Cuvantul Sfantului Ioan Damaschin la Nasterea Maicii Domnului

Pentru acestea, luminos praznuind, cu bucurie mare ajungem la ziua in care si-au luat inceput acestea, la ziua nasterii nu numai a Fecioarei, ci mai degraba a intregii lumi, ziua care a vazut pe omul cel adevarat, Fecioara, cea dintai si singura de la care s-a dat apoi tuturor a fi oameni cu adevarat.

Adaug in intregime cuvantul marelui teolog dogmatist, sub forma de text. Nu e un text dificil pentru cei care cunosc, prin educatie, limba greaca (bizantina). De altfel, voi nedreptati, prin traducere, frumusetea lingvistica si de exprimare si insasi inaltimea duhovniceasca. Dar, chiar daca astazi limba greaca a avut de luptat si se ridica probleme in legatura cu intelegerea textelor, totusi, constiinta greaca ortodoxa gaseste calea ei cumva. Pentru ca o carte nu se scrie doar pentru contemporani.

Sfantul Ioan Damaschin, miscat de maretia Mariei, celei nascute dupa fagaduinta din infranatii Ioachim si Ana, se opreste cu uimire in fata frumusetii ei duhovnicesti, chemand neamurile si popoarele la praznuirea Nasterii, de vreme ce Maica lui Dumnezeu a preschimbat intristarea Evei in bucurie si prin ea Ziditorul l-a indumnezeit pe om. Iara rezultatul intruparii este unirea lui Dumnezeu cu lumea, cu intreaga creatie. Aici Damaschin se refera la restabilirea firii prin Invierea lui Hristos, fire care a fost afectata de cadere. Si asa, omul, care savarseste legatura intre firea vazuta si nevazuta, prin intruparea Cuvantului, S-a unit cu toata faptura ca Dumnezeu-Om:

Veniti, toate neamurile, tot neamul omenesc si limba si toata varsta si toata vrednicia, cu bucurie sa praznuim nasterea bucuriei universale! Caci, daca fiii grecilor, prin inselaciunea miturilor dracesti, care fura mintea si umbresc adevarul, socoteau de mare cinste pana si nasterea imparatilor, aducand fiecare cate un dar, dupa putere, pangarindu-si astfel viata, cu cat mai mult se cuvine noua a cinsti Nasterea Maicii Domnului, prin care tot neamul muritorilor s-a indreptat, prin care intristarea stramoasei Eva s-a preschimbat in bucurie?

Caci Eva a auzit prin graire dumnezeiasca:

"In dureri vei naste fii!", iar aceasta: "Bucura-te, cea plina de har!". Aceea: "Catre barbatul tau va fi intoarcerea ta!", iar aceasta: "Domnul este cu tine!".

Ce cuvinte vom aduce, dar, Maicii Cuvantului? Zidirea toata impreuna sa se bucure si sa laude preasfantul pantece al Sfintei Ana. Ca a nascut lumii vistierie neinstrainata a bunatatilor. Caci prin ea Ziditorul a alcatuit zidirea toata spre sporita armonie, prin intrupare. Ca, daca omul, stand intre minte si materie, este legatura a firii vazute si a celei nevazute, Cuvantul lui Dumnezeu, Facatorul, unindu-Se cu firea prin intrupare, S-a unit prin aceasta cu intreaga zidire. Sa praznuim, dar, nimicirea sterpiciunii omenesti, caci ni s-a dezlegat lipsa bunatatilor!

De vreme ce, prin Intruparea lui Dumnezeu Cuvantul, savarsita prin Maica Domnului, Sfantul Ioan Damaschin vede unirea lui Dumnezeu cu toata creatia, vazuta si nevazuta, isi ridica firesc intrebarea: de ce Fecioara s-a nascut dintr-o maica stearpa? Apoi izbucneste intr-un imn de o inalta teologie, catre parintii Maicii Domnului, marturisind dorul Dumnezeirii, care il cuprinde si il poarta spre uimire si extaz, si de aceea cheama cerurile si pamantul sa se bucure. Cum salta inima Sfantului teolog, care participa total la marea taina a mantuirii!

Dar de ce s-a nascut Maica Fecioara din cea stearpa? Fiindca trebuia ca singurul lucru nou sub soare, incepatura minunilor, sa fie preintampinat de minuni si incet, incet, din cele mai smerite sa se nasca cele mai mari. Am si alt cuvant mai inalt si mai dumnezeiesc. Caci firea s-a biruit prin har si a ramas supusa, necutezand sa o ia inainte.

Pentru ca, de vreme ce Fecioara urma sa se nasca din Ana, firea n-a indraznit sa ia mai inainte vlastarul harului, ci a asteptat neroditoare, pana cand harul a inflorit rodul. Caci trebuia ca Unul Nascut sa fie nascut din cea care a nascut pe Cel mai inainte nascut decat toata zidirea, Cel prin care toate s-au alcatuit.

O, fericita unire a lui Ioachim si a Anei, toata firea vi s-a facut folositoare; prin voi s-a adus zidirii dar mai presus decat toate, maica cinstita, singura vrednica de Ziditorul! O, coapsa preafericita a lui Ioachim, din care a iesit samanta preacurata! O, pantece fara durere al Anei intru care prin treptate adaugiri a crescut si a prins chip si s-a nascut prunca preasfanta! O, pantece care porti intru tine cerul cel insufletit, cel mai lat decat intinderea cerurilor! O, cea care cu adevarat ai rasarit spicul graului de viata facator, precum grait-a Hristos! Caci, daca bobul de grau, cazand in pamant, va muri, ramane singur. O, sani, care ati hranit pe cea care da hrana lumii! O, minune a minunilor si preaslavire a preaslavirilor! Caci trebuia ca intruparea negraita si pogoratoare a Cuvantului sa fie preintampinata de minuni.

Cum, oare, ma voi face partas celor ce-mi stau inainte? Mintea iese din sine, ma sfasie si teama si dorirea; inima tresare iar glasul imi piere; nu pot sa port fericirea, lucruri minunate ma biruie; dorirea ma inspira. Biruiasca dorul, teama sa fuga! Sa glasuiasca chitara Duhului! Cerurile sa se bucure si pamantul sa se veseleasca!

Luceafarul preacuvantator de Dumnezeu al cetatii Damascului dezvolta in chip profetic urmarile nasterii pururea Fecioarei Maria, din care va rasari in chip trupesc Dumnezeu, de vreme ce Nascatoarea de Dumnezeu s-a gatit pe sine cer si floare cu chip dumnezeiesc. Marele teolog, gasind prilejul sa repete hotararea hristologica impotriva ereziei nestoriene de la Sinoadele Ecumenice al III-lea si al IV-lea, impotriva monofizitilor, - Maria este Nascatoare de Dumnezeu (teotokos) si doua firi intr-un ipostas -, da o hristologie ortodoxa.

Astazi portile cele sterpe se deschid si prin ele trece poarta cea fecioreasca, din care si prin care Dumnezeu, Facatorul a toate cate sunt, va veni cu trapul in lume, dupa cum a auzit Pavel pe cele de negrait. Astazi din radacina lui Iesei s-a nascut toiag, din care va rasari in lume floarea cu preadumnezeiesc chip.

Astazi din firea cea pamanteasca cer si-a gatit pe pamant Cel ce odinioara a spanzurat pamantul pe ape si a intors taria spre inalt. Si cu adevarat cele de acum sunt mai dumnezeiesti si mai slavite decat cele de odinioara. Caci Cel ce odinioara si-a gatit soarele, va rasari din ea acum soarele dreptatii, in doua firi, chiar de-ar innebuni cei fara cap, si un singur ipostas, chiar de s-ar sfasia nestorienii. Caci Lumina cea vesnica care-si are existenta mai inainte de veci din lumina cea vesnica, lumina cea nematerialnica si netrupeasca, ia trup din Fecioara si ca un mire iese din iatac, Dumnezeu fiind si lut facandu-Se apoi, si bucurandu-se sa ia calea firii noastre si prin patimi sa o strabata pana la moarte si ca un puternic sa fie legat si sa i se rupa vesmintele, adica firea noastra, ca sa urce oaia cea ratacita la pasunea cereasca.

Astazi, Fiul celui ce L-a nascut, Cuvantul Atoatefacator, prin care toate au fost impodobite, vlastarul cel tare al lui Dumnezeu cel Preainalt, prin Duhul, ca printr-un deget, ascutind securea cea tocita a firii, si-a gatit siesi scara insufletita, al carei capat a fost infipt in pamant, iar varful catre cer, peste care S-a odihnit Dumnezeu, si a carei inchipuire a vazut-o Iacov, prin care, netrecand, a coborat Dumnezeu, ba mai mult, pogorandu-Se, pe pamant S-a aratat si cu oamenii impreuna a locuit.

Caci acestea: pogorarea - smerenia pogorarii, vietuirea pe pamant - sunt cunostinte date despre El celor de pe pamant. Scara cea intelegatoare, care s-a intarit, e Fecioara. Caci din pamant isi are obarsia. Iar capul catre cer, caci capul oricarei femei e barbatul, dar ea, de vreme ce n-a cunoscut barbat, cap i s-a facut Dumnezeu si Tatal, care prin Sfantul Duh a preschimbat-o si trimitandu-I, ca pe o samanta dumnezeiasca, pe Fiul si Cuvantul sau, puterea cea atotputernica. Caci prin bunavointa Tatalui, nu din impreunare trupeasca, ci de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria, Cuvantul trup S-a facut mai presus de fire, in chip neschimbat, si S-a salasluit intre noi. Caci unirea lui Dumnezeu cu oamenii prin Duhul Sfant se face.

