Copilul, un talant incredintat mamei

Copilul, un talant incredintat mamei Mareste imaginea.

Copilul este o parte semnificativa din fiecare dintre noi. Copilul se afla la inceputul vietii oricarui om, fie el functionar de rand sau inalt dregator. Primilor ani de viata prefer sa le spun "copil", in loc de "copilarie", spre a nu aluneca intr-o depersonalizare a lor. Copilul este deci acea bucata de vreme pe care o vom duce cu noi toata viata, pana la ultima suflare.

Copilul este ceva viu, in oricare moment al vietii noastre. Poate si de aceasta ni se spune, imperativ: "De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in Imparatia cerurilor" (Matei 18, 3). Avem in noi, chiar daca undeva departe, adanc afundata, curatenia la care ne cheama Mantuitorul. Trebuie deci sa redevenim ceea ce am fost si suntem, intr-o masura insa, din ce in ce mai slab perceptibila.

Copiii sunt talanti incredintati mamelor. Mamele primesc acesti talanti spre mantuire, dupa cum citim: "Femeia se va mantui prin nastere de fii, daca va starui, cu intelepciune, in credinta, in iubire si in sfintenie" (I Timotei 2, 15). Copii sunt deci daruri ale lui Dumnezeu, facute numai acelora care au nevoie de ele, spre mantuire.

Dar mamele nu se mantuiesc numai nascand copii (primind talantii), ci si crescandu-i pe acestia in credinta si frica de Dumnezeu (inmultind talantii). Acest lucru reiese clar din cuvantul Sfantului Pavel, cand conditioneaza mantuirea mamelor prin "daca va starui, cu intelepciune, in credinta, in iubire si in sfintenie".

In pilda talantilor, relatata de Sfantul Matei (cap.25), Mantuitorul ne spune sa luam aminte la ce facem cu darurile incredintate. Sluga care a primit un talant, nelucrand nimic din el, l-a ascuns in pamant, dandu-l iarasi inapoi stapanului. La cuvintele slugii celei lenese: "Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat. Si temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau.", stapanul a raspuns, zicand: "Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat? Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. (...) Pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor."

Mama deci, odata primind talantul (copilul) incredintat ei de Dumnezeu, este datoare sa il pretuiasca si sa ii creasca valoarea, facand din el "ban de aur", adica suflet curat si iubitor de Dumnezeu, cui si apartine de drept.

Sfantul Ioan Gura de Aur, spune acelasi lucru, zicand: "Mamele sunt adevarat mame nu numai dand nastere copiilor lor, ci mai ales dandu-le o buna crestere." Astfel, nu atat purtarea in pantece o face mama pe cea care naste, cat mai ales o temeinica educatie crestina a celor nascuti, deoarece: "Patimile noastre cele mai mari incep din cea mai frageda copilarie, iar indrumarea de capetenie a noastra e in mainile mamei." (Montaigne)

O mama buna pretuieste cat o multime de invatatori, binestiind faptul ca "profesorii buni fac scolari buni, in timp ce numai mamele bune fac oameni buni". Datorita acestui lucru, nu de putine ori, mamei i s-au atribuit merite nationale: "Decaderea mamei este inceputul decaderii unui popor." (Pr. Mircea Irina) "Numai popoarele care au mame vrednice progreseaza; cand la un popor a decazut maternitatea, la nimic nu foloseste cealalta educatie." (Pr. Dumitru Irina) "Fara mame sanatoase nu vom avea un popor robust." (Nichifor Crainic) "Viitorul tarii il tese femeia." (Carmen Sylva)

Tot o mama a avut si Sfantul Ioan Gura de Aur, una insa care, mai mult decat orice, L-a iubit pe Dumnezeu si si-a crescut fiul in credinta ortodoxa. Dupa moartea sotului, ea si-a inchinat viata educarii si cresterii in Biserica a fiului ei. Libanius, cel mai vestit retor al vremii, care era si pagan, cunoscand-o pe Sfanta Antuza, a spus: "Ce femei (mame) admirabile au crestinii."

Daca fericita Antuza nu s-ar fi ingrijit insa de pastrarea si inmultirea acestui singur talant (copil), cat ar fi pierdut oare lumea?! Un singur talant (copil) a primit aceasta sfanta mama de la Dumnezeu, iar prin el s-a imbogatit intreaga lume, de atunci si pana astazi, si inca se va mai imbogati, pana la sfarsitul lumii.

Parintele Porfirie Bairaktaris - Indemn catre mame !

"Sa le spui mamelor cat de mult le-a cinstit Dumnezeu, Care le-a invrednicit sa devina mame. Din momentul in care poarta in pantece embrionul conceput, au o a doua viata. Sa vorbeasca pruncului inca nenascut si sa-l mangaie, prin propriul lor pantece, iar fatul va simti mangaierea in chip tainic.

Sa se roage cu multa iubire pentru el. Alminteri, nu doar copilul nou-nascut, ci si fatul, simt lipsa de dragoste a mamei, nervii, supararea, scarba. Astfel se provoaca traume sufletelului, care il insotesc toata viata. Daca mamele au simtamite sfinte si duc o viata sfanta, isi sfintesc si copilul, chiar din momentul conceperii sale. Aceleasi lucruri sunt valabile si pentru tata."

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

14 Februarie 2012

Vizualizari: 14148

Voteaza:

Copilul, un talant incredintat mamei 5.00 / 5 din 1 voturi. 9 review utilizatori.

Comentarii (9)

  • PANCIUC OLESEAPostat la 2011-06-07 15:22

    minunat ca scrie un barbat acest lucru, oricum femeia lupta mai mult chiar si cu copilul din barbat, caci parerea mea -barbatul este inca un copil in grija(sotiei); nici mama si nici tatal sa nu lase grija educatiei pe celalalt partener, si sa fim niste parinti care ii educam pe copii prin exemplul propriu nu prin vorbe doar.Caci spune Dumnezeu sa ne purtam sarcinile unul altuia ca sa castigam imparatia cerurilor

  • Imreh RalucaPostat la 2011-06-03 09:37

    Femeia da tonul in societate.Cand un barbat fuge de responsabilitatile fata de copiii lui(bolnavi sau nu), nu fuge in neant ci in bratele altei femei care-l primeste bucuroasa uitand de chemarea de a ne asemana cat mai mult in curatie Maicii Domnului. FEMEIA DA TONUL! PT CA ARE ALTERNATIVE de aceea barbatul fuge de responsabilitati de multe ori. Haideti sa fim toate cat mai aprope de curatia Maicii Domnului, si atunci alternativele barbatului vor disparea. Foarte corect domnule Teodor Danalache: In functie de curatia femeilor va merge si lumea!

  • silvia balan Postat la 2011-06-01 11:28

    Cred ca autorul a vrut sa atinga un sens mai inalt decat participarea asa-zis egala a parintilor in cresterea si educarea copilului; mamele trebuie sa urmeze exemplul MAICII DOMNULUI; orice iubire de mama adevarata implica si sacrificiul, devotamentul, dedicatia si chiar daca mama participa inegal de mult in aceasta, ea nu pierde nimic ci castiga prin sacrificiu HAR, inmulteste Talantul pe care l-a primit si castiga dragostea lui DUMNEZEU si a MAICII SALE si ajutor inmultit.

  • Desanca TismanarPostat la 2011-06-01 11:12

    Adevarat ca cine gaseste calea lui Dumnezeu are un sprijin tare in EL,iar copiii lui au un loc de adapost la EL.

  • Bogdan DincaPostat la 2011-06-01 07:53

    ce frumos ...

  • Thoma DrizaPostat la 2011-06-01 02:40

    Un articol exceptional.

  • Maria Stanciu Postat la 2011-06-01 01:49

    Hristos a inviat! Prima curiozitate atunci cand am citit titlul a fost sa vad daca autorul este barbat.... Sa ne intelegem de la inceput: sunt ortodoxa, "practicanta" (cum ar spune catolicii) si lupt cu abaterile, dar... Daca ne legam numai de pilda fiului risipitor, este lesne de a atrage atentia asupra faptului ca Mantuitorul a vorbit despre un TATA, fara a mentiona macar mama... Nu este o frustrare neaparat (admit), dar este vorba despre experienta. As indrazni sa pun o intrebare: de ce trebuie sa fie educatia copilului sarcina exclusiva a mamei? Daca nici aici, pe un sait crestin, raspunsul nu se afla in inima barbatilor...ce sansa mai avem? Nu ma luati cu efortul barbatilor de a procura cele necesare vietii, ca nu e cazul. Asta ar insemna ca femeile care isi cresc singure copiii pot sa elimine educatia din "ordinea de zi"? Sa fim seriosi! Adevarat, "preotia femeii" este nasterea de prunci, dar cresterea, educarea...este sarcina comuna. O sa intrebati de ce sa-si creasca femeia singura copii? Pai... sa nu uitam ca exista un (singur) motiv pentru care Biserica a acceptat dintotodeauna divortul: adulterul (sa nu mai vorbim despre moartea sufleteasca...). Dar despre barbatii care nu isi accepta proprii copii cu handicap si-si pun coada pe spinare ce psuneti. Ce ar trebui sa faca femeile in acest caz? Stimate Domnule Danalache, poate ar trebui sa strecurati, macar asa, din cand in cand, cate un cuvant de indemn la adresa barbatilor? Desi ati folosit cuvinte ale Sfintilor Parinti si parintilor induhovniciti, este mare diferenta intre tonul articolului dvs si cel al celor citati... Departe de mine gandul de a incuraja abandonul sau avortul, Doamne fereste! Dimpotriva! Dar sa nu uitam ca aceste rani ale familie sunt, in egala masura, si deficientele barbatilor! Multumesc, totusi, pentru ultima propozitie din citat.... Maria - Cta

  • Loredana PopoviciPostat la 2011-06-01 01:20

    Minunat articol! Fiti binecuvantat ca m-ai facut sa incep ziua asa de minunat!

  • Postat la 2011-06-01 00:54

    1 IUNIE, ZIUA COPILĂRIEI...autor Mihai LEONTE La întâi de Cireşar, E un început de lună, Aducem copiilor în dar, O lume mult mai bună. Alergaţi, iubiţi copii, Prin pajişti cu stele, Realizaţi din păpădii Acele magice inele. Venim să mai visăm, Cu inimi inocente, Împreună să plecăm, Spre lumile perfecte.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE