De cele mai multe ori - daca nu mereu - tot universul se invarte in jurul propriului meu "eu" pe o orbita ce se intinde cel mult pana la familia mea, sau reuseste sa se abata si pana la prieteni. Viata mea depinde de ceea ce-mi doresc, de ceea ce iubesc, de ceea ce urasc…

Mai rau decat atat, nu compatimesc pe cel ce sufera, nu mangai pe cel indurererat, nu ma gandesc cu ce pot sa ajut pe cel de langa mine; privesc tot timpul la voia mea sau cel mult la cei pe care ii consider familia mea, incercand sa fac ce cred eu ca este mai bine pentru toti, dar in primul rand pentru mine.

Imi pare rau ca scriu aceste randuri, insa observ ca cei mai multi dintre noi urmeaza egoismului sau, sunt nesatui in a-si satisface poftele; fara a se gandi daca au facut sa sufere pe cineva, daca au inselat pe aproapele, daca au furat bucuria din sufletul fratelui… caci am ajuns sa traim intr-o societate plina de divorturi, de avorturi, de castig murdar; traim ca si cum nu avem constiinta si sper sa constientizam la un moment dat ca nu traim cu adevarat!

Viata-i o lupta, dar nu cu cel de langa mine, ci cu mine insumi! Sunt oameni care pe ceilalti ii vad victime, adversari fara chip, fara suflet; "ocazii" pentru a se imbogati, sau a "urca" in societate. Iar daca tot am scris aceste randuri, as vrea sa va impartasesc un gand pe care l-am avut in saptamana mare: cei mai multi oameni urmeaza si devin sustinatori unor conducatori, unor partide, unor ideologi… cu totii am gustat ce inseamna sa fii cetateanul unei tari (taxe, impozite, contributii la stat, etc), sau membru de partid (propaganda, alergatura, etc).

Pe langa acestea, in acelasi timp, si Hristos ma cheama sa urmez Lui, dar numai cu numele raman crestin caci nu fac ceea ce-L bucura. De ce?.ce ma impiedica sa urmez Lui? Ce-mi cere de nu vad iubirea cu care ma inconjoara, blandetea cu care ma asteapta?

Da, poate-mi veti spune ca ne cere sa postim?. corect, insa intrebati un medic daca face bine sanatatii noastre; ne cere sa ne rugam… la fel de corect, dar intrebati un psiholog daca face bine sufletului; sa avem credinta… spuneti-mi voi daca ati cunoscut pe cineva cu credinta curata in Hristos si Maica Domnului, si s-a pierdut in viata??. Asa ca, imi este mult mai folositor - mai mantuitor - sa cred si sa urmez Lui Hristos!

In Evanghelia din duminica aceasta ni se aminteste minunea vindecarii slabanogului in Ierusalim, la scaldatoarea Vitezda cu cinci pridvoare unde "zacea multime de bolnavi: orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei. Caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si tulbura apa, si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice boala era tinut. Si era acolo un om care era bolnav de treizeci si opt de ani. Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca este asa inca de multa vreme, i-a zis: voiesti sa te faci sanatos? Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om sa ma arunce in scaldatoare cand se tulbura apa; ca, pana cand vine eu, altul se coboara inaintea mea. Iisus i-a zis: scoala-te, ia-ti patul tau si umbla. Si indata omul s-a facut sanatos…" (Ioan 5, 3-9)

Treizeci si opt de ani in suferinta, treizeci si opt de ani de asteptare, treizeci si opt de ani cu speranta… si singura lui durere era ca nu are om sa-l arunce in scaldatoare! La fiecare minune savarsita, Mantuitorul intreba: "crezi tu ca pot face Eu acestea?" si dupa minune le spunea: "credinta ta te-a mantuit!". Aici nu mai intreba daca crede, caci facuse dovada credintei prin speranta pe care o pastra vie dupa atatia ani de suferinta.

Ca orice gest simbolistic facut de Hristos, cred si marturisesc ca acest dialog dintre El si slabanog ne dezvaluie atat realitatea vietii, cat si scopul intruparii Fiului lui Dumnezeu: de a ne fi aproape(le)! Nu mai putem spune ca nu avem cine sa ne ajute, nu mai putem deznadajdui in asteptari, nu mai putem spune: "nu am om."; pentru ca Hristos s-a facut om tocmai pentru a ne vindeca de toate lipsurile, si cele sufletesti, si cele trupesti.

Si inca ceva, se apropie de cel singur si fara ajutorul nimanui, de cel pe care nu-l vedea nimeni… acelasi lucru face pana astazi: acolo unde omul lipseste, Fiul Omului este prezent; acolo unde omul nu mai poate face nimic, "apara, mantuieste, miluieste si pazeste cu Harul Sau" Hristos…

Sa nu ne intrebam: "unde este Dumnezeu?", ci sa observam cat de prezent este in viata noastra. Mi-am amintit o mica povestioara: "…la o scoala, intr-una din zile invatatorul roaga copiii sa scoata o coala de hartie si sa faca o compunere in care sa precizeze cele sapte minuni ale lumii. Cu greu se pornesc copiii, iar timpul trece mai repede decat se asteptau… invatatorul incepe sa stranga lucrarile, dar la o fetita se opreste, caci nu terminase de scris.

-Te rog sa inchei mai repede, spuse invatatorul.

-Va rog sa ma iertati, raspunde rusinata fetita, dar nu ma pot decide care sunt intr-adevar cele sapte minuni ale lumii: piramidele Egiptului, Taj Mahal, Grand Canyon, Canalul Panama, Empire State Building, Basilica Sf. Petru, Zidul Chinezesc (ceea ce toti ceilalti colegi mentionasera in compunerea lor); sau: sa vezi, sa auzi, sa atingi, sa gusti, sa simti, sa razi, sa iubesti?. O liniste adanca se lasa in clasa, invatatorul tace lacrimand…"

Si toate acestea sunt daruri ale lui Dumnezeu pentru noi!.

Arhim. Siluan Visan

.

• Scaldatoarea Vitezda - Ierusalim
  Publicat in : Biserica in lume
• Minunea de la scaldatoarea Vitezda
  Publicat in : Predici de duminica
• Slabanogul de la scaldatoarea Vitezda
  Publicat in : Duminica Slabanogului
• Minunea de la scaldatoarea Vitezda
  Publicat in : Duminica Slabanogului
• Scaldatoarea Vitezda
  Publicat in : Duminica Slabanogului