Cel ce cuprinde cu mintea sa cuprinda! Cel ce are urechi de auzit sa auda! Sa ne ridicam mai presus de trupuri! Nepatimire e, o fratilor, ceea ce e dumnezeiesc, si Cel mai inainte nascut dupa fire, fara de patimire, il naste pe Insusi Fiul, apoi, dupa iconomie. Si martor e David, stramosul lui Dumnezeu, zicand:

"Zis-a Domnul Dumnezeul meu: Fiul meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut!" Dar acest "astazi" nu face referire la nasterea cea mai inainte de veci. Caci aceea e fara de timp".

In continuare, luceafarul Damascului, cheama cerul si pamantul la bucurie, fiindca din Fecioara se va naste margaritarul Hristos, asemenea unei scoici purtatoare de perle, a carei dumnezeire va straluci ca fulgerul. Aduna chiar si zicerile proorocesti, ca sa demonstreze adevarul, impotriva celor ce tagaduiesc ca Hristos este Dumnezeu, iar Sfanta Fecioara e Nascatoarea de Dumnezeu. Teologul nostru, avand in vedere erezia lui Nestorie, revine, punand accent asupra hotararilor Sinodului al III-lea Ecumenic, ca sa reaminteasca faptul ca cel ce tagaduieste ca Maria e Nascatoare de Dumnezeu e fara Dumnezeu.

Astazi poarta cea dinspre rasarit s-a zidit, prin care Hristos va intra si va iesi si va fi inchisa, poarta prin care Hristos se face poarta oilor. Rasaritul este numele Lui, prin care am dobandit calauzire catre Tatal, incepatorul luminii. Astazi s-a suflat boare prevestitoare de bucurie tuturor. Sa se bucure cerul sus si pamantul sa se veseleasca! Sa salte marea! Caci intru ea se naste scoica avand in pantece, din cer, fulgerul Dumnezeirii, si va naste Fiu preacinstit, pe margaritarul Hristos, imparatul Slavei, in porfira trapului imbracat, care va intra la cei inlantuiti, vestindu-le iertarea. Sa salte firea! Caci se naste mieluseaua din care Pastorul va ridica Oaia si va rupe vesmintele mortii din vechime. Sa dantuiasca fecioria! Ca s-a nascut Fecioara despre care zis-a Isaia, ca in pantece va lua si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, adica "Dumnezeu e cu noi". Aflati nestorieni si biruiti-va, caci cu noi este Dumnezeu, nu inger, nici mijlocitor, ci insusi Domnul Care va veni si ne va mantui!

"Binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului! Dumnezeu este Domnul si s-a aratat noua!". Sa facem praznuire in cinstea Maicii Domnului. Bucura-te, Ana, cea stearpa, care nu nasteai! deschide-te si striga, cea care nu aveai durerile nasterii! Vezi, Ioachime, ca din tine ni s-a nascut fiica, si ni s-a dat Fiu si Se va chema numele Lui inger de mare sfat, al mantuirii lumii intregi, Dumnezeu tare! Sa se rusineze Nestorie si sa-si astupe gura! Pruncul e Domnul si cum poate cea care L-a nascut sa nu fie de Dumnezeu Nascatoare?

"Caci daca cineva nu o marturiseste ca Preasfanta Fecioara e Nascatoare de Dumnezeu, e fara Dumnezeu!". Iar aceste cuvinte nu sunt ale mele, dar cred in ele! Caci l-am pus aici ca pe o mostenire de la parintele nostru Grigorie, de Dumnezeu mult cuvantatorul".

Chibzuind teologul taina Nasterii Mariei din cumpatatii ei parinti, se bucura iarasi cu bucurie si mirare, alcatuind expresii inalte, care se gasesc in Canonul imnografic al praznicului dreptilor Ioachim si Ana. Oricine ramane uimit cercetand participarea sufleteasca a Sfantului, prin laudele si expresiile teologice inchinate lui Dumnezeu, Maicii Sale si celor ce au nascut-o. Aici se arata punctul central al sfintei sarbatori, lucrat de Duhul Sfant, si care ii insufla atat de mari intelegeri, cu atata simtire a dragostei, a cunoasterii si a minunii!

"O, fericita insotire a lui Ioachim si a Anei, si cu adevarat preacurata! Din rodul pantecelui vostru v-ati cunoscut, cum spune Domnul. Dupa roadele lor ii veti cunoaste! Caci placut lui Dumnezeu si in chip vrednic de cea nascuta din voi ati petrecut pe pamant. Cumpatat vietuind si cu sfintenie, ati adus arvuna fecioriei, pe Fecioara, fecioara si inainte de nastere si in timpul nasterii si pururea fecioara, singura pururea fecioara si cu mintea si cu sufletul, si cu trupul. Caci trebuia ca din cea care, prin infranare, a rasarit fecioara, sa se nasca in trup lumina una nascuta, prin bunavointa Celui ce L-a nascut fara de trup. Cel ce nu naste pururea Se naste, a carui singura insusire e a fi nascut cu ipostas.

O, cate minuni si ce prefaceri a facut acest laborator fecioresc. Nascuta din cea stearpa, fecioara ramasa dupa nastere, amestec de omenitate si Dumnezeire, patimire si nepatimire, viata si moarte, pentru ca intru toate ce e slab sa fie biruit de ce e mai puternic. Si acestea toate pentru mantuirea mea, o, Stapana! Caci asa de mult m-ai iubit, incat nu prin ingeri, nici prin vreo alta zidire ai lucrat aceasta, ci, precum ai zidit prima faptura, asa insuti ai lucrat si rezidirea ei. Acum dantuiesc si salt, si rad, si catre izvorul minunilor iarasi alerg, si, adapandu-ma cu apa bucuriei, ating iarasi chitara Duhului si cant un cantec de nastere dumnezeiesc.

O, pereche preainfranata de turturele, Ioachim si Ana! Voi, pazind legea firii, cumpatarea, v-ati invrednicit de o lege mai presus de fire, caci ati nascut lumii Maica tara de barbat. Voi in chip cucernic si sfant, in firea omeneasca vietuind, ati nascut fiica, mai presus de ingeri si stapanitoare a lor. O, fiica preafrumoasa si preadulce! O, crin, rasarit din maracini, si din radacina preacinstita si imparateasca al lui David! Prin tine imparatia s-a umplut de sfintenie.

Prin tine s-a facut schimbarea Legii si s-a descoperit duhul ascuns sub litera, si preotia dupa nume s-a schimbat cu cea davidica. O, trandafir, rasarit din spinii iudeilor si umpland toate de buna mireasma dumnezeiasca! O, fiica a lui Adam si Maica a lui Dumnezeu! Fericita e coapsa si fericit pantecele din care-ai rasarit! Fericite sunt bratele care te-au purtat si buzele care s-au bucurat de sfintele tale sarutari, de cele parintesti adica, pentru ca tu intru toate sa ramai Pururea Fecioara!".

Sfantul Ioan Damaschin, continuand laudele, apeleaza la simbolurile din Vechiul Testament care au preinchipuit pe Nascatoarea de Dumnezeu, si aduce expresii din Psalmii lui David, care alcatuiesc ziceri profetice, referitoare la Maica Domnului, comparate simbolic cu realitatea, potrivit careia prunca Maria s-a intrupat si s-a aratat mai sfanta decat heruvimii.

"Astazi este in lume inceputul mantuirii! Cantati Domnului tot pamantul, cantati si va bucurati si psalmodiati! inaltati glasul vostru, inaltati, nu va temeti ca s-a nascut Maria, mieluseaua sfanta, din care binevoit-a a se naste Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii!

Saltati muntilor, firi intelegatoare, si tindeti catre inaltimea duhovnicestii vederi! Caci muntele Domnului cel preacunoscut se naste, se inalta si sta mai presus decat orice culme si decat tot muntele oamenilor si al ingerilor, inaltimea din care a binevoit, fara ajutorul mainilor, sa fie taiata piatra din capul unghiului, Hristos, un singur ipostas, unindu-le pe cele despartite, Dumnezeirea si omenitatea, ingerii si oamenii, pe pagani cu Israelul cel trupesc intr-un Israel duhovnicesc, muntele lui Dumnezeu, muntele gras, muntele intarit ca laptele inchegat, muntele intru care binevoit-a Dumnezeu sa Se salasluiasca. Caruta dumnezeiasca cea inmiita de Heruvimii si de Serafimii, imbelsugati de dumnezeiescul har.

Inaltimea cea mai sfanta decat Sinaiul, pe care nu fum, nici nor, nici furtuna, nici foc infricosator o acopera, ci stralucirea luminoasa a Preasfantului Duh. Caci acolo Cuvantul lui Dumnezeu a scris Legea pe table de piatra, prin Duhul, ca si cu un deget. Intru ea si din Sfantul Duh si din sangiuirile ei, Cuvantul insusi S-a intrupat si S-a dat pe Sine pentru firea noastra, ca leacul cel mai bun al mantuirii, precum odinioara mana, iar prin ea S-a dat Cel ce a dat dulceata manei.

Sa se inchine cortul cel vestit pe care l-a ridicat Moise in pustie din materie preacinstita si preafelurita, si, inainte de acesta, cortul insufletit si intelegator al proorocului Avraam. Caci ea n-a fost doar vas al lucrarii lui Dumnezeu, ci, in chip fiintial, a dat ipostas Fiului lui Dumnezeu. Sa se cunoasca chivotul acoperit de aur peste tot si nastrapa purtatoare de mana si sfesnicul si masa de aur si toate cele de odinioara! Caci ele au fost cinstite ca inchipuirea a ei, precum cu adevarat au si fost umbra a arhetipului".

Preasfantul teolog, exprimand parerea comuna a Sfintilor Parinti, potrivit careia viata mistica a Fecioarei a fost cea mai inalta alcatuire a sfatului tainic al lui Dumnezeu, fiindca prin ea fiica lui Ioachim si a Anei a inselat viclenia satanei,"nesocotind incepatoriile si puterile", si, inconjurata fiind de ingeri, s-a facut" infricosatoare tuturor puterilor cazute". Inca si logodirea cu Iosif a pus capat ratacirii dusmanilor, urmand sfatul profetiei lui Isaia:"Iata Fecioara." Si dumnezeiescul Ioan striga cu uimire, si cu slavire:"O, fapte de necuprins cu mintea si de negrait!".

"Astazi Cuvantul lui Dumnezeu, Cel ce face toate, a gatit scriere noua, pe care Tatal din inima a cercetat-o, prin limba lui Dumnezeu, ca printr-o trestie a Duhului, scriind, ca s-a dat carte barbatului care stie carte, dar n-a cunoscut-o. Caci Iosif n-a stiut-o pe Maria, nici puterea tainei insesi.

O, fiica a lui Ioachim si a Anei, preasfanta, care ai nesocotit incepatoriile si puterile si sagetile aprinse ale celui rau, care ai vietuit in iatacul duhului si fiind pastrata fara de prihana spre a fi mireasa a lui Dumnezeu si Maica a Celui ce prin fire e Fiu al lui Dumnezeu! O, fiica preasfanta, care esti purtata pe brate de maica si te arati infricosatoare tuturor puterilor cazute! O, fiica preasfanta, care cu lapte de la san esti hranita si de ingeri esti inconjurata!

O, fiica preasfanta, mult doritoare de Dumnezeu, slava celor ce te respira! Pe tine te fericesc neamurile neamurilor, precum ai zis, adeverind. O, fiica, vrednica de Dumnezeu, frumusetea firii omenesti, indreptarea stramoasei Eva! caci prin nasterea ta, Eva, cea cazuta, indreapta bucuria femeilor. Caci, chiar daca Eva a calcat porunca, si prin ea a intrat moartea, Maria, supusa fiind vointei dumnezeiesti, a inselat pe sarpele cel inselator si a adus in lume nestricaciunea.

O, fiica pururea Fecioara, care n-ai avut nevoie de barbat ca sa iei in pantece! Caci Cel pe care L-ai purtat in pantece are Tata vesnic. O, fiica pamanteana, care ai purtat pe Ziditorul pe brate dumnezeiesti-parintesti! Veacurile s-au intrecut care sa se laude prin nasterea ta, dar sfatul lui Dumnezeu, mai inainte le-a invins stradania, Dumnezeu care a facut veacurile, incat cele din urma, care au avut parte de nasterea ta, s-au facut cele dintai.

Cu adevarat mai cinstita decat toata zidirea te-ai facut. Caci tu ai fost samanta din care Ziditorul a luat incepatura aluatului nostru. Trupul Lui din trupul Tau, si sangiuirile Lui din sangiuirile tale si laptele sanilor tai a supt Dumnezeu si s-au unit buzele tale cu buzele lui Dumnezeu. O, fapte greu de cuprins cu mintea si de negrait! Dumnezeul tuturor, mai inainte cunoscand vrednicia ta, te-a iubit si, iubindu-te, mai inainte a randuit si te-a adus la fiinta si te-a aratat Maica, Nascatoare de Dumnezeu, si hranitoare a propriului Fiu si Cuvant".

Sfantul Ioan Damaschin, inaintand in expunerea dogmatica a intruparii Cuvantului din Fecioara Maria, care "S-a logodit cu Dumnezeu", se opreste la moment ca sa" fericeasca" caderea celor intai ziditi, gratie careia" am fost invredniciti de un lucru si mai mare si mai slavit", adica de impartasirea cu Dumnezeu.

Se refera la o idee, pe care oricine o intalneste mai accentuat la Sfantul Augustin, care a caracterizat caderea ca o felix culpa (vina fericita). Practic, slava se atribuie lui Dumnezeu care preschimba amarul in dulce:

"Unii zic ca cele potrivnice sunt leacuri unele pentru altele; dar cele opuse nu provin din cele ce se opun lor; si, chiar daca, ceea ce se naste se naste prin cele potrivnice, oare nu s-a nascut din prisosul lor? Caci, dupa cum prin bine pacatul mi-a lucrat moartea, facandu-ma peste masura de pacatos, tot asa cauza bunatatilor ni se lucreaza prin cele potrivnice. Caci unde s-a inmultit pacatul, a prisosit harul.

Si, daca am fi pazit intaia comoara inaintea lui Dumnezeu, n-am fi fost invredniciti de una si mai mare si mai slavita. Iar acum, am fost despartiti de intaia comoara, prin pacat, nepazind ceea ce am luat, dar, prin impreuna-patimirea lui Dumnezeu, am fost miluiti si am fost primiti, ca sa ni se nasca o comoara mai adevarata. Caci puternic e cel ce-si asuma sa pazeasca unirea neintinata.

Si, de vreme ce printr-o singura desfranare a desfranat tot pamantul, si poporul Domnului prin duhul desfranarii a ratacit de la Domnul Dumnezeul lui, care l-a dobandit cu mana puternica si cu brat inalt, si i-a scos prin semne si minuni din casa robiei lui Faraon, si trecandu-l prin Marea Rosie si calauzindu-l ca nor ziua, si ca stalp de foc noaptea, si s-a intors inima lor spre Egipt si poporul Domnului n-a mai fost poporul Lui, iar cel miluit n-a mai fost miluit, iar cei iubit n-a mai fost iubit, pentru aceasta se naste acum Fecioara, opusa fiind nasterii din desfranare, ci insasi logodita lui Dumnezeu si nascand mila Lui. Si poporul lui Dumnezeu se reface, asemenea poporului de odinioara, si cel ce nu mai era miluit e miluit, si cel ce nu mai era iubit, e iubit. Caci din ea se naste Fiul Cel iubit al lui Dumnezeu, intru care a binevoit!".

Fericitul Ioan impodobeste cuvantul sau catre Nascatoarea de Dumnezeu prin expresii din psalmi, nesaturandu-se sa-i inalte laude pline de iubire si uimire, pe care le simte, fata de nesfarsitele binefaceri ale lui Dumnezeu, care au premers, prin personala contributie a Maicii Domnului, dumnezeiestii iconomii.

Caracteristice sunt intelesurile continutului ascetic, care accentueaza binecuvantata folosire a puterilor sufletesti ale Maicii Domnului si comportamentul ei duhovnicesc a carui nota dominanta a fost:"ca nu traia pentru Sine". De fapt, de vreme ce Maria nu a nascut doar pentru sine insasi, a si trait pentru Dumnezeu. Aceste pareri ale fericitului Ioan Damaschin reprezinta cateva cugetari ale sale mai inalte, care talcuiesc sfanta vietuire a Maicii Domnului.

"Vita-de-vie cu vigurosi curmei a rasarit din Ana si ciorchine preadulce a inflorit, nectar care izvoraste neamurilor spre. viata vesnica. Ioachim si Ana au semanat intru dreptate si au cules rodul vietii. Stralucitu-le-a lor lumina cunostintei si au cautat pe Domnul si s-a dat lor nastere dreapta. Sa indrazneasca pamantul si fiii Sionului, sa se bucure in Domnul Dumnezeul nostru; ca a inflorit pustiul, cea stearpa a dat rodul sau! Ioachim si Ana, ca niste munti intelegatori, au raspandit dulceata. Bucura-te, Ana, fericita, caci ai nascut fiica, pe Maica lui Dumnezeu, poarta luminii, izvorul vietii, care va dezlega osanda femeiasca!

Fetei Ei ii vor sluji bogatii popoarelor si se vor inchina Ei imparatii neamurilor, aducand daruri; aceasta fiica se va aduce lui Dumnezeu, imparatul tuturor, invesmantata cu bunacuviinta virtutilor si impodobita cu harul Duhului ca si cu o haina cu franjuri de aur, a carei slava e inlauntru.

O, fiica dorita, de trei ori fericita! Binecuvantata esti intre femei si binecuvantat este Rodul pantecelui tau! O, fiica a imparatului si Maica! Fiica a imparatului David si Maica a lui Dumnezeu imparatul tuturor! O, dumnezeiasca icoana insufletita, de care S-a bucurat Dumnezeu Cel ce pe toate le-a zidit, avand mintea salas al Dumnezeirii si numai spre Dumnezeu inaltandu-se, randuindu-si toata dorirea numai spre ceea ce e vrednic de dorit si de iubit; iar sufletul tinandu- departe de orice pacat si de orice lucru care naste pacatul, si castigand viata mai tare decat firea; caci n-ai trait pentru tine; fiindca nici nu ai nascut doar pentru tine; pentru Dumnezeu ai trait, prin care ai si venit la viata, dupa cum ai slujit mantuirii intregii lumi, potrivit sfatului lui Dumnezeu, cel mai inainte hotarat, al intruparii Cuvantului si al indumnezeirii noastre, care prin tine s-a plinit.

Pornire hranita si desfatata cu dumnezeiesti cuvinte, ca un maslin cu rod in casa lui Dumnezeu, ca un pom sadit la izvoarele apelor Duhului, ca un pom al vietii, care a dat, la vreme mai inainte hotarata de Dumnezeu, rodul sau, pe Domnul intrupat, viata vesnica a tuturor. Tu, care ai atras orice gand bun si de suflet folositor, si ai osandit tot ce era de prisos si de suflet vatamator, mai inainte de a gusta din el. Ochii pururea avand spre Dumnezeu, si privind la lumina vesnica si neapropiata.

Urechile ascultand dumnezeiestile cuvinte si incantate de chitara Duhului, prin care Cuvantul a intrat, intrupandu-Se. Narile mangaiate de mirosul miresmelor mirului, care de bunavoie se desarta pe sine si unge omenitatea Lui; mir raspandind numele tau, zice Scriptura. Buzele laudand pe Dumnezeu si lipindu-se de buzele Lui. Limba si gatlejul sorbind cuvintele Domnului si umplandu-se de dumnezeiasca dulceata. Inima curata si neintinata, vazand si dorind pe Dumnezeu Cel nevazut.

Pantece intru care S-a salasluit Cel necuprins, si sani plini de lapte care au hranit pe Dumnezeu, Pruncul Iisus. Poarta lui Dumnezeu pururea fecioara. Maini care ati purtat pe Dumnezeu. Picioare care ati fost calauzite de legea lui Dumnezeu, ca de o lumina in sfesnic, si, fara de intoarcere, ati alergat inapoia Lui, pana cand ati atras pe Cel dorit catre cea care-l dorea. Toata te-ai facut camara, a Duhului!

Toata, cetate a lui Dumnezeu, de care se bucura saltarile apei, valurile harurilor duhovnicesti! Toata te-ai facut frumoasa, apropiindu-te de Dumnezeu! Caci ea s-a facut mai presus de heruvimi si mai inalta decat serafimii!".

Teologul care a cuprins cu mintea pe Dumnezeu, parcurgand, prin puterea contemplatiei mintii sale luminate, toate treptele, de la copilaria Mariei pana la taina nasterii Fiului ei, iese cu totul din trup, inspirat fiind in fata unor fapte atat de mari si mai presus de fire, ale dragostei lui Dumnezeu Fiul, care prin intruparea Sa S-a facut "cu putin mai mic decat ingerii".

In fata lucrurilor de necuprins cu mintea ale lui Dumnezeu, Ioan Damaschinul, din trairile duhovnicesti ale sufletului sau, salta si se veseleste. Vazand aceasta noua taina sub soare, mustra intelepciunea lui Solomon si ii cheama sa-si recunoasca greseala. Dar depasind aceasta sfanta manie se preschimba in pasare cantatoare, neobosit laudand Sfanta Treime.

"O, minune mai presus decat toate minunile! O femeie s-a facut mai presus decat serafimii, iar Dumnezeu s-a aratat cu putin mai mic decat ingerii. Sa taca Solomon cel preaintelept si sa nu mai spuna:

"Nimic nou sub soare!". O, Fecioara, preaplina de har dumnezeiesc, templu sfant al lui Dumnezeu, in care duhovnicescul Solomon, incepatorul pacii, a locuit, impodobindu-l nu cu aur sau cu pietre neinsufletite, ci, in loc de aur, stralucind cu Duhul! in loc de pietre pretioase avand preacinstit margaritar, pe Hristos, carbunele Dumnezeirii, de care roaga-te sa se atinga buzele noastre, ca fiind curatiti de El, impreuna cu Tatal si cu Duhul, sa-l laudam zicand: "Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot, o fire a Dumnezeirii in trei ipostasuri!".

Sfant e Dumnezeu Tatal, Cel ce a binevoit ca intru tine si din tine sa se savarseasca taina randuita mai inainte de veacuri. Sfant tare, Fiul lui Dumnezeu si Domnul Unul Nascut, care astazi te-a adus pe tine intai nascuta din maica stearpa, precum El e Unul Nascut din Tatal si intai Nascut mai inainte de toata zidirea, pentru ca Cel Unul Nascut din Tatal sa fie nascut din Maria Fecioara, intai nascut intre multi frati, facandu-Se partas sangelui si trapului tau. Dar nu Te-a nascut dintr-un barbat si dintr-o femeie, ci doar dintr-o singura femeie, pentru ca, prin cea care e una nascuta, sa fie nascut si Cel Unul Nascut intru toate. Caci numai El e Unul Nascut dintr-un singur Tata si dintr-o singura maica. Sfant fara de moarte, Duhul, care te-a pastrat prin roua Dumnezeirii Lui nemistuita de focul cel dumnezeiesc, ceea ce a preinchipuit si rugul lui Moise ".

Sub forma unui "Bucura-te" isi varsa nepatimasul dor catre prunca lui Dumnezeu, supranumind-o "mieluseaua", pentru ca a fost nascuta aproape de locul numit "scaldatoarea oilor", comparand-o pe Maria cu cea numita in ebraica "Vitezda". De vreme ce infatiseaza darurile lui Dumnezeu, care au izvorat de la Nascatoarea de Dumnezeu, Sfantul Ioan Damaschin prezinta, in continuare, starea ei duhovniceasca, potrivit cu ceea ce a descris mai sus, privitor la sanatatea si sfintenia puterilor ei sufletesti, ca sa incheie intr-o concluzie uimitoare, care da masura importantei Maicii Domnului:

Cati te marturisesc pe tine Nascatoare de Dumnezeu - se arata aici antinestorianismul lui Ioan Damaschin - sunt binecuvantati". Iar cati te tagaduiesc, se osandesc. De aceea, daca Maica Domnului nu e Nascatoare de Dumnezeu, nici Dumnezeu nu S-a nascut. Bucura-te, scaldatoare, lacas preasfant al Maicii lui Dumnezeu! Bucura-te, scaldatoare, salas parintesc al imparatesei! Bucura-te, ceea ce odinioara ai fost staul al oilor lui Ioachim, iar acum esti Biserica cereasca a tarcului celui intelegator al lui Hristos! Cea care odinioara o singura data in anul Domnului primeai ingerul care tulbura apa cu putere si indeparta toata boala! Iar acum, avand multimea puterilor ceresti, care, impreuna cu noi, o lauda pe Maica Domnului, adancul minunilor, s-a facut izvor a toata vindecarea!

Nu inger slujitor, ci inger de mare sfat, care coboara bunatatile ca ploaia usoara, pe lana, si vindeca toata firea si o ridica din stricaciune, indreptand-o spre sanatatea fara de boala si spre viata neimbatranitoare! Prin care paraliticul a saltat ca cerbul!

Bucura-te, scaldatoare cinstita, sporeasca harul tau! Bucura-te, Marie, fiica preadulce a Anei! Caci catre tine indata dorirea ma trage! Cum voi inchipui preacinstitu-ti mers? Vesmantul? Frumusetea chipului? Adanca intelepciune a cugetarii intr-un trup tanar? Cea care ai primit alcatuire pamanteasca, dar ai fugit de toata neinfranarea! Pas cinstit, fara de clatinare sau poticnire! Vietuire preadreapta si amestecata cu veselia, dar care nu a atras privirea barbateasca si martora e teama ce te-a cuprins la graiul neobisnuit al ingerului! Cinstita si supusa parintilor, minte smerita intru vederi preainalte! Cuvant binevoitor adus din suflet fara de manie!

Si ce locas al lui Dumnezeu e mai vrednic decat acesta? Pe tine te fericesc toate neamurile, dupa vrednicie, ca pe o slava preaaleasa a omenirii. Tu esti lauda preotilor, intarirea imparatilor, nadejdea crestinilor, zidul cel tare al fecioarelor. Caci prin tine sporeste frumusetea fecioriei. Binecuvantata esti tu intre femei, si binecuvantat este rodul pantecelui tau! Iar cei ce te marturisesc pe tine Nascatoare de Dumnezeu sunt binecuvantati, iar cei ce te tagaduiesc, sub blestem sunt!

Sfantul Ioan Damaschin isi incheie minunata sa lauda, rugandu-i pe nascatorii Maicii Domnului si pe Maria sa-i primeasca cuvantul sau, pe care l-a scris din dor fierbinte al sufletului, chemand mijlocirile lor pentru pacatosenia lui, spre luminarea lui si spre mantuirea intregii Biserici.

O, insotire sfanta a lui Ioachim si a Anei, primeste cuvantul meu, inchinat nasterii! O, fiica a lui Ioachim si a Anei si Stapana primeste cuvantul pacatosului rob, adus cu fierbinte dorire si cinstire, caci numai pe tine te-am dobandit nadejde de bucurie, si ocrotitoare a vietii mele.

Mijlocitoare catre Fiul Tau si arvuna tare a mantuirii; si sprijin celor risipiti in pacat si nor care imi umbreste mintea si bogatie in lipsuri si in potolirea ispitelor, dar si in chivernisirea vietii, purtandu-ma de mana spre fericirea cereasca; care dai rasplatiri de pace lumii intregi si bucurie desavarsita si mantuire vesnica, in slujbele celor ce te pomenesc si a intregii Biserici. Amin! Amin!

Bucura-te, cea plina de har, Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este Rodul pantecelui tau, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Lui se cuvine slava impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh in vecii vecilor. Amin!

"Ce-ar mai putea cineva adauga la mirarea si lauda pe care o aduce marele teolog, atat de patruns de dragostea Nascatoarei de Dumnezeu? Pur si simplu voi repeta rugaciunea lui, incat sa devina folositoare tuturor celor care o iubesc si se inchina ca niste robi Maicii lui Dumnezeu, rugaciune care incepe de la acel "

"O, sfanta unire.." pana la "Amin!".

Toti cati citim cuvintele teologice si auzim extraordinarele cantari ale Sfintilor Parinti va trebui sa constientizam ca sufletele lor, curatite de orice pofta lumeasca, si dorul care le-a zguduit inimile au nascut neincetat inalte si dumnezeiesti cugetari, care se nasc mereu pe vatra aprinsa de dumnezeiasca dragoste. Asa se explica neobosita alcatuire a dumnezeiestilor imne de dragoste si a cuvintelor teologice, cuprinse in mii de pagini, care hranesc Biserica de secole, si o vor hrani pana la sfarsitul veacurilor.

Monahul Teoclit Dionisiatul
 

• Predica la Nasterea Maicii Domnului
  Publicat in : Predici la sarbatori
• Predica la Nasterea Maicii Domnului
  Publicat in : Nasterea Maicii Domnului
• Nasterea Maica Domnului
  Publicat in : Nasterea Maicii Domnului