonul de crestere si diferite vaccinuri.

Prin introducerea unor gene in celulele somatice sau germinale, au fost produse plante sau animale cu anumite caracteristici particulare. Au fost imbunatatite astfel diferite rase de animale, urmarindu-se producerea de carne si lapte de calitate superioara. Exista deja cateva soiuri de plante cu caracteristici specifice, care cresc pe terenuri aride, au fructe fara seminte, sunt rezistente la conditii aspre.

Cercetatorii din domeniul geneticii lucreaza deja la proiecte care, cu putin timp in urma, erau de ordinul science fiction-ului. Hartile genetice permit localizarea genelor, a cromozomilor si a enzimelor. Acestea sunt necesare pentru localizarea genelor asociate cu anumite maladii. In 1993, sub egida UNESCO, a luat fiinta Comitetul International de Bioetica, care a elaborat o declaratie pentru protectia genomului uman. Acest text, luat ca referinta de comunitatea oamenilor de stiinta, subliniaza ideea ca genomul uman constituie un patrimoniu comun al speciei umane, care "trebuie protejat pentru a salva integritatea speciei umane."

Toate cercetarile si aplicatiile din domeniul geneticii trebuie astfel orientate incat sa se desfasoare in sensul salvarii vietii si identitatii genetice ale oricarui individ uman. Alterarea patrimoniului genetic al unei persoane, pericol care a devenit iminent, reprezinta o grava ofensa adusa umanitatii si se cuvine sa fie
inteleasa ca un semn al dominatiei omului asupra altui om. In aceasta categorie de manipulari genetice intra schimbarea sexului embrionului, prin injectie de ADN. Interventiile cu motivatie terapeutica trebuie facute doar in beneficiul persoanei umane.

Cei care folosesc tehnicile de alterare sau modificare genetica in scopul imbunatatirii speciilor, la animale si plante, ar trebui sa aiba in vedere pastrarea si salvarea ambientului. Omul nu este doar un beneficiar, ci este investit sa protejeze toate valorile creatiei. Industria genetica, producatoare de plante si animale cu caracteristici imbunatatite, dezvoltata sub imperiul cresterii productivitatii, nu ia in seama efectele nocive ale acestor modificari asupra organismului uman, a plantelor si animalelor modificate genetic. La aceste decizii trebuie sa ia parte nu numai specialistii, oamenii de stiinta, ci si reprezentantii comunitatilor implicate in ansamblu.

Nu exista suficiente informatii despre siguranta biotehnologiilor, care, daca nu este garantata prin lege, poate conduce la realitati terifiante, in care bomba biologica poate teroriza comunitati mari de oameni. Tehnicile care functioneaza dupa metoda alternativa presupun modificarea electiva si selectiva a unui patrimoniu genetic sanatos, apartinand omului, caz in care cercetatorii manifesta tendinta de a se substitui lui Dumnezeu. Trupul este o componenta constitutiva a persoanei umane, iar tendinta de a-i impune anumite caracteristici, asa-zis superioare, arata ca fantasmele eugenismului revin, fantasme ale caror principii au determinat mari drame in istoria umanitatii.

Clonarea

Clonarea ("klon", in greaca, inseamna "germen", "vlastar", "ramurica", "crenguta") este definita ca o metoda prin care se produc clone, adica organisme, celule sau molecule identice. Exista o clonare naturala, cand, pornind de la acelasi zigot, apar gemenii. In antichitate, a fost cunoscuta clonarea la plante (vita-de-vie, pomii fructiferi), care se pot inmulti astfel, cu pastrarea caracteristicilor genetice. Cultivate in vitro, celulele vegetale, cat si cele animale, pot evolua in clone. Dupa diviziune, rezulta doi embrioni identici din punct de vedere genetic. Cele doua organisme au acelasi patrimoniu genetic, dar au organisme proprii. Pornind de la modelul natural, a fost perfectata o tehnica, ce consta in separatia blastomerilor, cand embrionii au 60-80 de celule, dupa 6-7 zile de la concepere. Metoda a fost pusa in practica in Franta, in 1982.32 Prin aceasta tehnica, care se desfasoara, in principiu, ca si reproducerea sexuata din natura, se obtin cupluri de gemeni identici genetic.

Cea mai frecventa metoda consta in obtinerea unei clone, prin transplant de nuclei in ovule. Inca din 1955, cand s-au facut primele experiente pe broasca, s-a observat ca transferul de nucleu trebuie realizat in faza cand celulele au totipotenta, adica au capacitatea de a regenera. Celula este denucleata si, in citoplasma ei, se introduce nucleul unei celule adulte. Zigotul va mosteni intreg patrimoniul genetic al donatorului. Organismul rezultat nu mai pastreaza nimic de la cele de la care au provenit gametii.

Primul mamifer clonat cu succes, din celulele unui animal adult, s-a nascut la 5 iulie 1996. Profesorul Ian Wilmut, de la Institutul Roslin din Edinburgh, a transferat nuclee, provenite din glanda mamara a unei oi mature, in ovulele unei oi din alta rasa. Din 277 de transferuri s-au obtinut 29 de embrioni, care au ajuns in faza de blastocist. Dupa 148 de zile, din singurul embrion, care a supravietuit dupa implantare, s-a nascut oaia Dolly. Aceasta realizare a fost capitala pentru evolutia acestor experimente, pentru ca nu s-au mai folosit nuclee de embrioni, ci celule de la un organism adult. Dupa nasterea oitei Dolly, cercetarea in domeniul clonarii a evoluat mult. In 1998, s-a anuntat nasterea a doua vaci si obtinerea a 20 de copii de soareci.

In Romania, au fost facute cu succes experiente de clonare a animalelor domestice, pe baza nucleelor din celule embrionare de la taurine, la Universitatea de Stiinte agricole din Timisoara, iar de la ovine, la Statiunea de Crestere si Ameliorare a Ovinelor de la Pallas-Constanta.

Clonarea umana

Tehnica transferului nuclear a fost aplicata, pana la urma, si fiintelor umane. Primele informatii despre rezultate ale cercetarii in acest domeniu au aparut in 1993, cand doi cercetatori americani, J.Hall si R. Stilmann, au anuntat intentiile lor de a face asemenea experimente pe celule umane. Mai tarziu, in 1998, intr-un centru de sterilitate al unui spital din Seul, a fost obtinut, prin tehnica Honolulu, un embrion uman. Nucleul folosit apartinea aceleiasi persoane de la care fusese prelevat ovulul. Procesul a fost intrerupt in momentul in care divizarea ajunsese la patru celule, datorita restrictiilor impuse de guvernul coreean. Oameni de stiinta din Statele Unite au declarat, in 2001, ca au clonat cu succes embrioni de maimuta. Peste cateva luni, la 24 noiembrie 2001, cercetatorii de la Advanced Cell Technology au anuntat obtinerea mai multor embrioni umani clonati in scop de cercetare a celulei stem.

Acestia au murit insa in stadiul de 2, 4 si 6 celule. La 25 decembrie 2002, Brigitte Boisselier, biochimista, reprezentanta a companiei Clonaid, a anuntat nasterea primului copil clonat. Ea este membra a gruparii Rael, o secta infiintata de ziaristul francez, stabilit in Canada, Claude Vorilhon. Mentorul acestei miscari, denumite "Raelian Movement", care numara de mii de membri, proveniti din 84 de tari, pretinde ca a fost contactat de Elohim, in 1973. Potrivit acestui mesaj, viata pe pamant ar fi fost creata in mod artificial de reprezentanti ai altui sistem solar, iar omul a aparut acum 25 de mii de ani, prin clonare. Un studio recent, publicat in revista britanica British Medical Journal, contrazice declaratiile companiei Clonaid, sustinand ca, pana in acest moment, clonarea umana ar fi imposibil de realizat.

Clonarea reproductiva nu este admisa deocamdata nicaieri in lume. Rezolutia Comisiei pentru probleme de bioetica a Parlamentului Europei, din 7 septembrie 2000, interzice "utilizarea embrionilor umani pentru producerea de celule tulpinare".

Printr-o decizie a UNESCO, din 1997, se interzice in spatiul european clonarea reproductiva umana. Parlamentul Romaniei a ratificat, la 22 februarie 2001, conform Constitutiei Romaniei, art.74, alin.2, Conventia Europeana pentru protectia drepturilor omului si a demnitatii fiintei umane, fata de aplicatiile biologiei si medicinei, Conventia privind drepturile omului si biomedicina, semnate la Oviedo, la 4 aprilie 1997, si Protocolul aditional la Conventia Europeana pentru protectia drepturilor omului si a demnitatii fiintei umane fata de aplicatiile biologiei si medicinii, referitor la interzicerea clonarii fiintelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998.

Exista, totusi, unele tari (Suedia, Marea Britanie, Franta) unde cercetarile terapeutice pe embrionii umani clonati continua, iar cercetarile in domeniul clonarii terapeutice implica si perfectionarea tehnicilor clonarii reproductive. Marea Britanie a fost prima tara care a autorizat asemenea tip de cercetare, in 1990, instituind cel mai liberal cadru juridic in acest sens. Embrionii umani folositi in cercetari distructive se obtin prin aceleasi tehnici utilizate in cazul oii Dolly. Dupa care se extrag celulele stem din embrionii clonati si acestia sunt distrusi. Potrivit cercetatorilor, celulele stem, obtinute prin asa-zisa clonare terapeutica, au multe avantaje fata de cele obtinute in mod conventional, din embrioni neclonati. Tesuturile sau organele create prin aceasta tehnica nu ar mai fi respinse pentru ca acestea ar contine aceeasi structura genetica, ca si adultul caruia i se face operatia de transplant.

Clonarea terapeutica, care are aceleasi etape, ca orisice clonare, implica crearea si distrugerea de embrioni umani. Toate problemele de etica, create de cercetarea pe embrioni, se pastreaza in acest caz, pentru ca embrionii umani clonati au acelasi statut ca si cei creati prin alte tehnici. Daca ar fi sa ajunga la maturitate, fiintele umane clonate ar putea fi fizic identice cu cele de la care au fost prelevate nucleele transferate. Evident, ar avea o personalitate si o identitate separata.

Celulele stem

Celulele stem (din engleza, "tulpinare") au capacitatea de a se reinnoi nelimitat, de a se reproduce, fara sa se diferentieze, putand da nastere unor celule cu putere proliferatorie limitata, din care sa rezulte populatii de celule bine diferentiate, cum sunt celulele nervoase, musculare sau hepatice. Studiile asupra celulelor stem dureaza de aproape 30 de ani. Oamenii de stiinta cred ca, pe aceasta cale, vor gasi cea mai sigura solutie pentru tratarea unor boli degenerative, caci nu exista reactii imunitare, de respingere.

Cercetarile de pana acum au aratat ca celulele stem se gasesc in multe din tesuturile organismului uman. Acestea insa au capacitatea foarte redusa de a da nastere altui tip de tesut, decat cel pentru care au fost produse de organism. Au fost descoperite, in ultimii ani, celule provenite de la organismul uman, in stare sa dea nastere la mai multe tipuri de tesuturi, in special hematic, muscular si nervos. Asemenea celule stem pluripotente au fost descoperite in maduva osoasa, in creier, in tesuturile conjunctive ale diverselor organe si in cordonul ombilical. Se utilizeaza deja celule stem neurale vii, care sunt obtinute din cadavrele adultilor, la cateva ore dupa moartea acestora. Se vorbeste astazi tot mai mult despre recuperarea celulelor stem din tesuturile organismelor adulte si reprogramarea lor, cu scopul obtinerii de culturi de tesuturi specializate. Celulele stem de adult au o mare elasticitate, iar capacitatea lor depinde in mare masura de informatia genetica ce poate fi reprogramata. Au fost tratate boli genetice rare, la soareci, prin inserarea genei lipsa in celulele stem ale acestora. Revista Science a anuntat, in aprilie 2000, primul succes inregistrat in terapia genelor umane, tratand diverse boli imunodeficitare la copii, prin inserarea genelor lipsa in celulele stem din maduva osoasa.

Cercetari recente au pus in evidenta faptul ca celulele adultilor pot fi mai usor de manipulat, o data ce li se dau semnale noi ele se transforma in diferite tipuri de celula, care pot fi folosite dupa aceea la repararea unor tesuturi bolnave.

Pentru eliminarea pericolului proliferarii acestor celule nelimitat si fara control, fapt care ar duce la crearea unor tumori canceroase, cercetatorii americani au descoperit diferite tehnici, prin care li se poate "programa" maturizarea, identificand factori de crestere si proteine reglatoare. Oamenii de stiinta de la Universitatea din Texas au identificat enzima telomeraza, care poate "imortaliza" culturile celulelor stem de adult, fara riscul cresterii necontrolate, specifica celulelor canceroase. Alti cercetatori au pus la punct si tehnici noi de multiplicare la celulele stem ale maduvei osoase, care pot sa capete un ritm de inmultire de un miliard in sase saptamani.

Cercetatorii de la Cambridge au gasit o cale de a transforma celulele dezvoltate complet de la un adult in celulele stem, iar specialisti din California au transformat tesut de grasime in muschi, oase si cartilaje. O companie din New Jerssey a declarat ca a elaborat o noua tehnica de obtinere a unei surse bogate de celule stemice din placenta expulzata la nastere din uterul unei femei. Medici din Canada au tratat un copil de 9 luni, bolnav de cancer, cu celule stem extrase din cordonul sau ombilical.

Compania, care a finantat cercetarile pentru clonarea oitei Dolly, a anuntat ca cercetatorii sai au inregistrat succese in transformarea pielii de vaca in celule ale inimii, iar cercetatori din Sheffield si Cardiff au descoperit un mod de regenerare a oaselor si a celulelor creierului. Compania Osiris Therapeutics din Baltimore (SUA) s-a specializat in restaurarea tesutului distrus sau bolnav. Au fost obtinute celule care pot reface tesuturi de maduva osoasa, oase, cartilagii, ligamente, tendoane, grasime precum si muschi. Aceasta companie considera ca a gasit tehnici, prin care sa se trateze multe afectiuni, imbatranirea si bolile degenerative. e crede ca celulele stem embrionare ar avea un potential mai mare decat celulele stem de adult. Folosirea lor insa reprezinta un grav atentat la adresa vietii umane. Recoltarea celulelor presupune moartea embrionilor. Exista tendinta de a se produce embrioni umani pentru a se obtine celule stem, de fapt, pentru a fi distrusi.

Se prefigureaza deja o industrie destinata comercializarii celulelor stem. Se recurge la subterfugii, pentru a se depasi limitele impuse de legi in tarile unde exista deja un asemenea sistem legislativ. Se procura celule stem de la producatori din tari in care nu exista legi in domeniu.

Probleme de natura etica la clonare

Opinia publica, la toate nivelele ei (stiintific, politic sau religios), si-a exprimat nelinistile in legatura cu amploarea care au luat-o cercetarile in domeniul clonarii umane. Clonarea, ca metoda generala, atenteaza la viabilitatea organismelor, mergand in directia unei fixatii genotipice, in contra principiului naturii, care asigura dezvoltarea vietii, ce duce la diversitate genetica.

Nasterea omului pe aceasta cale ignora principiul valorii personale a corpului uman. Statutul omului, in felul acesta, este schimbat chiar de la conceptie. Nu mai ia nastere prin intalnirea a doi gameti, ceea ce presupune zestrea genetica a doi parinti. Prin tehnicile de laborator, copilului i se asigura descendenta doar a unui singur parinte. In mod violent i se impune un anumit destin. Prin manipulare genetica exista posibilitatea crearii de organisme identice, ce ar putea fi mai usor dominate si utilizate de sisteme politici totalitare. Clonarea unor indivizi dotati numai cu o anumita functiune, care sunt rezistenti doar la radiatii nucleare sau la anumite medii poluante, poate fi utilizata in activitati diverse, preponderent politice. Crearea de indivizi identici, din punct de vedere biologic, ar putea rasturna relatiile de familie. Fiul, nascut prin clonare, poate fi considerat un geaman sau un frate al tatalui. Asa stau lucrurile din punct de vedere genetic, situatie ce duce la distrugerea echilibrului psihologic al familiei, nemaiexistand suport pentru relatii de tip paternal. Lucrurile s-ar complica si mai mult, daca copilul-clona ar apartine unui homosexual sau unei lesbiene.

Din punct de vedere psihologic, cea mai mare trauma o constituie insa lipsa originalitatii. Omul, fiind o creatie a unei lumi ce are la baza relatiile sociale si principiul diversitatii, nu se impaca cu ideea de duplicat. Dificultatile de natura psihologica sporesc, atunci cand cel care asigura paternitatea ADN-ului este un necunoscut sau tine sa ramana anonim. Copilul nu mai poate afla nimic despre descendenta sa biologica. Clonarea presupune un anumit determinism care il lipseste pe om de posibilitatea de a avea un destin. Din punct de vedere biologic, un asemenea om este legat de evolutia modelului sau, caci in programul sau genetic sunt inscrise toate calitatile sau defectele antecesorului.

Si clonarea terapeutica presupune probleme de ordin moral nerezolvate. Existenta tesuturilor sau a organelor de schimb, create in vederea transplantului, deschide oportunitatea unui adevarat marketing, iar ca subiect de comercializare, persoana umana este diminuata, devenind mijloc si nu scop. Manipularea genetica asigura punerea in practica a unor capricii ale omului. In felul acesta poate fi judecata chiar dorinta acelora care-si doresc reproducerea unei persoane disparute, in conditii tragice, sau copierea unor personalitati din lumea politicii, culturii sau sportului.Multi cercetatori considera ca aceste probleme, de ordin legal sau moral, pot fi rezolvate daca se produce clonarea pana in a 14-cea zi de viata. Raportul Warnock (1984), dar si alte documente, sustine ca nu se poate vorbi de o identitate biologica, specifica unei fiinte umane, pana la formarea placii neurale.

Tehnica clonarii ofera inca sanse reduse de reusita. La clonarea oitei Dolly au fost inregistrate pe parcurs 236 de esecuri. Foarte multi embrioni mor, fie la implantare, fie pe parcursul gestatiei, inainte ca, doar prin accident, sa ajunga la nastere. Iar tehnicile de pana acum nu asigura dezvoltarea fara pericolul aparitiei unor anormalitati.

Ramane nerezolvata in continuare problema fertilitatii si longevitatii fiintelor clonate. Dupa datele de pana acum, imbatranirea presupune o scurtare a secventelor ADN, situate la extremitatea cromozomilor, ceea ce inseamna ca organismele clonate au la nastere varsta persoanelor de la care a fost prelevat materialul genetic.

Larisa Ciochina

Constantin Iftime

23 Iulie 2012

Vizualizari: 19077

Voteaza:

Clonarea 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE